Simple trăiri

Sunt doar o filă din jurnalul unui suflet călător,

O pagină distinctă din imensa carte a vieții,

Fărâma colorată din perfecțiunea unei vieți imperfecte.

Cine se aseamănă se adună într-un câmp de iubire sau ură

Și uneori părem doar niște clovni dansatori ieșiți dintr-un chenar impus

Sunt momente când mă simt precum o mușcată înflorită într-un deșert:

Singură și tristă, unică și specială în același timp.

Ce-i drept, cu toții învârtim paleta de culori a lumii

Și ne pictăm propriul tablou cu care defilăm prin viață.

Când vine vorba de carcasă, mă caracterizează stilul Chic-Elite

În rest, aș vrea să cred că sunt o rază de lumină și speranță

Acolo unde există durere, uitare, ignoranță.

Colț de suflet, oglinda mea în viață!

10264216_758348274196970_3372487227579296784_o (2)

Imagine din arhiva personală

Încondeiere cu tristețe, deznădejde și iubire,

Pentru a sprijini inimi micuțe ce suferă-n tăcere,

Căci actul dăruirii e precum pâinea, mereu pe masă,

Nu doar atunci când vine o sărbătoare creștinească.

Pască și drob, doar o hrană trupească,

Universul inimii reprezintă comoara noastră.

Sunt doar un suflet sensibil care se ascunde sub eșarfa magică a iubirii.

Un blogger partener la misiunea descoperirii vocației,

Lăsând inspirația și înțelepciunea superioară să se aștearnă

Prin cuvinte menite să ne conducă pe calea autocunoașterii și evoluției personale,

Presărând pe cărările vieții esența propriului suflet.

Visează, acționează, trăiește, îndemnul care mă urnește

Și am parteneri media de nădejde,

Pentru a scrie o poveste despre ce-a fost, despre ce este.

Sunt o visătoare îndrăgostită de nemărginirea cerului înstelat,

Privit în subseară, din comodul leagăn de la țară,

Acel moment în care ochii devin sticloși și vocea s-a umezit,

Dând naștere unei povești închise adânc în cotloanele sufletului,

Iar răspunsul devine un ecou atât de clar în liniștea perfectă a nopții.

Adevărul este că noi deținem cheia propriei împliniri,

Însă ne împiedicăm de un nasture ca de un morman de nisip.

Vedem în ceilalți sursa propriei noastre fericiri sau nefericiri,

Ne angrenăm într-un dans nesfârșit al luptei pentru putere,

În care suntem rând pe rând victimă, agresor și salvator

Și din păcate doar loviturile dure ale vieții ne mai trezesc la realitate.

Și întrebarea potrivită poate schimba întreaga perspectivă,

Iar a etira valori sănătoase poate schimba destine,

Căci modele suntem cu toții, depinde doar pentru ce și pentru cine.

Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!

Sunt prietena cărților bune, suflete deschise pentru mine, pentru tine,

Izvor nesecat de informație testată,

Glasul care te-ndeamnă să fii mereu mai bun,

Energie pură care cheamă schimbarea.

Sunt prietena care știe să asculte și să înțeleagă,

Care rostește mereu un verde în față

Poate durea, dar e varianta cea mai sănătoasă

Sunt un spirit liber care-și dorește să strălucească.

Și dacă ar fi să fac pledoaria finală:

Sunt doar un simplu călător prin viață,

Călătoria perfectă e destinația vizată!

flori-perene-pentru-borduri-Perennial-flowers-for-borders-1-980x600

imagine preluată de aici


Articol pentru Spring SuperBlog 2017.

Ce faci cand nu mai detii controlul?

333 (2)

Suntem obisnuiti sa controlam totul, chiar si pe ceilalti, pe principiul ,,Eu stiu mai bine”.

Ne trezim in fiecare dimineata si pornim pilotul automat, traim zile la indigo si ne lasam mintea si sufletul sa evadeze pentru scurt timp in lumea pe care ne-o dorim dar pentru care nu facem nimic in momentul prezent. Tragem dupa noi bagaje de neiertare, frici si neincredere, refuzand sa ne bucuram si sa traim momentul prezent.

