Călător prin viață

Munte și Mare în România + Oferte ,,Litoralul pentru toți”

În prima săptămână din luna august ne-am făcut pe fugă bagajele și am plecat spre mare. Am refuzat Turcia ca destinație de vacanță și am mizat pe variantele mai accesibile și cu un plus de siguranță ale țării noastre. Și cum trebuie să împăcăm și capra și varza, am ales să împărțim cele șapte zile alocate vacanței între munte și mare.

După ce am făcut bagajele până târziu în noapte, nu mi-a fost comod să dau ochii cu lumina dimineții, așa că am plecat în jur de ora 10:00 din Oradea. Ne-am propus să petrecem o noapte undeva la munte, spun undeva pentru că nu aveam nimic rezervat și ne-a costat timp și nervi acest aspect lăsat la voia întâmplării.

În mașină, așezată comod pe scaunul din dreapta, am butonat îndelung telefonul și am ales câteva obiective turistice pe care să le bifăm în aventura noastră spre litoralul românesc.

Cetatea Rupea

Prima oprire a fost la Cetatea Rupea, recunosc, la dorința expresă a soțului meu, pentru că eu nu mă pot numi un mare fan al acestor obiective turistice. Am vizitat anul trecut Cetatea Devei și știam cam la ce să mă aștept și aici, așa că după ce am plătit taxa de 15 lei de persoană, am poposit pe poarta cetății. Am făcut câteva fotografii de la înălțime, am admirat peisajul și în special casele care aveau o ordine cum nu mai văzusem nicăieri, o precizie în aliniere care exprima armonie și oferea un plus de farmec acestui loc.

Când am intrat pe poarta cetății, am fost plăcut surprinsă să constat că în interior era o expoziție de pictură. M-am îndreptat imediat în acea direcție și am cuprins cu ochii și inima magicele tablouri, cu admirație îndreptată spre artiștii care dau o formă atât de frumoasă creativității și talentului cu care au fost înzestrați.

Mănăstirea Rupestră de la Șinca Veche

În grota denumită sugestiv ,,Templul ursitelor”, mi-am dorit eu foarte tare să ajung, cucerită de legendele care spun că aici durerea și suferința dispar, iar cele mai arzătoare dorințe se împlinesc.

Am ajuns doar cu vreo 20 de minute înainte de închidere, așa că am fost întâmpinați de o doamnă drăguță care ne-a spus că intrarea este gratuită și că avem puțin timp la dispoziție să simțim energia locului, moment în care am pornit cu pași grăbiți pe scările săpate în pământ, decorate cu piatră și împrejmuite cu crengi, un decor natural demn de un loc sacru.

După un efort susținut, am făcut semnul crucii și am pășit înăuntru, unde am mai întâlnit doar o doamnă care se ruga în liniște. Lucru pe care l-am făcut și noi preț de puține minute, apoi am făcut câteva fotografii și mi-am îndreptat privirea spre turla săpată în piatră, permițând luminii solare ce intra să-mi mângâie fața, moment în care am inventariat dorințele inimii și apoi ne-am îndreptat spre ieșire.

Mi-ar fi plăcut să avem mai mult timp la dispoziție pentru conectare, să ne așezăm și să respirăm aerul răcoros al locului, să intru în grotă fără telefonul mobil, lucru recomandat de altfel, și să nu am grija minutelor pe care le petrec acolo, să le permit ochilor să analizeze în amănunt turla lăcașului de cult săpat în piatră, care pare că face legătura dintre pământ și cer, dintre dorințele pure ale inimii și puterea nemărginită a Divinității.

Cazare în Bușteni

Am decis să ne petrecem noaptea de luni spre marți în Bușteni, cu gândul că în dimineața următoare ne vom aventura cu telecabina pentru o întâlnire de gradul zero cu Sfinxul.

Soțul meu a găsit rapid cazare la Casa Magică Bușteni, la prețul de 200 lei, 120 lei cazare și 80 lei card valoric pentru masă, asta după ce mie aproape nimic nu-mi era pe plac, iar ce-mi făcea cu ochiul era deja ocupat de alți oameni mult mai prevăzători. De aici trăgând simpla concluzie că ferească sfântul să mă lași pe mine să aleg dintr-o mare de variante și ferească sfântul să mergi în vacanță în luna august fără să faci rezervări din timp.

