Bilanț de 2022

Au rămas puține minute până când 2023 va intra în scenă și ne va invita să scriem un nou capitol din povestea personală și din minunata carte a vieții. Mă uit în jurul meu și văd lucruri care nu-și au locul, dar nu mai simt dorința nebună de a așeza totul la dungă, pentru a intra cu dreptul în noul an. Aș putea spune că mai mereu în jurul meu este haos, dar este un haos cu care m-am obișnuit, pe care l-am acceptat, care parcă nu mă mai deranjează ca altădată. Adevărul este că nici nu știu în ce măsură m-a deranjat vreodată, știu însă că am crezut că-i deranjează pe ceilalți și mi-am făcut idei cu privire la ce pot crede ei despre mine prin prisma stilului meu împrăștiat.

În acest moment al vieții există haos peste tot, dar există și pace, o pace pe care o regăsesc în suflet, în ideea măreață că eu contez înainte de orice lucru din viața mea. Trebuie să recunosc că am nevoie de pauză, am nevoie de timp cu mine, am nevoie să accept că sunt obosită, am nevoie să mă odihnesc, să nu mai simt că sunt pe fugă, că cineva așteaptă ceva de la mine…

Imagine Canva.com

2022 a fost un an provocator, un an care a sunat din clopoțelul trezirii la realitate, și știu că nu a făcut asta doar pentru mine. Dar a fost și un an minunat, care a adus în viața mea mai mulți oameni de bine, care mi-au devenit prieteni și camarazi pe drumul scrisului cu bucurie.

În acest an am simțit mai mult ca niciodată cât de privilegiată sunt pentru că am primit darul de a scrie, de a atinge inimi prin cuvinte, așa cum îmi place să spun. Pentru mine, scrisul face magie. Iar din această energie de recunoștință, te invit să-ți iei câteva clipe de răgaz și să regăsești în suflet propriul dar, acel lucru care te face unic, care îți aduce bucurie și prin care poți înfrumuseța lumea.

Știu că anul 2022 ar fi putut fi un an mai bogat și mai liniștit, dar nu este loc pentru regrete acum, mai ales dacă avem credința că toate se întâmplă cu un rost, astfel că nu ne mai rămâne decât să fim recunoscători pentru fiecare obstacol depășit și pentru fiecare lecție însușită.

Eu sunt extrem de recunoscătoare pentru fiecare suflet care mi-a fost alături pe drumul vieții și pentru toate realizările mici și mari. Iar dacă ar fi să mă întorc la scris, mă bucur enorm că în acest an am putut să le dăruiesc celor mici și celor mari ,,Visul lui Adiță” , povestea inspirată din copilăria soțului meu, care a prins glas prin frumoasa inițiativă a Ramonei Badea (www.ramonaspune.ro).

Cu siguranță am scris mai mult ca niciodată în acest an, iar șase povestiri semnate de mine vor apărea anul viitor într-o antologie Quarto, alături de alte povești scrise de inimi gingașe, în magicul program S.I.M.T. al Monei Șimon (Mona are și un newsletter tare fain, la care te poți abona aici).

Am scris și o poveste inspirată de această perioadă, care și-a găsit loc de cinste într-un ebook de sărbătoare, numit sugestiv ,,Povești de Crăciun”, pe care te invit să-l descarci din grupul de Facebook ,,Club de dezvoltare personală prin lectură”, din secțiunea Fișiere.

Am participat și la un concurs de poezie și proză scurtă, inițiat pe grupul de Facebook ,,Agora ARTELOR”, iar povestea mea ,,Tabloul toamnei” a primit mențiune, o bucurie pentru mine, alături de privilegiul de a-mi vedea cele patru creații incluse în antologia ,,Spectacol pe scena toamnei”, o carte care a văzut lumina tiparului recent și poate fi comandată aici.