Cred in libertatea omului de a fi, fara ingradiri, fara ,,datorii”, fara regrete.

Cred in liber arbitru, cred in puterea si frumusetea fiecarui om, cred in Dumnezeu, in intelepciunea si ghidarea Divina.

Primim mesaje in fiecare clipa dar, de cele mai multe ori, refuzam sa le auzim, lasam sa treaca timpul si ne trezim abia in momentul in care vrem sa controlam, sa rezolvam, dar constatam ca solutia nu mai sta in puterea noastra. Atunci este momentul in care disperarea ne cuprinde si ne intrebam obsesiv ,,de ce?”.

,,Viata e nedreapta” si ,,Viata este o adevarata provocare”, doua mesaje ce au venit spre mine zilele acestea de la doua persoane care trec printr-o perioada mai dificila din viata lor.

In timp ce prima opinie te pune oarecum in situatia omului care trebuie sa accepte cu resemnare ceea ce viata ii ofera, cea de-a doua te pune in situatia de a actiona, de a face schimbari, de a scoate la suprafata tot ce este mai bun in tine.

Viata poate fi nedreapta la prima vedere, dar daca ne gandim ca exista posibilitatea ca fiecare dintre noi sa-si fi ales viata inca dinainte de a veni in aceasta lume, atunci ceea ce traim este o alegere, provocari si incercari la care am ales sa facem fata, prin care am ales sa aducem un mesaj in lume. Si daca ne-am ales viata, singura intrebare care se pune este: ne traim cu totii misiunea?

Simtim, uneori, ca viata ne loveste acolo unde ne doare cel mai tare, dar oare, astfel nu ne aduce si cele mai valoroase lectii?

Ne scoate de pe pilot automat, ne ofera sansa de a fi prezenti, de  a face schimbari si de a incepe sa traim asa cum ne dorim cu adevarat, de a pretui oamenii minunati din viata noastra si fiecare clipa petrecuta impreuna.

,, Doar fii acolo, trimite iubire si lumina, cere ghidare Divina, tu nu poti controla totul”, sunt cuvintele unui om drag si frumos, ce mi-au linistit sufletul intr-un moment de disperare , intr-un moment in care credeam ca eu trebuie sa gasesc rezolvarea, adevarul era ca imi doream sa pot sa fac mai mult, insa nu totul sta in puterea noastra.

Exista Dumnezeu, exista dorinta fiecarui om, calatoria fiecarui suflet, iar noi nu avem nici un drept sa intervenim in lectiile de viata ale altei persoane.

Putem fi observatori pentru a ne invata propriile lectii, putem fi sprijin, prin faptul ca ascultam, intelegem, incurajam si suntem dispusi sa ajutam atunci cand sta in puterea noastra. Sa ajutam, nu sa salvam, nu sa oferim solutii, sau sa actionam in locul altei persoane, nu sa schimbam oameni, sa ne lasam manipulati sau sa manipulam.

Asteptam ca oamenii sa se schimbe, dar noi o facem?

Asteptam sa fim acceptati, iertati, iubiti, dar, oare, am facut curatenie in interiorul fiintei noastre?

Daca tinem cu disperare de trecut, blamam si avem asteptari diferite in situatia in care noi nu schimbam nimic, ne imbatam cu apa rece.

Nu putem fi iertati si iubiti daca nu iertam si iubim. Tot ce emitem se intoarce la noi.

Felul in care oamenii ne vorbesc si ne trateaza scot la lumina probleme nerezolvate la propria noastra persoana.

Daca facem un pas in spate si observam vom fi surprinsi de propriile constientizari, vom intelege ceea ce nu sta in puterea noastra sa schimbam si ne vom putea concentra energia spre lucrurile care ne pot aduce rezultate diferite si care depind de noi.

Prezentare1 (2)

In final, asez cuvinte din inima, ce le rostesc mereu pentru liniste si echilibru.

