Jurnal de copil

Este 1 iunie. Eu am 37 de ani în buletin, dar știu că în interiorul meu va exista întotdeauna un copil ghidat de inocență, încântare și libertatea de a visa. Este acel copil interior despre care se vorbește atât de mult în acest moment, despre care se spune că are nevoie de conectare, de îmbrățișare, de înțelegere, de acceptare, de siguranță, de iubire.

Azi sărbătorim minunații copii, ne sărbătorim pe noi, sărbătorim ființa umană cu lumină și umbră, cu traume și comori neprețuite, sărbătorim viața prin zâmbete și bucurii. Ne amintim să fim copii, să jucăm șotron cu obiective și visuri mărețe, să sărim coarda printre provocări zilnice, să trecem linia de sosire cu bucuria unui drum revelator și transformator.

Dacă ar fi să ne întoarcem în copilărie și să ascultăm vocea copilului nostru interior, care sunt amintirile care ne inundă ecranul minții, care ne vibrează în suflet, care ne spun o poveste ce se cere acceptată, integrată, poate rescrisă?

Dacă ar fi să ne scriem jurnalul de copil, prin ochii de adult, ce am scrie?

Amintiri din copilărie

Amintiri în alb și negru, amintiri colorate, amintiri desenate cu culorile fricii și ale neputinței, amintiri renegate, amintiri ascunse, amintiri care dor și amintiri care fac să răsară zâmbete. Este un curcubeu de trăiri pe care îl purtăm în suflet, un curcubeu care ne dă energie, dublat de un bagaj emoțional care ne pune frâne pe calea vieții.

Păpuși și mașinuțe, voci calde de părinți iubitori, dar și țipete și violență fizică, îmbrățișări și respingeri, lacrimi la vedere și lacrimi ascunse, disperare și rugăciuni pentru mai bine. Febră și alergare în voie, coronițe de premianți și multe cuvinte care încă au ecou.

Am fost încurajați, purtați pe brațe spre reușită, dar și doborâți de cuvinte de neîncredere și umilință, am fost cuminți și neascultători, am fost puși să ne încadrăm în tipare, iar când am îndrăznit să ieșim din cutiuțe, am fost priviți cu ochi critici și dezaprobatori. Ne-a fost îngrădită libertatea și ne-a fost arătat cu mândrie drumul bătătorit, al siguranței fizice, fără a avea habar de universul interior care se zbătea să creioneze un tablou în acord cu cine suntem cu adevărat.

Unicitatea ființei umane a fost cumva uitată, poate necunoscută în acele vremuri, dar acum nu mai există scuză pentru așa ceva, copiii au personalitate, dau glas cu mai mult curaj propriilor dorințe și sunt ghidați de creativitate.

Și părinții sunt altfel, majoritatea s-au trezit spiritual, au învățat din propriile limitări, s-au vindecat sau caute să se vindece, și-au conștientizat traumele și aleg să nu le dea mai departe. Recunosc unicitatea copiilor lor, își asumă rolul de ghizi, nu de stăpâni și construiesc zi de zi o relație autentică de iubire, deschidere și colaborare.

Mesaje pentru părinți

Tu, cel/cea care citești aceste rânduri, dacă ar fi să le scrii o scrisoare părinților tăi, ce le-ai spune? Scrisoarea nu trebuie să ajungă la ei, dar va fi forma ta de eliberare. Ce ai fi vrut să știe și nu au știut? Ce ai fi vrut să facă și nu au făcut? Cum te-au făcut să te simți?

Poate că o încurajare în plus nu ar fi stricat, poate că renunțarea la comparații ne-ar fi ajutat să ne manifestăm eul adevărat, nu să încercăm să tragem la indigo acțiuni, alegeri sau reușite care nu ne aduceau bucurie.

Conștientizarea faptului că dorințele împlinite, cuvintele de apreciere și îmbrățișările nu vorbesc despre răsfăț, ci mai degrabă despre iubire și validare, că verbalizarea gândurilor și manifestarea emoțiilor nu este slăbiciune, ci autenticitate, poate ne-ar fi ajutat să ne manifestăm azi mult mai ușor vulnerabilitatea și să nu mai trăim frica de respingere și abandon.

