Iubesc sa privesc cerul instelat si sa respir aerul noptii inainte de culcare, este aproape un ritual pentru mine.
Cerul instelat ma linisteste si ma indeamna la visare, la constientizarea propriilor ganduri si trairi interioare.
Mi-am pus de nenumarate ori intrebarea: ce gandesc oamenii din jurul meu?
Astazi, as vrea sa te intreb ce gandesti tu, cel ce citesti aceste randuri?
M-am intrebat de foarte multe ori daca viata inseamna sa ai un job, o familie, copii si cam atat?
Am privit la oamenii care au asta si nu am vazut fericirea pe care mi-o doresc, intrebandu-ma atunci: oare ei sunt fericiti?
Tu esti fericit cu ce traiesti?
Am vazut obisnuinta, liniste, tristete, disperare, revolta, resemnare si iar liniste, cam asa pare sa se deruleze viata unui om obisnuit.
In urma cu ceva vreme m-am surprins asezand pe hartie ganduri ce sunau cam asa: ,,De ce nu pot sa fiu un oarecare?”
Era o perioada in care echilibrul era pierdut, visele erau doar vise si speranta se pregatea sa moara, momente in care singura scapare parea a fi acceptarea unei vieti ce o priveam atent pe geam, o viata pe care nu o iubeam dar care parea mai putin dureroasa decat framantarea si lupta din interiorul meu.
Imi doream sa renunt si sa ma adaptez, insa, vocea mea interioara tipa destul de tare incat sa nu ma lase sa adorm si stiu sa-mi gasesc si acele momente de liniste in care sa o pot asculta, transpunand uneori trairi in versuri,,Dar noaptea ma trezeste mereu/Certat de cerul instelat sunt eu.”
Am asteptat destul de mult un om care sa stie ce simt, care sa vada ce-mi doresc, care sa ma salveze din fantana cu lacrimi si din pestera vietii in care traiam, am asteptat pana cand am realizat ca acel salvator se numeste ACTIUNE, iar cel ce poate schimba totul sunt chiar EU.
Sunt o visatoare si ma iubesc pentru asta, insa, in momentul in care am realizat ca un vis fara actiune va ramane intotdeauna un vis a inceput schimbarea.
Am indraznit sa ma provoc, sa depasesc limite si sa incep sa-mi realizez vise.
Inca ma aflu pe drum si-mi doresc sa continui calatoria in directia sufletului meu, pentru ca la sfarsitul ei sa pot sa spun multumesc vietii, lasand in urma o picatura din esenta inimii mele.
Te intreb: tu visezi cu ochii deschisi?
Care este cel mai mare vis al tau?
Te provoc sa-l pui acum pe hartie.
Indrazneste!
Si ca sa te convingi ca merita, iti spun ca cel mai mare regret pe care omul il are in fata mortii este ca nu a facut ce si-a dorit cu adevarat.
Ai posibilitatea de a schimba directia, alege sa traiesti!
In lipsa actiunii esti doar un visator sau un resemnat.
Tu in care categorie te incadrezi?
Fa inventarul sufletului tau si incepe sa construiesti viata pe care ti-o doresti!
Fii atent la primul si ultimul gand al fiecarei zile, alege recunostinta fata de tot si de toate, alege aprecierea fata de tine insuti!
Nu-ti fie teama sa fii diferit, alege sa fii unic!
Pace si iubire,
Florina Popa Dumse
Colţ de suflet 