444 (2)

555 (2)

Sa va fie de folos!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

 

 

POVESTEA VIETII

Viata este o calatorie, obisnuiesc sa spun. Viata este o poveste, vreau sa spun acum.

O poveste scrisa cu cerneala sufletului si a mintii, cu stiloul actiunii, pictata cu pensula creativitatii, cu culorile iubirii, intelepciunii si inspiratiei.

O poveste scrisa de autori diferiti, unici si speciali, printre care ma numar si eu, si tu, si fiecare suflet.

foto1 (2)

  Viata are un inceput, un cuprins si o incheiere, precum o poveste.

Un inceput in care suntem zambitori, fara frici si tristeti, dornici sa exploram si sa invatam si suficient de perseverenti pentru a cadea pana reusim sa mergem.

Timpul trece si incepem sa invatam ca exista pericol, ca trebuie sa avem grija, ca exista rautate si oameni care nu ne doresc binele, invatam sa ne cenzuram pentru ca ni se spune ca nu facem bine, incepem sa imitam pentru ca ni se spune ,,asa se face”, ne razvratim si suntem pedepsiti pentru a intelege ca nu suntem proprii stapani si ca mereu vor fi altii care au asteptari de la noi si de care trebuie sa tinem seama.

Si ajungem in cuprinsul vietii total dezorientati. Ne dorim altceva si nu stim cum sa obtinem si atunci alegem sa urmam cararea batatorita ce ne indeparteaza de noi, ajungand sa credem ca viata este o pedeapsa, cand, de fapt, ea este cel mai mare dar.

Credinte limitative, obiceiuri, asteptari, reguli, un bagaj ce apasa frana in locul pedalei de acceleratie, iar noi ne simtim precum un kilogram de zahar intr-o oala cu ciorba.

Rataciti, goi, singuri, fara rost, vinovati, apasati de griji si extrem de tristi, in asa masura incat nu mai observam frumusetea lumii, cerul senin, florile, oamenii care ne zambesc, oportunitatile si propria valoare.

Eu te-am facut, trebuie sa faci ce-ti spun eu, nimeni nu merge la munca de placere, banii se castiga greu sau bani au doar oamenii necinstiti, banii sunt ochiul dracului, sunt doar cateva din credintele limitative ce ni le insusim din familie, de la scoala, din media si care la nivel subconstient ne conduc viata.

Vreau sa-ti spun ca singurul stapan al tau esti chiar tu, ai aceasta libertate si ai nevoie sa crezi in ea pentru a-ti da voie sa fii si sa creezi toate minunile de care esti in stare, pentru ca in tine exista o comoara si doar tu o poti scoate la lumina.

Sunt atat de multi oameni care muncesc din placere si au rezultate remarcabile, poti sa faci o cautare pe google pentru a vedea cu ochii tai. Iar acesti oameni au si bani, bani cinstiti, pentru ca banii sunt o forma de energie si vin ca rasplata, ca si consecinta a valorii pe care o oferim lumii.

Felul in care folosim banii poate face bine sau rau, dar ei in esenta sunt o valoare de schimb pentru diferite lucruri si experiente.

Te invit sa iei o foaie si un pix si sa-ti notezi toate credintele limitative ce te impiedica sa fii si sa faci ceea ce-ti doresti cu adevarat. Fii atent la opiniile pe care le ai, la ceea ce crezi despre anumite situatii, experiente sau oameni, asa vei descoperi ce te tine pe loc.

Noteaza, fii constient si inlocuieste, schimba si crezi ca se poate si altfel, vei vedea ca asa va fi.

Asa se face! Dar pana cand? Pana cand vom avea curajul sa schimbam un ingredient, doua si sa dam un alt gust prajiturii, pana cand vom indrazni sa creem propria reteta, pana vom actiona diferit, pana vom schimba lucruri, locuri si, poate, oameni pentru a fi in armonie cu noi.

Traim cu credinta ca trebuie sa indeplinim asteptarile altor oameni sau chiar ale lui Dumnezeu. Si cum ramane cu dorintele noastre?