Am mai adunat și alte texte în sertare, proiecte care mi-au bucurat și întristat inima deopotrivă, dar care știu că vor cuceri inimi la momentul potrivit, căci am credința că atunci când dorința și oportunitatea se întâlnesc, acțiunea devine un firesc!

În speranța că anul 2023 va fi ceva mai generos cu mine, cu tine și cu fiecare suflet visător, mă pregătesc să închei ultimul articol din provocatorul an 2022. La mulți ani magici! Să ne fie bine!

Ce faci cand nu mai detii controlul?

Suntem obisnuiti sa controlam totul, chiar si pe ceilalti, pe principiul ,,Eu stiu mai bine”.

Ne trezim in fiecare dimineata si pornim pilotul automat, traim zile la indigo si ne lasam mintea si sufletul sa evadeze pentru scurt timp in lumea pe care ne-o dorim, dar pentru care nu facem nimic in momentul prezent. Tragem dupa noi bagaje de neiertare, frici si neincredere, refuzand sa ne bucuram si sa traim aici si acum.

Eu cred in libertatea omului de a fi, fara ingradiri, fara ,,datorii”, fara regrete. Cred in liber arbitru, cred in puterea si frumusetea fiecarui om, cred in Dumnezeu, in intelepciunea si ghidarea Divina.

Primim mesaje in fiecare clipa dar, de cele mai multe ori, refuzam sa le auzim, lasam sa treaca timpul si ne trezim abia in momentul in care vrem sa controlam, sa rezolvam, dar constatam ca solutia nu mai sta in puterea noastra. Atunci este momentul in care disperarea ne cuprinde si ne intrebam obsesiv ,,de ce?”.

,,Viata e nedreapta” si ,,Viata este o adevarata provocare”, doua mesaje care au venit spre mine zilele acestea de la doua persoane care trec printr-o perioada mai dificila din viata lor.

In timp ce prima opinie te pune oarecum in situatia omului care trebuie sa accepte cu resemnare ceea ce viata ii ofera, cea de-a doua te pune in situatia de a actiona, de a face schimbari, de a scoate la suprafata tot ce este mai bun in tine.

Viata poate fi nedreapta la prima vedere, dar daca ne gandim ca exista posibilitatea ca fiecare dintre noi sa-si fi ales viata inca dinainte de a veni in aceasta lume, atunci ceea ce traim este o alegere, provocari si incercari la care am ales sa facem fata, prin care am ales sa aducem un mesaj in lume. Si daca ne-am ales viata, singura intrebare care se pune este: ne traim cu totii misiunea?

Simtim, uneori, ca viata ne loveste acolo unde ne doare cel mai tare, dar oare, astfel nu ne aduce si cele mai valoroase lectii? Ne scoate de pe pilot automat, ne ofera sansa de a fi prezenti, de  a face schimbari si de a incepe sa traim asa cum ne dorim cu adevarat, de a pretui oamenii minunati din viata noastra si fiecare clipa petrecuta impreuna.

,, Doar fii acolo, trimite iubire si lumina, cere ghidare Divina, tu nu poti controla totul”, sunt cuvintele unui om drag si frumos, care mi-au linistit sufletul intr-un moment de disperare, intr-un moment in care credeam ca eu trebuie sa gasesc rezolvarea. Adevarul este ca imi doream sa pot sa fac mai mult, insa nu totul sta in puterea noastra.

Exista Dumnezeu, exista dorinta fiecarui om, calatoria fiecarui suflet, iar noi nu avem niciun drept sa intervenim in lectiile de viata ale altei persoane. Putem fi observatori pentru a ne invata propriile lectii, putem fi sprijin, prin faptul ca ascultam, intelegem, incurajam si suntem dispusi sa ajutam atunci cand sta in puterea noastra. Sa ajutam, nu sa salvam, nu sa oferim solutii, sau sa actionam in locul altei persoane, nu sa schimbam oameni, sa ne lasam manipulati sau sa manipulam.

