Suntem obisnuiti sa controlam totul, chiar si pe ceilalti, pe principiul ,,Eu stiu mai bine”.
Ne trezim in fiecare dimineata si pornim pilotul automat, traim zile la indigo si ne lasam mintea si sufletul sa evadeze pentru scurt timp in lumea pe care ne-o dorim, dar pentru care nu facem nimic in momentul prezent. Tragem dupa noi bagaje de neiertare, frici si neincredere, refuzand sa ne bucuram si sa traim aici si acum.
Eu cred in libertatea omului de a fi, fara ingradiri, fara ,,datorii”, fara regrete. Cred in liber arbitru, cred in puterea si frumusetea fiecarui om, cred in Dumnezeu, in intelepciunea si ghidarea Divina.
Primim mesaje in fiecare clipa dar, de cele mai multe ori, refuzam sa le auzim, lasam sa treaca timpul si ne trezim abia in momentul in care vrem sa controlam, sa rezolvam, dar constatam ca solutia nu mai sta in puterea noastra. Atunci este momentul in care disperarea ne cuprinde si ne intrebam obsesiv ,,de ce?”.
,,Viata e nedreapta” si ,,Viata este o adevarata provocare”, doua mesaje care au venit spre mine zilele acestea de la doua persoane care trec printr-o perioada mai dificila din viata lor.
In timp ce prima opinie te pune oarecum in situatia omului care trebuie sa accepte cu resemnare ceea ce viata ii ofera, cea de-a doua te pune in situatia de a actiona, de a face schimbari, de a scoate la suprafata tot ce este mai bun in tine.
Viata poate fi nedreapta la prima vedere, dar daca ne gandim ca exista posibilitatea ca fiecare dintre noi sa-si fi ales viata inca dinainte de a veni in aceasta lume, atunci ceea ce traim este o alegere, provocari si incercari la care am ales sa facem fata, prin care am ales sa aducem un mesaj in lume. Si daca ne-am ales viata, singura intrebare care se pune este: ne traim cu totii misiunea?
Simtim, uneori, ca viata ne loveste acolo unde ne doare cel mai tare, dar oare, astfel nu ne aduce si cele mai valoroase lectii? Ne scoate de pe pilot automat, ne ofera sansa de a fi prezenti, de a face schimbari si de a incepe sa traim asa cum ne dorim cu adevarat, de a pretui oamenii minunati din viata noastra si fiecare clipa petrecuta impreuna.
,, Doar fii acolo, trimite iubire si lumina, cere ghidare Divina, tu nu poti controla totul”, sunt cuvintele unui om drag si frumos, care mi-au linistit sufletul intr-un moment de disperare, intr-un moment in care credeam ca eu trebuie sa gasesc rezolvarea. Adevarul este ca imi doream sa pot sa fac mai mult, insa nu totul sta in puterea noastra.
Exista Dumnezeu, exista dorinta fiecarui om, calatoria fiecarui suflet, iar noi nu avem niciun drept sa intervenim in lectiile de viata ale altei persoane. Putem fi observatori pentru a ne invata propriile lectii, putem fi sprijin, prin faptul ca ascultam, intelegem, incurajam si suntem dispusi sa ajutam atunci cand sta in puterea noastra. Sa ajutam, nu sa salvam, nu sa oferim solutii, sau sa actionam in locul altei persoane, nu sa schimbam oameni, sa ne lasam manipulati sau sa manipulam.
Asteptam ca oamenii sa se schimbe, dar noi o facem? Ne dorim sa fim acceptati, iertati, iubiti, dar, oare, am facut curatenie in interiorul fiintei noastre?
Daca tinem cu disperare de trecut, blamam si avem asteptari diferite in situatia in care noi nu schimbam nimic, ne imbatam cu apa rece. Nu putem fi iertati si iubiti daca nu iertam si iubim. Tot ce emitem se intoarce la noi.
Felul in care oamenii ne vorbesc si ne trateaza scoate la lumina probleme nerezolvate la propria persoana.
Daca facem un pas in spate si observam vom fi surprinsi de propriile constientizari, vom intelege ceea ce nu sta in puterea noastra sa schimbam si ne vom putea concentra energia spre lucrurile care ne pot aduce rezultate diferite si care depind de noi.
In final, asez cuvinte din inima, pe care le rostesc mereu pentru liniste si echilibru.
Sa va fie de folos!
Pace si iubire!
Florina Popa Dumse
Colţ de suflet 