Ne este teama de esec, ne este teama de consecinte, de pedepse, de respingere si alegem de foarte multe ori sa fim un oarecare, sa fim  pe placul altora si sa uitam de noi.

Dar vine un moment in care ramanem singuri si ne auzim sufletul urland si atunci ce facem?  Ne inecam in propriile lacrimi si devenim victime, ne refugiem in vicii pentru a ne adormi simturile sau imbratisam schimbarea?

Am spus-o de atatea ori si o mai spun o data, singura noastra datorie este fata de noi insine.

Nu am venit pe lume pentru a indeplini vise apuse ale altor oameni, nu am venit  sa suferim pentru o viata de apoi minunata si mai ales, Dumnezeu vrea doar ca noi sa fim fericiti, altfel nu ne-ar fi dat intelepciune, inspiratie, talente, libertate si o lume atat de frumoasa.

Nu cred in reguli, cred in iubire, in valori sanatoase, in respect si in responsabilitate, in vise, in frumusetea si in libertatea fiecarei fiinte.

In fiecare moment ai libertatea de a alege si chiar in acest moment tu esti cel ce-ti scrii propria poveste. Ce-ti doresti cu adevarat?

Pune-ti visul pe hartie si crede in el! Munceste in fiecare zi, chiar de o faci singur! Pe parcurs, oamenii vor intelege si vor veni spre tine. Fa primul pas si nu renunta niciodata!

Va veni apusul vietii, incheiere si nu as vrea sa regreti lucruri pe care nu ai indraznit sa le faci.

Atunci cand cineva pleaca, fie in mod neasteptat, fie dupa o lunga suferinta, la batranete sau poate mult prea devreme, inevitabil ne intrebam ,,de ce?”.

De ce el, de ce acum, de ce asa?

Sunt intrebari ce ne chinuie si la care cautam raspunsuri pentru a ne linisti, pentru a intelege, pentru a accepta.

Putem spune ca asa a vrut Dumnezeu, ca asa i-a fost destinul, ca asa a ales, poate chiar inainte de a se naste sau ca misiunea lui aici a luat sfarsit.

Mult mai usor ne-ar fi sa acceptam despartirea de o persoana  daca am putea spune: ,,A avut o viata frumoasa, a fost fericit!” dar din pacate de cele mai multe ori nu putem spune asta.

Despartirea apare intotdeauna mult prea devreme, parca ceva mai era de scris, de trait, de spus, de lasat in urma.

Timpul trece si tace! Este singura resursa limitata si tot ce ne raman sunt amintirile.

Sa nu mai amanam, cel mai bun moment este acum!

Nu-ti lasa visurile sa devina regrete la apusul vietii!

Doar tu le poti transforma in realitate si prin ele poti face lumea mai frumoasa!

In fiecare clipa, tu scrii povestea vietii tale! Fa-o sa aiba sens!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

Principiile succesului – Ghid spre… realizarea visurilor!

Ce reprezinta pentru tine succesul?

Intotdeauna am privit succesul ca pe atingerea celui mai inalt tel dorit in sfera profesionala, in timp ce, implinirea personala reprezinta pentru mine trairea vietii in stil propriu, inseamna experienta traita de la nivelul sufletului, acel nivel in care ceea ce-ti doresti devine propria ta realitate ca si consecinta a gandirii, simtirii si actiunii total constiente si asumate, experienta ce include responsabilitate, schimbare si educare continua pe drumul spre atingerea fericirii, destinatia dorita de fiecare fiinta umana, pe care eu o definesc atat de simplu ca fiind implinirea dintre trup, suflet si constiinta, intr-un cadru de armonie exterioara.

Privesc viata ca pe o calatorie, in care suntem binecuvantati sa ne bucuram de atata frumusete, de oameni minunati si de experiente unice, o calatorie in care singura obligatie este fata de noi insine si se refera la a trai frumos, la bucurie si recunostinta, daruind  comoara noastra interioara pentru o lume mai frumoasa pe care o lasam in urma in fiecare zi.

Cred in investitia facuta in propria persoana, in gasirea acelor modele care sa ne inspire si in educarea continua.