Noroc că soțul meu nu este atât de pretențios, iar la cât de obosită eram de pe drum, visam doar un pat și apă caldă la robinet, în rest nu mai conta nimic, așa că am lăsat în seama lui locul de cazare. Și totul a fost bine.

Marți de dimineața am servit micul dejun și am plecat spre telecabina Bușteni, doar că, ce să vezi, era în revizie și trebuia să mai așteptăm preț de o oră și ceva. De cum am parcat am fost abordați de un domn care încerca să ne convingă să alegem traseul pe care el îl propune cu mașina și nițel pe jos, în loc să alegem costisitoarea telecabină. Doar că sătulă să explic de mai multe ori că eu nu vreau să merg pe jos, mi-a cam pierit cheful să merg și cu telecabina. Sinceră să fiu, și-a cam făcut simțită prezența frica de înălțime, așa că am conchis că lăsăm pe altă dată întâlnirea cu Sfinxul și Babele și am pornit spre iubita mare, dar nu înainte de a face un popas la Mănăstirea Caraiman, pe care o mai vizitasem cu câțiva ani în urmă.

Cazare ieftină pe litoral

În drum spre mare am dat câteva telefoane, dar nu am reușit să găsim cazare, așa că am mers pe premisa că sigur găsim ceva la fața locului, așa cum mai procedasem în trecut. Mare eroare, căci unde sunam răspunsul era același…ioc cazare.

Am reușit să dăm peste 80 de telefoane și mă vedeam deja petrecând noaptea în mașină, pentru ca într-un final, tot soțul meu să găsească o cameră liberă la Hotel Cora din Constanța, situat în zona Delfinariu, la prețul de 280 lei pe noapte.

Și uite așa, cu zâmbetul șters de pe buze, am ajuns să mă cazez la un hotel de doar două stele, lucru pe care nu credeam că-l voi face vreodată. Dar tot răul spre bine, căci camera a fost curată și chiar frumoasă, patul comod, doar în baie era loc de mai bine, în rest totul era ca la trei stele, poate chiar mai bine, căci personalul era amabil și atent la nevoile noastre, chiar și atunci când soțul meu a cerut schimbarea pernei și prosoape în plus.

Plaje pe litoralul românesc

După ce am ajuns pe mult visatul litoral, al meu soț și-a pus mașina în parcare și, spre disperarea mea, s-a încăpățânat să nu o folosească, așa că am ajuns să facem plajă în apropiere, nu la renumitele plaje din Mamaia, așa cum visam.

Bine că mai ascult și de el câteodată, pentru că plaja Only White mi-a fost chiar pe plac, muzica de bun-gust, apa și nisipul foarte curate, iar despre aglomerația de pe plajele celebre nici nu putea fi vorba.

Am avut și un noroc anul acesta, marea a fost mai calmă ca niciodată și atât de limpede că-i vedeai fundul, așa că am putut să mă bălăcesc în voie cu ajutorul meu de nădejde, colacul. Doar în ultima zi s-a încăpățânat marea să ne arate ce poate și a pus în scenă câteva valuri care mi-au dat fiori, ținându-mă mai mult cu picioarele pe nisip, în postura de gardian, pentru că soțul meu se distra maxim în marea învolburată.

În a treia zi de vacanță pe malul mării, ne-am propus totuși să vedem și împrejurimile, așa că am plecat spre plaja Corbu. Am plătit taxa de parcare de 10 lei, ne-am dat papucii de plajă jos și am mărșăluit pe malul mării, am cules scoici și am făcut și o ședință foto ad-hoc. Cam atât poți face aici dacă nu ești dotat cu pătură și umbrelă, căci plaja este una neamenajată, liniștită, dar nu pot spune că pe placul meu.

După puțin timp ne-am hotărât să mergem mai departe, de fapt să ne întoarcem în Mamaia, marea mea dragoste, așa că am făcut o oprire în nordul stațiunii, în zona hotelului Phoenicia, acolo unde ne-am petrecut parte din luna de miere. Aici plaja era mai aglomerată, apa nu la fel de curată, iar mirosul specific rafinăriei era prezent atunci când vântul intra serios în scenă.