Asteptam ca oamenii sa se schimbe, dar noi o facem? Ne dorim sa fim acceptati, iertati, iubiti, dar, oare, am facut curatenie in interiorul fiintei noastre?

Daca tinem cu disperare de trecut, blamam si avem asteptari diferite in situatia in care noi nu schimbam nimic, ne imbatam cu apa rece. Nu putem fi iertati si iubiti daca nu iertam si iubim. Tot ce emitem se intoarce la noi.

Felul in care oamenii ne vorbesc si ne trateaza scoate la lumina probleme nerezolvate la propria persoana.

Daca facem un pas in spate si observam vom fi surprinsi de propriile constientizari, vom intelege ceea ce nu sta in puterea noastra sa schimbam si ne vom putea concentra energia spre lucrurile care ne pot aduce rezultate diferite si care depind de noi.

In final, asez cuvinte din inima, pe care le rostesc mereu pentru liniste si echilibru.

Sa va fie de folos!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

Primul si ultimul GAND

Iubesc sa privesc cerul instelat si sa respir aerul noptii inainte de culcare, este aproape un ritual pentru mine.

Cerul instelat ma linisteste si ma indeamna la visare, la constientizarea propriilor ganduri si trairi interioare.

Mi-am pus de nenumarate ori intrebarea: ce gandesc oamenii din jurul meu?

Astazi, as vrea sa te intreb ce gandesti tu, cel ce citesti aceste randuri?

foto preluata de aici

M-am intrebat de foarte multe ori daca viata inseamna sa ai un job, o familie, copii  si cam atat?

Am privit la oamenii care au asta si nu am vazut fericirea pe care mi-o doresc, intrebandu-ma atunci: oare ei sunt fericiti?

Tu esti fericit cu ce traiesti?

Am vazut obisnuinta, liniste, tristete, disperare, revolta, resemnare si iar liniste, cam asa pare sa se deruleze viata unui om obisnuit.

In urma cu ceva vreme m-am surprins asezand pe hartie ganduri ce sunau cam asa: ,,De ce nu pot sa fiu un oarecare?”

Era o perioada in care echilibrul era pierdut, visele erau doar vise si speranta se pregatea sa moara, momente in care singura scapare parea a fi acceptarea unei vieti ce o priveam atent pe geam, o viata pe care nu o iubeam dar care parea mai putin dureroasa decat framantarea si lupta din interiorul meu.

Imi doream sa renunt si sa ma adaptez, insa, vocea mea interioara tipa destul de tare incat sa nu ma lase sa adorm si stiu sa-mi gasesc si acele momente de liniste in care sa o pot asculta, transpunand uneori trairi in versuri,,Dar noaptea ma trezeste mereu/Certat de cerul instelat sunt eu.”

Am asteptat destul de mult un om care sa stie ce simt, care sa vada ce-mi doresc, care sa ma salveze din fantana cu lacrimi si din pestera vietii in care traiam, am asteptat pana cand am realizat ca acel salvator se numeste ACTIUNE, iar cel ce poate schimba totul sunt chiar EU.

Sunt o visatoare si ma iubesc pentru asta, insa, in momentul in care am realizat ca un vis fara actiune va ramane intotdeauna un vis a inceput schimbarea.

Am indraznit sa ma provoc, sa depasesc limite si sa incep sa-mi realizez vise.

Inca ma aflu pe drum si-mi doresc sa continui calatoria in directia sufletului meu, pentru ca la sfarsitul ei sa pot sa spun multumesc vietii, lasand in urma o picatura din esenta inimii mele.

Te intreb: tu visezi cu ochii deschisi?

Care este cel mai mare vis al tau?

Te provoc sa-l pui acum pe hartie.

Indrazneste!

Si ca sa te convingi ca merita, iti spun ca cel mai mare regret pe care omul il are in fata mortii este ca nu a facut ce si-a dorit cu adevarat.

Ai posibilitatea de a schimba directia, alege sa traiesti!

