Ce faci cand nu mai detii controlul?

Suntem obisnuiti sa controlam totul, chiar si pe ceilalti, pe principiul ,,Eu stiu mai bine”.

Ne trezim in fiecare dimineata si pornim pilotul automat, traim zile la indigo si ne lasam mintea si sufletul sa evadeze pentru scurt timp in lumea pe care ne-o dorim, dar pentru care nu facem nimic in momentul prezent. Tragem dupa noi bagaje de neiertare, frici si neincredere, refuzand sa ne bucuram si sa traim aici si acum.

Eu cred in libertatea omului de a fi, fara ingradiri, fara ,,datorii”, fara regrete. Cred in liber arbitru, cred in puterea si frumusetea fiecarui om, cred in Dumnezeu, in intelepciunea si ghidarea Divina.

Primim mesaje in fiecare clipa dar, de cele mai multe ori, refuzam sa le auzim, lasam sa treaca timpul si ne trezim abia in momentul in care vrem sa controlam, sa rezolvam, dar constatam ca solutia nu mai sta in puterea noastra. Atunci este momentul in care disperarea ne cuprinde si ne intrebam obsesiv ,,de ce?”.

,,Viata e nedreapta” si ,,Viata este o adevarata provocare”, doua mesaje care au venit spre mine zilele acestea de la doua persoane care trec printr-o perioada mai dificila din viata lor.

In timp ce prima opinie te pune oarecum in situatia omului care trebuie sa accepte cu resemnare ceea ce viata ii ofera, cea de-a doua te pune in situatia de a actiona, de a face schimbari, de a scoate la suprafata tot ce este mai bun in tine.

Viata poate fi nedreapta la prima vedere, dar daca ne gandim ca exista posibilitatea ca fiecare dintre noi sa-si fi ales viata inca dinainte de a veni in aceasta lume, atunci ceea ce traim este o alegere, provocari si incercari la care am ales sa facem fata, prin care am ales sa aducem un mesaj in lume. Si daca ne-am ales viata, singura intrebare care se pune este: ne traim cu totii misiunea?

Simtim, uneori, ca viata ne loveste acolo unde ne doare cel mai tare, dar oare, astfel nu ne aduce si cele mai valoroase lectii? Ne scoate de pe pilot automat, ne ofera sansa de a fi prezenti, de  a face schimbari si de a incepe sa traim asa cum ne dorim cu adevarat, de a pretui oamenii minunati din viata noastra si fiecare clipa petrecuta impreuna.

,, Doar fii acolo, trimite iubire si lumina, cere ghidare Divina, tu nu poti controla totul”, sunt cuvintele unui om drag si frumos, care mi-au linistit sufletul intr-un moment de disperare, intr-un moment in care credeam ca eu trebuie sa gasesc rezolvarea. Adevarul este ca imi doream sa pot sa fac mai mult, insa nu totul sta in puterea noastra.

Exista Dumnezeu, exista dorinta fiecarui om, calatoria fiecarui suflet, iar noi nu avem niciun drept sa intervenim in lectiile de viata ale altei persoane. Putem fi observatori pentru a ne invata propriile lectii, putem fi sprijin, prin faptul ca ascultam, intelegem, incurajam si suntem dispusi sa ajutam atunci cand sta in puterea noastra. Sa ajutam, nu sa salvam, nu sa oferim solutii, sau sa actionam in locul altei persoane, nu sa schimbam oameni, sa ne lasam manipulati sau sa manipulam.

Asteptam ca oamenii sa se schimbe, dar noi o facem? Ne dorim sa fim acceptati, iertati, iubiti, dar, oare, am facut curatenie in interiorul fiintei noastre?

Daca tinem cu disperare de trecut, blamam si avem asteptari diferite in situatia in care noi nu schimbam nimic, ne imbatam cu apa rece. Nu putem fi iertati si iubiti daca nu iertam si iubim. Tot ce emitem se intoarce la noi.

Felul in care oamenii ne vorbesc si ne trateaza scoate la lumina probleme nerezolvate la propria persoana.