Ne-am plimbat nițel, am mai pus câteva scoici într-o sticlă și ne-a lovit foamea de amiază, așa că am parcat mașina la hotel, am servit masa și ne-am întors pe plaja Only White, acolo unde am petrecut și ultimele două zile de vacanță.

Restaurante pe litoralul românesc

În prima seară la malul mării, după ce am reușit să ne cazăm, am ales să ne potolim foamea și să ne răsfățăm după o zi atât de lungă și un stres prelungit cu preparate din pește în restaurantul La Scoica. Eu am ales un crap cu legume la grătar, iar soțul meu a gustat o ciorbă și păstrăv cu mămăliguță, totul stins cu o delicioasă limonadă și un vin bun. Nota de plată a fost 175 lei.

Micul dejun îl serveam de obicei în cameră, mizând pe produse cumpărate din LIDL, iar masa de prânz am comandat-o în trei zile chiar pe plajă, de la Maia Bakery&Bistro. Am comandat pizza și paste delicioase, chiar și cotlet cu gorgonzola și cartofi, nota de plata a fiecărei zile fiind între 55 și 70 lei.

Ne-a fost dor și de mâncarea de acasă, mie chiar foarte tare, așa că am bifat și masa la autoservire, luată la pachet și servită de fapt în cameră, de la Friends Corner, plătind în jur de 60 lei de fiecare dată.

Iar în ultima seară pe care am petrecut-o la malul mării am ieșit în oraș, ne-am plimbat prin magazine și am mâncat la Pep&Pepper. Am fost plăcut surprinsă de gustul și calitatea preparatelor, în condițiile în care nu rezonez cu produsele fast food din centrele comerciale, însă ei m-au cucerit și mi-am dat seama că acum avem o variantă mai sănătoasă atunci când alegem să mâncăm în oraș.

Și uite așa, cu o seară în oraș s-a încheiat aventura noastră la malul Mării Negre, în dimineața de duminică pornind spre casă, nițel mai relaxați și cu dorința de a bifa încă vreo două obiective turistice.

Mănăstirea Curtea de Argeș

Ne-am oprit în Curtea de Argeș pentru că soțul meu a făcut aici armata și își dorea să redescopere aceste locuri. Am ajuns la Mănăstirea Curtea de Argeș, locul în care legenda ne spune că meșterul Manole a zidit-o pe soția sa Ana pentru a putea finaliza construcția mănăstirii.

Am explorat locul, am pus câteva lumânări și am participat la slujbă pentru câteva minute, apoi am trecut peste drum de mănăstire să vedem și fântâna lui Manole și ne-am continuat drumul.

Transfăgărășan și Lacul Bâlea

Am ales traseul pe Transfăgărășan, o premieră pentru noi, cuceriți fiind de imaginile pe care le-am tot văzut pe rețelele de socializare. Noroc că am plecat la drum de dimineața și am stat în coadă doar vreo zece minute chiar înainte de Lacul Bâlea, pentru că mai târziu drumul ne-ar fi pus serios nervii la încercare.

Am zărit și doi urși pe marginea drumului și ne-am minunat de curajul sau nebunia unor turiști de a parcurge traseul pe jos sau cu bicicletă, în condițiile în care poți da oricând nas în nas cu ursul.

Ne-am oprit de câteva ori pe drum pentru a face fotografii, pentru a admira peisajul și a ne minuna de măreția naturii, făcând o pauză binemeritată la Lacul Bâlea, locul care era deja împânzit de turiști. Apoi am plecat rapid spre casă, cu gândul la ardeii umpluți ai mamei, care aveau să-mi bucure papilele gustative. Căci, nu-i așa, nicăieri nu-i ca acasă!

Oferte ,,Litoralul pentru toți”

Am scris acest articol în speranța că va fi o sursă de inspirație pentru fiecare cititor, că va face vacanța la munte sau la mare mult mai ușoară și mai plăcută. Am pus în el sinceritate, iar în final voi pune și câteva recomandări de cazare pentru perioada următoare. Așadar, dacă nu ai plecat încă la mare, nu uita că există programul ,,Litoralul pentru toți”, unde prețurile sunt pentru fiecare buzunar.