In lipsa actiunii esti doar un visator sau un resemnat.

Tu in care categorie te incadrezi?

Fa inventarul sufletului tau si incepe sa construiesti viata pe care ti-o doresti!

Fii atent la primul si ultimul gand al fiecarei zile, alege recunostinta fata de tot si de toate, alege aprecierea fata de tine insuti!

Nu-ti fie teama sa fii diferit, alege sa fii unic!

Pace si iubire,

Florina Popa Dumse

 

 

 

 

 

 

 

 

CLIPE CU TINE

Sunt perioade in  viata noastra in care ne simtim apasati, stresati, obositi, cand activitatile zilnice devin dintr-o data grele, cand echilibrul se pierde poate pentru ca exteriorul ne-a rapit energia, pentru ca am ales sa scoatem din comoara noastra inerioara mult prea mult fara a acorda timp si atentia necesara refacerii, ne-am concentrat atentia pe lumea exterioara lasand intr-un con de umbra lumea noastra interioara, sufletul, propriile trairi pe care daca nu le ascultam vor incepe sa tipe sub o forma sau alta afectand implicit exteriorul.

Este extrem de important sa pastram un echilibru intre a darui si a primi pentru a nu ramane dintr-o data goi.

Ne hranim sufletul cu fapte bune dar este o calitate sa stim sa si primim, sa ne dam voie sa ne bucuram, sa apreciem fiecare gest dar mai ales sa fim convinsi ca meritam tot ce e mai bun de la viata, de la Dumnezeu, din partea celor dragi dar mai ale de la noi insine pentru ca in fiecare moment din viata noastra alegerea ne apartine.

Alege linistea pentru ca linistea vorbeste, iar in tumultul vietii glasul ei este acoperit, alege momente de singuratate pentru ca acolo te cunosti pe tine, te poti asculta si intelege.

Fie ca o numesti meditatie, relaxare, regasire de sine, alege sa petreci momente cu tine, alege ca atunci cand simti nevoia sa te opresti, sa o si faci, vorbeste-ti cu cuvinte blande care sa-ti mangaie sufletul, ingrijeste-ti si iubeste-ti trupul, evadeaza din cotidian, plimba-te in natura, tonusul tau va creste simtitor, fa-ti timp sa vizitezi locurile in care-ti doresti sa ajungi, fii mereu deschisa sa primesti darurile vietii, viata insasi este un dar si merita sa pretuim fiecare clipa.

Iubeste-te pe tine pentru a avea iubire pentru ceilalti, ai  grija de tine pentru a putea avea grija de ceilalti, pentru ca totul porneste din tine, tu esti cea mai importanta persoana din viata ta.

Fii recunoscatoare pentru toate lucrurile frumoase din viata ta, pentru toti oamenii minunati care te imbogatesc cu simpla lor prezenta, multumeste pentru tot, de la lucruri marunte pana la realizari inalte, primeste totul ca pe un dar, totul vine dintr-o dragoste nemarginita, dragostea lui Dumnezeu, totul se face prin ghidarea si grija Lui pentru noi.

Cere Ghidare Divina, inspiratie, pentru ca nu esti singura, nu totul depinde de tine, roaga-L pe Dumnezeu  sa aduca in viata ta situatiile si oamenii de care ai nevoie pentru a-ti implini misiunea in aceasta lume.

Asculta-ti sufletul, vocea interioara, asculta cu atentie tresarirea din tine, de acolo vine raspunsul, directia pe care sufletul tau o doreste, fa liniste si asculta, simte, ori de cate ori simti nevoia petrece clipe cu tine.

Pace si iubire,

Florina

RECUNOSTINTA – ritual zilnic

Cu totii privim in ograda altora si invidia, nemultumirile legate de propria existenta ne rod, gasind foarte rar timp sa ne indreptam atentia asupra celor ce au mult mai putin decat noi, moment in care putem vedea comoara din gradina noastra, fiind recunoscatori lui Dumnezeu, universului, pentru toate lucrurile frumoase si oamenii minunati din viata noastra.