Daca facem un pas in spate si observam vom fi surprinsi de propriile constientizari, vom intelege ceea ce nu sta in puterea noastra sa schimbam si ne vom putea concentra energia spre lucrurile care ne pot aduce rezultate diferite si care depind de noi.

In final, asez cuvinte din inima, pe care le rostesc mereu pentru liniste si echilibru.

Sa va fie de folos!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

POVESTEA VIETII

Viata este o calatorie, obisnuiesc sa spun. Viata este o poveste, vreau sa spun acum.

O poveste scrisa cu cerneala sufletului si a mintii, cu stiloul actiunii, pictata cu pensula creativitatii, cu culorile iubirii, intelepciunii si inspiratiei.

O poveste scrisa de autori diferiti, unici si speciali, printre care ma numar si eu, si tu, si fiecare suflet.

  Viata are un inceput, un cuprins si o incheiere, precum o poveste.

Un inceput in care suntem zambitori, fara frici si tristeti, dornici sa exploram si sa invatam si suficient de perseverenti pentru a cadea pana reusim sa mergem.

Timpul trece si incepem sa invatam ca exista pericol, ca trebuie sa avem grija, ca exista rautate si oameni care nu ne doresc binele, invatam sa ne cenzuram pentru ca ni se spune ca nu facem bine, incepem sa imitam pentru ca ni se spune ,,asa se face”, ne razvratim si suntem pedepsiti pentru a intelege ca nu suntem proprii stapani si ca mereu vor fi altii care au asteptari de la noi si de care trebuie sa tinem seama.

Si ajungem in cuprinsul vietii total dezorientati. Ne dorim altceva si nu stim cum sa obtinem si atunci alegem sa urmam cararea batatorita ce ne indeparteaza de noi, ajungand sa credem ca viata este o pedeapsa, cand, de fapt, ea este cel mai mare dar.

Credinte limitative, obiceiuri, asteptari, reguli, un bagaj ce apasa frana in locul pedalei de acceleratie, iar noi ne simtim precum un kilogram de zahar intr-o oala cu ciorba.

Rataciti, goi, singuri, fara rost, vinovati, apasati de griji si extrem de tristi, in asa masura incat nu mai observam frumusetea lumii, cerul senin, florile, oamenii care ne zambesc, oportunitatile si propria valoare.

Eu te-am facut, trebuie sa faci ce-ti spun eu, nimeni nu merge la munca de placere, banii se castiga greu sau bani au doar oamenii necinstiti, banii sunt ochiul dracului, sunt doar cateva din credintele limitative ce ni le insusim din familie, de la scoala, din media si care la nivel subconstient ne conduc viata.

Vreau sa-ti spun ca singurul stapan al tau esti chiar tu, ai aceasta libertate si ai nevoie sa crezi in ea pentru a-ti da voie sa fii si sa creezi toate minunile de care esti in stare, pentru ca in tine exista o comoara si doar tu o poti scoate la lumina.

Sunt atat de multi oameni care muncesc din placere si au rezultate remarcabile, poti sa faci o cautare pe google pentru a vedea cu ochii tai. Iar acesti oameni au si bani, bani cinstiti, pentru ca banii sunt o forma de energie si vin ca rasplata, ca si consecinta a valorii pe care o oferim lumii.

Felul in care folosim banii poate face bine sau rau, dar ei in esenta sunt o valoare de schimb pentru diferite lucruri si experiente.

Te invit sa iei o foaie si un pix si sa-ti notezi toate credintele limitative ce te impiedica sa fii si sa faci ceea ce-ti doresti cu adevarat. Fii atent la opiniile pe care le ai, la ceea ce crezi despre anumite situatii, experiente sau oameni, asa vei descoperi ce te tine pe loc.

Noteaza, fii constient si inlocuieste, schimba si crezi ca se poate si altfel, vei vedea ca asa va fi.