Îți recomand să accesezi site-ul litoralulromanesc.ro, locul de unde și noi am achiziționat în 2017 o vacanță în Mamaia, la Hotel Florida.

Spre exemplu, în Mamaia, la Hotel Piccadilly, unde prieteni dragi au petrecut concediul în această vară și ne-au confirmat că serviciile sunt de calitate, o cameră pentru două persoane, cu mic dejun, la început de septembrie, costă doar 207 lei pe noapte. Iar în Eforie Nord, la Complex Turistic Tropical, o noapte de cazare costă 160 lei.

În speranța că informațiile presărate în acest articol îți for fi de folos, îți doresc vacanță plăcută!

Fii un călător prin viață și lasă experiențele să te îmbogățească!

Blogging creativ, Călător prin viață

2021 – Vacanta in siguranta pe litoralul romanesc

Nu știu ce faci tu, dar eu merg la mare vara aceasta. Am în agendă scris cu litere curcubeu ,,LITORAL 2021” și nu dau înapoi de la planurile de vacanță buchisite timp de un an și ceva, atât cât inamicul cu litera C ne-a ținut pe tușă, închiși în apartamente și în case.

Totuși, într-o lume cu bariere de tot felul, singura libertate adevărată ne este dată de propria imaginație. Și cât n-am mai călătorit cu mintea și cu sufletul în aceste vremuri tulburi, navigând printre fotografii din zilele senine, când pășeam relaxată pe nisipul fin al plajelor întinse, aventurându-mă cu colacul meu celebru în valurile învolburate ale mării.

Noroc că putem visa, noroc că marea e mare și că românii sunt oameni curajoși, căci merităm o vacanță ca la carte după această perioadă țesută cu frici de tot felul.

Vacanta pe litoralul romanesc

Nu am în plan să zbor peste mări și țări, ci să redescopăr stațiunea Mamaia, de care m-am îndrăgostit cu ani în urmă. Îmi doresc pur și simplu să mă bucur de vacanta in siguranta pe pământ românesc. Să mă rup câteva zile de tumultul orașului, se sarcini de birou și de obligații casnice, să lenevesc în voie pe un șezlong, sub razele mângâietoare ale regelui Soare, de care mi-a fost atât de dor. Să ascult liniștea și murmurul mării și să mă minunez de tabloul magic pictat de răsăritul dimineților pline de energie de pe litoral.

Dacă în trecut s-a întâmplat să plecăm pe nepusă masă, să căutăm cazare la fața locului și să mâncăm în fiecare zi în locul în care ne purtau pașii, acum ne luăm toate măsurile de siguranță, căutăm un hotel și optăm și pentru masă, să fie totul ,,la un click distanță”, că doar am învățat ceva din pandemia care a pus stăpânire pe planeta albastră.

La fel cum am procedat și în 2017, când ne-am bucurat de ultima vacanță estivală în țară, apelez la agenția Litoralulromanesc.roturoperatorul nr. 1 pe segmentul vacanțelor la Marea Neagră, pentru a rezerva un sejur de vis în nordul stațiunii Mamaia.

Ultima dată am fost cazați la Hotel Florida, situat pe malul lacului Siutghiol, unde ne-am bucurat de o cameră confortabilă, preparate gustoase și o frumoasă terasă pe lac.

În condițiile actuale, ne-am gândit că un hotel de patru stele, cu all inclusive, situat în nordul stațiunii Mamaia, acolo unde este mai multă liniște, ar fi cea mai bună variantă pentru noi. Vom face o rezervare din timp, pentru a ne asigura cel mai bun preț și cazare acolo unde ne dorim, iar pentru a avea spatele asigurat, avem în vedere încheierea unei asigurări storno care să acopere și situațiile neprevăzute generate de Covid-19.

Probabil că vom opta pentru Hotel Phoenicia Holiday Resort, pe care l-am descoperit în luna de miere și la care ne va face mare plăcere să ne întoarcem, având garanția unui mediu curat și confortabil, mizând pe mese bogate și delicioase și pe numeroase opțiuni de petrecere a timpului din zilele de vacanță.