In urma cu ceva timp am fost pusa in situatia de a pune pe hartie 10 lucruri pentru care sunt recunoscatoare, pentru care ii multumesc lui Dumnezeu, iar lista arata cam asa:

– multumesc pentru ca sunt un om sanatos

– multumesc pentru familia mea

– multumesc ca exista Adi in viata mea (atunci eram la inceput de relatie, dupa o lunga si frumoasa prietenie, iar azi suntem sot si sotie, pentru ca  nimic nu e intamplator in viata)

– multumesc ca pot sa ma bucur de Mario (nepotelul meu, o comoara care acum asteapta o surioara, intre timp crescand considerabil numarul nepotilor din viata mea)

– multumesc pentru darul de a sti sa ascult oamenii care au nevoie sa-si descarce sufletul

– multumesc Doamne ca ai grija de mine in fiecare zi

– apreciez  ca am primit parfumul preferat si un ceas, cadou de la Adi

– apreciez ca mami imi face prajituri

– apreciez ca am banii mei si mi-am permis sa-mi cumpar o pereche de blugi si o pereche de pantofi de Paste

– apreciez ca stau la curte si am un leagan din care seara, pot privi cerul

Marturisesc ca inainte de aceasta lista, de acel moment, nu priveam lucrurile din aceasta perspectiva si desi primele lucruri au venit firesc, natural, erau lucruri extrem de importante pentru mine, am intampinat mari probleme spre sfarsitul listei si asta pentru ca noi, oamenii, nu apreciem lucrurile marunte dar extrem de importante, considerand de cele mai multe ori ca ele ni se cuvin fara ca noi sa facem ceva, deasemenea, din pacate, abia atunci cand pierdem ceva sau pe cineva din universul nostru,  ajungem sa-l apreciem cu adevarat.

Ar fi minunat sa luam ca exemple de putere si recunostinta, oamenii care se bucura, apreciaza, multumesc pentru faptul ca traiesc chiar daca nu se mai pot bucura de toate simturile si nu mai pot face toate lucrurile pe care noi din pacate de foarte multe ori le facem mecanic, oamenii care traiesc pe strazi si apreciaza cand primesc o lingura de ciorba sau un ceai pe timp de iarna, in timp ce noi suntem nemultumiti ca nu avem palate, masini de lux, conturi ,,grase”, vacante extravagante si lista poate continua.

Cu totii ne dorim sa avem parte de confort, este absolut normal, doar ca ar fi minunat sa stim sa apreciem ceea ce avem, sa privim partea plina a paharului, sa privim viata ca pe un dar de la Dumnezeu, sa ne bucuram de aceasta calatorie la sfarsitul careia cortina va cadea si tot ce vom lua cu noi este darul cel mai de pret ce se numeste suflet.

Alaturi de rugaciune, practicarea recunostintei zilnice este un instrument minunat prin care amintim acele lucruri, mai mici sau mai mari, pentru care ii multumim lui Dumnezeu.

Atat rugaciunea cat si practicarea recunostintei se pot face atunci cand simtim, ele sunt primite si apreciate mereu, le putem face dimineata pentru a ne incepe ziua cu liniste in suflet si incredere in fortele proprii, dar mai ales seara, dupa o zi in care am alergat, ne-am agitat, ne-am bucurat si am realizat o sumedenie de lucruri, multumind lui Dumnezeu pentru forta, intelepciunea, sprijinul, ghidarea acordate spre realizarea acestora, in final putand face si o planificare sumara a zilei urmatoare.

In incheiere, as vrea sa mai spun doar sa ne amintim mereu sa ii multumim lui Dumnezeu pentru lucrurile simple si pentru oamenii minunati din viata noastra, adormind mereu cu o imagine linistitoare in minte si cu credinta ca Dumnezeu ne iubeste.

foto preluata de aici