Asa se face! Dar pana cand? Pana cand vom avea curajul sa schimbam un ingredient, doua si sa dam un alt gust prajiturii, pana cand vom indrazni sa cream propria reteta, pana vom actiona diferit, pana vom schimba lucruri, locuri si, poate, oameni pentru a fi in armonie cu noi.

Traim cu credinta ca trebuie sa indeplinim asteptarile altor oameni sau chiar ale lui Dumnezeu. Si cum ramane cu dorintele noastre?

Ne este teama de esec, ne este teama de consecinte, de pedepse, de respingere si alegem de foarte multe ori sa fim un oarecare, sa fim  pe placul altora si sa uitam de noi.

Dar vine un moment in care ramanem singuri si ne auzim sufletul urland si atunci ce facem?  Ne inecam in propriile lacrimi si devenim victime, ne refugiem in vicii pentru a ne adormi simturile sau imbratisam schimbarea?

Am spus-o de atatea ori si o mai spun o data, singura noastra datorie este fata de noi insine.

Nu am venit pe lume pentru a indeplini vise apuse ale altor oameni, nu am venit  sa suferim pentru o viata de apoi minunata si mai ales, Dumnezeu vrea doar ca noi sa fim fericiti, altfel nu ne-ar fi dat intelepciune, inspiratie, talente, libertate si o lume atat de frumoasa.

Nu cred in reguli, cred in iubire, in valori sanatoase, in respect si in responsabilitate, in vise, in frumusetea si in libertatea fiecarei fiinte.

In fiecare moment ai libertatea de a alege si chiar in acest moment tu esti cel ce-ti scrii propria poveste. Ce-ti doresti cu adevarat?

Pune-ti visul pe hartie si crede in el! Munceste in fiecare zi, chiar de o faci singur! Pe parcurs, oamenii vor intelege si vor veni spre tine. Fa primul pas si nu renunta niciodata!

Va veni apusul vietii, incheiere si nu as vrea sa regreti lucruri pe care nu ai indraznit sa le faci.

Atunci cand cineva pleaca, fie in mod neasteptat, fie dupa o lunga suferinta, la batranete sau poate mult prea devreme, inevitabil ne intrebam ,,de ce?”.

De ce el, de ce acum, de ce asa?

Sunt intrebari ce ne chinuie si la care cautam raspunsuri pentru a ne linisti, pentru a intelege, pentru a accepta.

Putem spune ca asa a vrut Dumnezeu, ca asa i-a fost destinul, ca asa a ales, poate chiar inainte de a se naste sau ca misiunea lui aici a luat sfarsit.

Mult mai usor ne-ar fi sa acceptam despartirea de o persoana  daca am putea spune: ,,A avut o viata frumoasa, a fost fericit!” dar din pacate de cele mai multe ori nu putem spune asta.

Despartirea apare intotdeauna mult prea devreme, parca ceva mai era de scris, de trait, de spus, de lasat in urma.

Timpul trece si tace! Este singura resursa limitata si tot ce ne raman sunt amintirile.

Sa nu mai amanam, cel mai bun moment este acum!

Nu-ti lasa visurile sa devina regrete la apusul vietii!

Doar tu le poti transforma in realitate si prin ele poti face lumea mai frumoasa!

In fiecare clipa, tu scrii povestea vietii tale! Fa-o sa aiba sens!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

Ce inseamna pentru tine fericirea?

Suntem cautatori de fericire, o privim ca pe o destinatie, ca pe un scop indepartat, o cautam in exterior si uitam de izvorul din suflet, de comoara noastra interioara.

O cautam dar nu stim ce inseamna pentru noi, ce culoare poarta, ce sunet si ce cuvinte, ce experienta si in ce se reflecta.

Suntem calatorii ce calcam mult prea putin pe cararile sufletului.

Azi, in ziua interioara a fericirii va invit sa pasim impreuna in calatoria spre suflet, spre dorinte uitate, spre adevarata esenta, spre noi.

Azi te intreb: Ce inseamna pentru tine fericirea?

Asculta-ti sufletul si-a lui chemare!

Cauta frumosul in tot si in toate!

Lasa-te cuprins de emotie, fara frica si fara regret!