Nu vom sta doar în mare și pe nisipul fierbinte, cu siguranță vom descoperi stațiunea, ne vom plimba cu vaporașul până pe Insula Ovidiu, oaza de liniște și relaxare din apropierea vibrantelor stațiuni de pe litoral.

Și pentru că întotdeauna îmi place să ajung și într-un lăcaș de cult, vom popoși și la Techirghiol, acolo unde cu ani în urmă am descoperit Mănăstirea Sfânta Maria, un loc în care pacea domnește și energia este înălțătoare.

Mai avem în plan și o zi de evadare în Delta Dunării, pentru a descoperi un colț de rai al României, pentru a elucida misterele Pădurii Letea și a lua pulsul unui loc desprins parcă dintr-o altă lume.

Tara noastră are multe bogății care se cer descoperite, iar o vacanță la malul mării nu trebuie să presupună doar lenevit pe șezlong, ci și aventură și multe amintiri adunate într-un colț de suflet.

Imagini Litoralulromanesc.ro

Articol pentru Spring SuperBlog 2021.

Călător prin viață

La pas prin Apuseni

Am ales să fim precauți, am dat vacanța de la malul mării pe escapade în magicul peisaj de munte. La pas prin Apuseni am mai fost și am mai povestit despre frumusețile zonei în care m-am născut. România este o țară atât de bogată, cu numeroase obiective turistice care merită să fie descoperite.

În două duminici la rând ne-am urcat în mașină și am pornit spre munte. Nu am avut ceva clar în minte, am vrut doar să evadăm din cotidian și să ne relaxăm pentru câteva ore.

În prima aventură vremea nu prea a ținut cu noi, am avut parte de temperaturi scăzute, de câțiva stropi de ploaie și de o ceață care nu ne-a permis să ne bucurăm de panorama din Vârful Bihor (Curcubăta Mare). Ceva mai jos am apucat să surprindem natura în câteva fotografii. Dar să nu credeți că am renunțat, am pornit la pas spre Cascada Vârciorog, atrași de indicatorul care promitea un drum de doar 3,5 km. Au fost cel puțin 5 km de mers pe jos și vreo două tentative de a renunța. Am avut impresia că nu mai ajung, dar a apărut la un moment dat și măreața cascadă și odată cu ea și revelația că a meritat tot efortul depus.

În a doua duminică soarele era pe cer, iar drumul ne purta spre Padiș. Am luat cu noi doi prieteni și am pornit la drum. Prima oprire a fost în satul de vacanță Boga, unde am imortalizat Cascada lui Schmidl, am respirat aerul curat și am plecat mai departe. Pe Platoul Padiș era multă lume și un vânt destul de înțepător, așa că am făcut câteva fotografii și am urcat în mașină.

Nu ne-am aventurat spre Peștera Ghețarul de la Focul Viu, ne-am oprit însă în zona de campare Glăvoi. Aici ne-am așezat la masă și am servit un pește cu mămăliguță și clătite cu gem de afine, a, și băuturi ținute în apa rece de munte, în butoaie din care te serveai singur. Peste apă este un pod pe care se jucau copiii, în timp ce oamenii mari încă își trăgeau sufletul la mesele amplasate ingenios deasupra apei.

Cu burta plină și mai mult sau mai puțin chef de încă o drumeție, am decis totuși să pornim spre Poiana Ponor. Mi-am dat jos balerinii și am încălțat ghetele  care m-au ajutat să parcurg mult mai ușor drumul până în vale. Am cuprins cu ochii și inima peisajul, m-am bucurat de clipe de conectare cu natura și am adăugat și câteva fotografii în colecție.

La pas prin Apuseni va fi întotdeauna o încântare… și câte obiective turistice mai avem de descoperit.

Comoara din cărţi, Călător prin viață

Călătorind prin aer, pe apă, pe uscat

În fiecare dintre noi se află un etern călător, un explorator îndrăgostit de frumos, de locuri pitorești, de peisaje magice, de destinații culturale, de locuri încărcate de istorie.