Cred in puterea transformatoare a cartilor, cred in mentori si in povesti de viata care ne pot face sa privim aceasta calatorie dintr-o alta perspectiva, sa indraznim sa visam si sa actionam spre realizarea visurilor.

Pe toti cei ce doriti sa atingeti un nivel superior in cariera sau in viata personala, sa va realizati obiectivele sau sa va impliniti cele mai marete visuri, va anunt ca Jack Canfield vine in Romania, in 10 martie, la Cluj-Napoca, pentru a impartasi cu noi PRINCIPIILE SUCCESULUI.

11056613_1137898696220159_4163793113822954054_o

Jack Canfield este cocreatorul seriei ,,Supa de pui pentru suflet”, detinand recordul mondial pentru 7 volume aflate concomitent pe lista de bestseller-uri ale revistei New York Times.

Dupa ce, timp de 40 de ani, a studiat principiile si metodele prin care se poate ajunge la succes, fiind considerat ,,success coach-ul” numarul 1 al Americii si trainerul care a ,,creat” cei mai multi milionari, Jack Canfield declara: ,, Nu conteaza daca tintele tale sunt sa ajungi un vanzator de top, un arhitect extraordinar, sa iei numai note de 10 la scoala, sa slabesti, sa iti cumperi o casa de vis, sa ajungi multimilionar sau un antreprenor de succes, principiile si strategiile sunt aceleasi. Daca le inveti si le aplici cu disciplina, iti vei transforma viata dincolo de visele cele mai frumoase.”

In data de 10 martie, la Cluj-Napoca, Jack Canfield sustine seminarul ,,Principiile succesului” – 64 de principii pentru a parcurge drumul de unde esti pana la viata pe care iti doresti sa o traiesti, in toate aspectele ei, personal si profesional.

Pentru mai multe detalii si inscrieri accesati link-ul: http://transilvaniabizseminars.ro/jackcanfield/

Seminarul ,,Principiile succesului” este recomandat de cei mai buni, eu insami afland despre acest eveniment de pe pagina de facebook a lui Lorand Soares Szasz, pe  care il urmaresc de ceva vreme si care reuseste mereu sa ma surprinda pozitiv. Tot acolo am urmat ,,Transformarea in 10 zile”, cu Jack Canfield, exercitii practice ce pornesc de la luarea unui angajament pentru a da tot ce e mai bun din tine, la introspectie, ce aduce inevitabil constientizari si dorinta de schimbare, la vizualizare (exercitiul preferat de o visatoare ca mine), pana la pasi concreti pentru rezultate diferite.

Va invit sa parcurgeti ,,Transformarea in 10 zile”, cu Jack Canfield, ca un antrenament pentru intalnirea din 10 martie, de la Cluj-Napoca.

Viseaza – Actioneaza – Traieste frumos!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

 

Victima si salvatorul! – Povestea vietii de zi cu zi

Am fost si victima, am fost si salvator! Oare cati dintre noi nu am fost?

Victima pare a fi omul bun ce indura asteptand salvarea.

Salvatorul, sufletul sensibil ce viseaza o lume in armonie si iubire si crede ca el o poate crea.

Persecutorul, da, el, fara el tabloul nu ar fi intreg. Omul ce crede ca detine adevarul universal si perfectiunea este calea aleasa de el.

Trei personaje si un tablou dramatic numit viata.

Sunt un suflet sensibil si daca ne-am lua dupa descrierea anterioara ar trebui sa recunosc ca sunt salvatorul, da, cea mai mare parte din viata mea asta am fost, cel ce incerca sa restabileasca echilibrul, intelegerea, cel ce cauta armonia si pentru scurta vreme reusea sa o obtina.

Spun pentru scurta vreme pentru ca, nu poti ascunde mizeria sub pres pentru mult timp, nu poti pune frana unui om cand el apasa pedala de acceleratie, nu poti dresa si nu poti controla un suflet, nu-l poti obliga sa priveasca in aceeasi directie cu tine, nu-i poti impune sa traiasca dupa propriile tale credinte, nu-i poti inradacina propriile tale valori.