Permite-ti sa fii creator, lasa latura artistica sa te surprinda!

Priveste totul cu iubire si totul va primi alt inteles!

Fii curios, descopera-ti calea, investeste in tine!

Inspira ca sa traiesti, dar si ca sa presari pe acest drum propria ta esenta!

Nu fii grabit, trenul tau te asteapta, dar nu uita, fiecare gara are comoara sa!

Presara pe drumul tau cate putin din tot ce esti si culege cate putin din toate!

Fericirea sa te insoteasca mereu!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

Ce va crede LUMEA? – Inchisoarea existentei noastre

Ce va crede lumea? De cate ori ne-a fost dat sa auzim aceste vorbe, din partea parintilor, a bunicilor, a oamenilor in general, de cate ori ne-am intrebat noi insine acest lucru, de multe ori, de mult prea multe ori am lasat acest gand sa ne conduca in viata, sa ne faca sa apasam frana in locul pedalei de acceleratie care sa ne conduca pe propriul drum, spre noi insine si descoperirea misiunii noastre in aceasta existenta.

Suntem oameni, avem aceeasi natura, avem in noi Esenta Divina, suntem toti creatii ale Divinitatii, suntem unici prin felul in care gandim si simtim, prin felul in care aratam ori actionam, nu suntem roboti sa ne lasam manevrati de ceilalti, nu suntem trasi la indigo pentru a obtine aceleasi lucruri, ori a avea aceeasi atitudine, dorinte sau vise, suntem liberi de a actiona cum forta interioara ne-o cere, insa uitam din pacate, de foarte multe ori, aceste lucruri.

Lumea, de a carei parere ne este atat de teama uneori, acea lume, este formata din oameni si atunci de ce ne este teama de noi, cand normal ar fi sa ne iubim, sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne sprijinim reciproc?

In tumultul vietii am uitat aceste lucruri, ne-am centrat pe exterior si am lasat in plan secund interiorul, acel izvor de unde revarsa Scanteia Divina, frumusetea, puritatea, iubirea, am ajuns sa ne vedem in separare, sa judecam, sa comparam, sa ne lasam purtati de invidie si de teama si doar reintoarcerea la iubire ne va face sa ne vedem locul si rolul in aceasta existenta, sa-i acceptam pe ceilalti pentru ca sunt perfecti exact asa cum sunt, pentru momentul in care se afla, pentru ca avem un rol cu totii, fara fiecare din noi, lumea ar arata diferit, suntem purtatori de mesaje divine, depinde de noi daca alegem sa le vedem, sa le auzim, sa le urmam, pentru ca totul se intampla cu un rost, iar critica acceptata fara resentimente poate fi constructiva, la fel cum urmarea propriului drum poate sa inspire, sa trezeasca, sa lumineze, sa elibereze suflete.

Am fost crescuti in spiritul lui ,,nu e voie” si al lui ,,nu poti” , ne-au fost impuse, principii, conceptii, limite, am fost invatati sa nu iesim din tipare, sa urmam turma pentru ca asa este firesc si normal, sa ascultam, sa ne adaptam, sa ne resemnam si astfel am ajuns sa ne cenzuram, sa ne multumim cu putin, sa facem ce fac altii sau ce se asteapta de la noi, chiar daca sufletul ne spune altceva, ajungand sa privim existenta ca pe propria inchisoare unde exista granite, ne sunt trasate limite, pe care daca le depasim , ne asumam riscul de a fi renegati.

Ne dorim cu totii sa fim placuti, sa fim apreciati, insa nu putem multumi pe toata lumea, scopul nostru este de a ne multumi pe noi, de a ne fi fideli propriilor vise, dorinte, aspiratii si vocii interioare ce ne poarta spre expresia cea mai inalta a propriei existente.

Gura lumii nu va tacea niciodata, nu o voi putea opri nici eu, nici tu, nici nimeni altcineva, depinde de fiecare cum se raporteaza la ea, cata importanta ii da, cata dreptate, cat o lasam sa ne influenteze deciziile.