Să călătorești este o libertate și un mare dar cu care am fost înzestrați, iar în aceste vremuri cu numeroase restricții și un inamic invizibil, o carte despre călătorii poate fi cadoul ideal pentru adevărații pasionați.

,,Călătorind prin aer, pe apă, pe uscat” este o carte scrisă cu pasiune de autorul Dan Manușaride, care folosește propriile lentile ale cunoașterii, un strop de umor și priceperea alăturării cuvintelor pentru un efect autentic care să cucerească cititorul.

Aș putea spune că, pe alocuri, este o carte sub formă de jurnal, presărată cu numeroase detalii și întâmplări povestite cu sinceritate și naturalețe, dar și o importantă sursă de inspirație și cunoaștere, cuprinzând pagini din istoria unor locuri care vor spune întotdeauna o poveste impresionantă.

,,Puțini dintre cei care se perindă prin jurul Turnului Eiffel știu că gigantica structură din oțel, măsurând 320,75 de metri (după montarea antenei), a fost construită cu titlu provizoriu, pentru a marca deschiderea Expoziției Universale de la Paris (1889).”

,,Nimeni altul nu a reușit să-și pună amprenta pe un oraș în modul în care Gaudi însuși a făcut-o la Barcelona. Nu numai dantelăria ce se împletește formând turlele majestoasei Sagrada Familia, dar și restul orașului, cum ar fi cartierul Eixample, au devenit nu numai realizări de manual ale suprarealismului său vizionar, ci și simboluri care au depășit granițele Cataloniei, ale Spaniei și continentului nostru.”

,,Ei bine, capitala Cehiei nu este nici Paris și nici Viena, și are, cum să spun, un aer aparte, de bătrânică cochetă care însă folosește pudră din plin și are izmenuțe pe sub corset. Dar este o femeie frumoasă. Întotdeauna am admirat, la femeile frumoase, mândria cu care își poartă, la bătrânețe, ridurile. Praga este în această situație, Praga a fost orașul de aur, dar mă întreb dacă nu cumva, între timp, nu a devenit de… argint sau de bronz. Oricum, a rămas pe podium.”

,,Plimbarea pe Portobello a fost extraordinară, ca și cum ai fotografia ani de zile alb-negru și, dintr-o dată, ai descoperi fotografia color. Căci despre culori și vorbesc, de la cele pale, vintage, la culorile calde, chiar țipătoare. Portobello are aerul Parisului, cârciumioare înlocuind puburile, artiști profesioniști sau amatori evoluând în plină stradă, iar târgul de vechituri din capătul străzii aducându-ne aminte de magazinele second-hand din România.”

,,Eu cred cu tărie că nu poți, nu ai cum să înțelegi sau chiar să îți placă ori nu o țară, fără să-i cunoști oamenii, să vorbești cu ei, să le observi traiul de zi cu zi, bucuriile și tristețile.”

,,Pentru mine, Italia, în întregul ei, nu există. Există doar dealurile Toscanei, viile, pinii marini cocoțați pe culmi, oamenii calzi din Emilia-Romagna, minunățiile Florenței, laguna înecată a Veneției și câteva orașe și orășele extraordinare, parcă desprinse din altă epocă. Pentru că asta am văzut până acum. Restul poate că urmează. Dar, poate, mai important este că am descoperit o lume de cu totul altă culoare ca în restul țărilor occidentale, niște oameni dispuși să stea de vorbă, să bea o bere, să facă un grătar, să râdă și să te primească bucuroși la ei în casă. ”

,,Cei care se încăpățânează să călătorească nu o fac doar pentru că suntem o specie migratoare, ci și pentru că unii dintre noi avem un simț ascuns, un fel de atracție aproape fizică, emoțională față de lucruri și oameni noi. Nu vorbim aici despre acea dulce plictiseală pe care ți-o consumi pe o plajă aglomerată pe care bubuie muzica latino și sar stropi din cocktailurile multicolore, ci despre senzația pe care o ai când pipăi zidurile Bazilicei San Pietro din Vatican, spre exemplu, pe care le-au atins sute de mâini de Papi binecuvântați de Dumnezeu.”