Am inteles aceste lucruri dupa multa vreme, dupa prea multa vreme in care m-am invinovatit ca nu stiu ce si cum sa fac, dupa ce nici o solutie nu dadea roadele asteptate, dupa reprosuri si multa suferinta.

Dupa toate acestea ajungi sa obosesti, cauti sa fugi si iti pui obsesiv intrebarea: Unde gresesc, ce sa mai fac?

Abia cand te retragi si privesti ca un spectator, intelegi ca nu esti singur, ca raspunderea nu este doar a ta, realizezi ca fiecare isi joaca propriul rol, iar tu esti unul dintre personaje si nu regizorul.

Fiecare dintre noi este raspunzator pentru propriile actiuni, pentru ceea ce gandeste si pentru ceea ce exprima, pentru felul in care isi traieste viata, suntem liberi si indiferent de situatia in care ne aflam, avem optiunea de a alege.

Alegerile ne definesc si ne transforma, ne pot salva sau ne pot ingropa.

Cred ca este momentul sa constientizam ca traim ceea ce traim pentru ca, am facut alegeri care ne-au adus in acest moment al vietii noastre.

Nu putem sa dam la infinit vina pe altii, ca si cum noi am fi inferiori, ca si cum drepturile noastre nu ar fi recunoscute, ci sa acceptam ca undeva pe acest drum, noi am ales sa dam aceasta impresie si am fost tratati in functie de ceea ce am oferit.

Se aduna atata suferinta, resentimente si ne angajam intr-o lupta a orgoliilor, in care miza nu este armonia ci subjugarea, dupa principiul ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.

Iertarea, oare unde este iertarea?

Unde este acceptarea, s-a pierdut in marea de reprosuri, ura, barfa si dorinta de impunere?

Unde este viata, propria cale, misiunea?

Poate ar fi momentul sa ne oprim si sa ne privim propria viata, sa vedem situatiile care se tot repeta precum o scena de pe platourile de filmare, sa ne intrebam ce avem de invatat, ce putem schimba si sa dorim inainte de orice binele.

Am fost acuzata si inca mai sunt, pentru multe lucruri care nu tin de mine, pentru multe situatii in care am intervenit sau am ales sa ma tin la distanta, dar am inteles ca acest lucru se intampla pentru ca indiferent cum am actiona nu vom multumi pe toata lumea, iar unii ne vor privi mere ca pe o extensie a celor ce ne-au dat viata, ajungand sa ducem in spate bagajul familiei din care facem parte.

Ceea ce primim din partea oamenilor, de foarte multe ori nu tine de noi, tine de ei si de felul in care privesc viata, de propriile credinte si valori pe care, din pacate, foarte multi incearca inca sa si le impuna.

M-a durut si am simtit ca inca doare, inca mai sunt deschise rani ale acelui suflet visator ce dorea o lume perfecta.

Am ales sa iert si sa ma iert, am ales sa renunt la vinovatie si sa-mi traiesc propria viata, lasandu-i pe ceilalti sa faca propriile alegeri.

Am ales sa nu mai fiu arbitru sau salvator, sa nu mai fiu ,,telefonul fara fir” ci personajul principal din viata mea.

Am ales sa renunt la intrebarea: Cu ce am gresit? si sa-mi pun intrebarea: Ce-mi doresc? acceptand ceea ce nu-mi sta in puterea de a schimba.

Fiecare avem propriul drum pe care sa-l urmam, propria lectie pe care sa o invatam si cum am putea fi noi, daca refuzam sa alegem si sa ne asumam raspunderea, pozand in victime, daca alegem sa ne impunem cu orice pret, alegand postura de persecutor, daca alegem sa fin salvatori, sa ne ocupam de vietile altora, in loc sa ne traim propria calatorie.

Alege sa nu oferi solutii ci sa pui intrebarile potrivite, pentru ca cel ce-ti cere sprijinul sa-si gaseasca propriul drum.

Pace si iubire,

Florina Popa Dumse