Intre ,,CATEI” si ,,NUNTA SECOLULUI”

In vremurile in care traim, expresia ,,minti poporul cu televizorul” pare din ce in ce mai adevarata si daca ar fi sa ne gandim bine am putea numara pe degetele de la maini emisiunile care merita a fi privite si cu siguranta degetele de la o mana ne-ar fi mai mult decat suficiente pentru a enumera emisiunile ce prezinta subiecte care sa ne inspire si sa ne motiveze, in rest totul e un amalgam , circ, scandal si tragedie, multa tragedie, astfel ca ma felicit pentru faptul ca in urma cu ceva timp am ales sa nu mai privesc stirile de la tv pentru ca nu-mi doresc sa-mi incarc memoria cu lucruri care nu fac altceva decat sa-mi induca o stare de tristete, dezamagire, teama ori furie, insa in ultima perioada a fost o adevarata isterie si orice canal alegeam, subiectul era acelasi, toate emisiunile prezentand tragedia copilului ucis de caini, urmand apoi mult prea mult discutata si disecata ,,nunta a secolului”.

Am stat mult sa ma gandesc daca sa scriu sau nu despre asta si desi am amanat, subiectul imi tot revenea in minte, iar azi am ales sa pun totul pe hartie, tristete, dezamagire, neputinta, regret, pentru a ma elibera, pentru a intelege unele lucruri, pentru a exprima parerea unui suflet ca al tau, simpla fiinta, care merita respect, sentimentul de siguranta, dreptul la intimitate si la o informare corecta din partea televiziunilor care au calitatea de formator de opinie si obligatia de a face o informare corecta si obiectiva, nu de a instiga la violenta, ura ori invidie, ceea ce din pacate este promovat din ce in ce mai mult pe televizor.

Ceea ce s-a intamplat cu acel suflet de copil nevinovat este intr-adevar revoltator, tragic si extrem de dureros pentru parinti, iar acea durere nemarginita le da poate dreptul de a-si dori ca acei caini sa moara, ca toti cainii din lume sa dispara, insa de aici pana la fel si fel de personaje care rosteau pe diferite posturi tv slogane gen ,, moarte pentru moarte” este deja prea mult.

Nu ne este permis sa punem semnul egal intre un om si un caine, dar este nornal ca existenta si rolul fiecaruia sa fie recunoscut si respectat si ar fi bine sa nu uitam ca suntem oameni nu catei ce actioneaza violent atunci cand se simt amenintati, insa din pacate tocmai aceasta a fost calea aleasa de alesii nostri care atunci cand au vazut ca focul s-a aprins au ales sa-l stinga turnand gaz pe foc, iar noi ne-am prefacut ca acesta s-a stins, cata lasitate, cata resemnare…

Nu ma declar o mare iubitoare de animale insa vocea propriei constiinte imi spune ca violenta nu este solutia, nu poti sa raspunzi cu violenta la violenta iar rezultatul sa fie linistea, iar daca ne-am uni mintile si fortele si am privi cu iubire nu cu ura, cu siguranta s-ar gasi o solutie in ceea ce priveste aceste fiinte ce sunt numite ,,cei mai buni prieteni ai omului”, iar aceste tragedii sa ramana niste amintiri.

Am un profund respect si recunostinta pentru putinii oameni de adevarat caracter care au aparut pe tv si au fost rationali si intelepti insa vocea celor multi a primat si decizia a fost luata, iar in aceasta situatie poate ar fi bine sa ne imaginam, zeci, sute de catei ucisi si sa ne intrebam ce simtim, mai suntem oare atat de mandri de noi, de actiunile si de deciziile noastre?

Si daca tot am ajuns la capitolul intrebari, sa ne intrebam de ce televiziunile prezinta tragedii si scandaluri, oare asta ne dorim noi sa vedem, oare chiar nu stim sa ne educam, oare nu ne lasam educati sau nimeni nu indrazneste sa ne educe sau care este motivul care face ca acestea sa ne fie livrate sub scuza ,, prezentam ce publicul cere”?

Si tot noi se pare ca am cerut ,,nunta secolului” , o despicare in patru a firului vietii personale a unor oameni cu trup, suflet si minte la fel ca noi si am mers de la despartiri, la intalniri pe ascuns si infidelitate pana la o nunta si un divort care se presupune a fi cotat la casa de pariuri.

Este important pentru noi ce fac acesti oameni, avem dreptul de a-i judeca si ne permitem oare sa ne consumam timp si energie in aceasta directie?

Suntem oare constienti ca avem cu totii aceeasi esenta, ca suntem egali si speciali in felul nostru si totusi care ar fi motivul pentru care gustam astfel de subiecte?

Ne regasim oare in pielea acestor personaje?

Ne place sa simtim ca nu suntem singuri in suferinta si ca toate acestea se intampla si la case mai mari, ne cautam oare scuze?

Judecam oare pentru ca nu intelegem sau pentru a ne scoate pe noi insine in evidenta, pentru a ne simti superiori, chiar avem nevoie de asta?

Alegem sa analizam viata altor persoane pentru a amana sau a refuza sa ne analizam propria viata?

Sa ne amintim ca actiunile si cuvintele noastre vorbesc despre noi in timp ce ceea ce se afla in mintea si sufletul fiecarei fiinte stie doar ea insasi.

Sa nu uitam ca scandalurile cresc audienta, popularitatea si profitul in timp ce noi avem aceleasi probleme si totusi ne incarcam creierul si ne consumam timpul si energia cu lucruri care nu ne aduc nici un beneficiu.

Fii responsabil si alege inteligent.

Pace si iubire.

Florina Popa Dumse