Citește cartea ,,Călătorind prin aer, pe apă, pe uscat” și fă planul viitoarelor călătorii!

Călător prin viață

Evadare în natură – Stațiunea Fântânele și împrejurimi

Natura își însușește minunatul rol de terapeut atunci când ne invită la introspecție, stare de prezență și relaxare.

Câteva zile petrecute în natură, unde liniștea este la ea acasă, alungă tumultul gândurilor și al emoțiilor care ne încearcă în viața de zi cu zi.

Căutam liniștea atunci când ne-am hotărât să evadăm câteva zile în inima naturii, nu departe de Cluj-Napoca.

Stațiunea Fântânele

Am ales această stațiune pentru că ne doream un loc liniștit, să descoperim o nouă destinație turistică a minunatei noastre țări, dar și datorită lacului Beliș-Fântânele, principala atracție a zonei.

Lacul Belis Fantanele 1

Statiunea Fantanele 2
Foto – Dumșe Popa Adrian

Lacul de acumulare acoperă ruinele caselor abandonate de săteni, celebră fiind biserica care mai poate fi zărită atunci când apele lacului scad foarte mult.

Noi nu am avut noroc să vedem ruinele bisericii, dar ne-am bucurat de o plimbare pe lac, cu o barcă cu motor, distracție care a durat în jur de o jumătate de oră, cu un cost de 50 de lei.

Stațiunea are și o pârtie de schi, care o clasifică ca destinație turistică pentru iubitorii sporturilor de iarnă, oferind în fiecare anotimp un spațiu potrivit pentru câteva zile de relaxare.

Răsăritul și apusul de soare oferă o priveliște de vis asupra lacului, noi având privilegiul de a ne bucura de spectacol chiar din balcon, fiind cazați la Hotel Bianca.

Hotel Bianca - Fantanele

Statiunea Fantanele - Cluj

Eu m-aș fi mulțumit cu această priveliște și cu o carte bună, dar soțul meu avea nevoie de puțină mișcare, așa că am avut parte și de o aventură de explorare a pădurii și de plimbări pentru a descoperi obiectivele turistice din împrejurimi.

Peștera Vadu Crișului

Până să ajungem în stațiune, am făcut un popas pentru a vizita peștera Vadu Crișului.

Drumul până la peșteră mi-a dat serioase bătăi de cap, fiind de vreo patru ori în postura de a abandona, noroc cu soțul meu care m-a ajutat să-mi stăpânesc cumva frica de înălțime, pentru că, pe alocuri, drumul este abrupt și foarte îngust.

Peștera este una foarte frumoasă, formațiunile din stalactite și stalagmite oferind un tablou demn de a fi admirat de ochii curioși ai vizitatorilor, dar și oportunitatea de a fi numite după diverse animale sau personaje din poveștile pentru copii.

Peștera este străbătută de o apă limpede care, la sfârșitul celor 860 de metri deschiși publicului, poate fi gustată de cei mai îndrăzneți dintre vizitatori.

Unele dintre scări sunt abrupte, pe unele porțiuni fiind necesar să folosești chiar pașii piticilor pentru a trece, dar efortul este unul care merită a fi făcut pentru a călca în Sala Iadului și în cea a Raiului, pentru a analiza Ochiul Dracului ce te privește dintr-un perete al peșterii, pentru ca în final să bifezi o experiență inedită și să te întorci la lumina zilei.

La câțiva pași de peșteră se află cascada Vadu Crișului, pe care soțul meu a surprins-o în câteva fotografii, în timp ce eu îmi trăgeam sufletul și mă pregăteam să fac față drumului de întoarcere.

Cascada Vălul Miresei

Cascada Vălul Miresei se află la 26 de km distanță de stațiunea Fântânele, aproximativ un kilometru necesitând a fi parcurs la pas, pe un drum lipsit de obstacole, care aduce în fața turiștilor căderea de apă ce invită la meditație și relaxare.

Mărturisesc că am încercat să cuprind cu ochii cât mai în amănunt acel tablou. M-am așezat pe o piatră și mi-am antrenat starea de prezență, admirând peisajul și bucurându-mă de sunetul liniștitor al apei.

Cascada Valul Miresei