Gura lumii ne poate paraliza sau ne poate da aripi, depinde doar de noi, de increderea pe care o avem in noi insine si de cat de mult ne lasam purtati de vocea inimii, de unicitatea propriei fiinte.

Atunci cand alegem sa fim autentici, sa ne urmam visul, oricat de nebunesc ar parea, foarte des se intampla sa nu mai fim placuti, sa fim certati, criticati, marginalizati, insa cei ce ne iubesc cu adevarat vor putea vedea stralucirea din noi atunci cand ne urmam drumul, pentru ca cel ce iubeste nu poate fi invidios, iar cand te lasi purtat de iubire atragi iubire si cand alegi sa-ti exprimi valoarea, vei atrage in viata ta oameni valorosi.

,, Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa simti ca si tu poti deveni mare”- Mark Twain.

Tu, ce-ti doresti, sa urmezi lumea sau calea propriului suflet?

Pace si iubire,

Florina Popa Dumse

 

 

Libertatea de a fi TU

In viata avem libertatea de a alege si aceasta libertate ne ofera posibilitatea de a ne desena viata in culorile preferate, cum intr-o forma atat de frumoasa am ales sa o spun prin intermediul acestui minunat blog.

Din pacate pe cerul vietii noastre apar nori ce fac ca aceste culori sa capete o nuanta cenusie, insa soarele rasare atunci cand avem curajul de a ne urma vocea interioara, muzica propriului suflet, curajul de a ne urma calea, de a ne ramane fideli propriilor vise, chiar si atunci cand totul pare ca ne este potrivnic.

Sa actionezi din iubire atunci cand totul pare o lupta cu arme ascunse este o mare dovada de curaj, pentru ca viata nu-ti ofera victoria pe tava dar iti ofera posibilitatea de a fi tu, in fiecare moment din viata ta.

Ai libertatea de a decide cine vrei sa fii, unde vrei sa ajungi si alaturi de cine doresti sa calatoresti pe drumul vietii tale.

Am fost invatati ca viata e nedreapta, ca suntem pedepsiti, ca suntem victime, am fost pe rand victime si salvatori si totusi aceste roluri nu ne aduc implinirea, am ajuns intr-un punct in care dorinta de a-i dirija pe ceilalti nu face parte din obiectivele noastre, am ajuns intr-un moment in care telecomanda celor ce odata ne dirijau dupa bunul lor plac nu mai are puterea necesara pentru a o mai face.

Am trait experienta de a fi iubiti si urati in functie de deciziile ce le luam, noi, stapanii propriilor trupuri si suflete, pentru ca prea mult timp am ales sa dansam pe muzica lor, a celor ce cred ca au drepturi depline asupra noastra, a celor ce asteapta sa le indeplinim visele, pentru ca din pacate inca mai sunt suflete care considera ca santajul emotional ne mai poate transforma in acori in piesa ce sa le aduca fericirea.

Suntem uneori mult prea centrati pe exterior, pe lucrurile materiale si uitam de interior, de vocea iubirii, care ne conduce spre noi cei autentici, pentru ca atunci cand actionezi din forta iubirii nu exista separare, nu exista superioritate, nu exista rautate, invidie, lupta pentru putere si nici victime ori salvatori.

Iubindu-ne pe noi putem iubi pe ceilalti, iubindu-ne pe noi putem simti si ne putem bucura de toata iubirea ce se revarsa spre noi, urmand vocea iubirii vom realiza cat de puternici suntem, cat de valorosi suntem, noi si fiecare fiinta din jurul nostru.

Iubirea darama ziduri si topeste ghetari, iubirea transforma si inalta, iar atunci cand exista iubire, exista libertate, exista incredere, exista bucurie pentru linistea si implinirea celorlate suflete minunate, pentru ca cea mai mare dovada de iubire este de a oferi celorlalti libertatea de a actiona, cu credinta ca vor reusi sa traiasca visul propriului lor suflet, bucurandu-te la randul tau de libertatea de a fi TU.

PACE SI IUBIRE