Oamenii mari au nevoie să înțeleagă că și în universul copilăriei, sub fiecare lacrimă și sub fiecare refuz sunt motive reale, iar datoria de părinte este să le descoperi și să cauți rezolvare, o rezolvare pe calea iubirii.

Este 1 iunie, să nu uităm să fim copii!

Imagini articol Pixabay.com

Revista R-confessions

Revista R-confessions este online!!! Este colorată, caldă, proaspătă, gata să încânte minți și inimi. Este diferită, specială și poate fi descărcată în mod gratuit de aici – Revista R-confessions.

Am așteptat-o ca pe pâinea caldă din mai multe motive și am certitudinea că nu am fost singura. Sunt entuziasmată pentru că știu cu câta iubire a fost gândită și creată, pentru că o cunosc pe fondatoarea ei și pe ființele minunate care semnează articole împletite cu pricepere și pasiune. Sunt încântată că din minunata familie R-confessions fac parte și eu, având onoarea de a semna câte un articol lunar în paginile noii reviste.

Declar cu bucurie că visurile se împlinesc! Odată cu lansarea revistei reușind să mai bifez un punct de pe lista cu 100 de lucruri de făcut în viață. Iată că scriu și la revistă! Subiectele pe care le abordez fac parte din sfera spiritualității și a dezvoltării personale, și-mi doresc tare mult să aduc o nouă perspectivă asupra modului în care abordăm relațiile și călătoria pe Planeta Albastră. Tema abordată în primul articol nu este una ușoară (veți vedea voi de ce), iar despre următorul articol mi s-a spus că este mult mai intens. În speranța că v-am făcut curioși, vă invit să răsfoiți revista, să-mi descoperiți creațiile și toate surprizele pregătite de talentații redactori.

<<Revista se vrea a fi una caldă, de suflet. Unul dintre principiile după care se ghidează este „Promovarea gratuită a scriitorilor, autorilor și poeților contemporani români”. Astfel, pe toată durata de viață, creatorii de rânduri frumoase vor putea scrie alături de persoane calificate, care vor aborda diferite teme: psihologie, astrologie, economie, tehnică & tehnologie, artă, delicii culinare, scrieri ghidate, lifestyle, cultură, film, călătorii prin lume, credință și multe alte subiecte plăcute sufletului.>> – declară cu emoția unui frumos început Theodora-Raluca Păun – Membru fondator & Redactor-șef Revista R-confessions.

Având credința că vom face o treabă faină împreună, vă invit să ne fiți alături, să deveniți fani activi Revista R-confessions. Să ne citiți și să ne trageți de mânecă, să ne comunicați care sunt subiectele de interes pentru voi, să ne propuneți teme pentru viitoare articole și să reușim să creștem împreună o altfel de revistă, o revistă a cititorului educat, responsabil și implicat în viața societății.

Să ne citim cu bucurie!

Magia ordinii

Ei bine, am trecut și de Blue Monday, iar statisticile spun că majoritatea obiectivelor pe care le-am stabilit pentru acest an sunt deja date uitării. Ne lăsăm prinși în tumultul vieții și nici nu observăm cum trece timpul. Ne simțim obosiți și ne refugiem în propriul cămin pentru clipe de liniște și relaxare. Doar că uneori nici aici nu ne simțim în largul nostru, pentru simplul motiv că dezordinea este la ea acasă. Dar nu vreau să ne plângem de milă, chiar dacă și eu aș putea să o fac, deoarece zac pe masa mea din bucătărie și în vreo două colțuri din casă lucruri care nu-și au locul acolo. Dar cred că este mai bine să ne concentrăm atenția pe ,,Magia ordinii” și să vedem ce va ieși.

Prietena mea dragă mi-a făcut cadou cartea ,,Magia ordinii” acum mai bine de doi ani, dacă nu mă înșel, probabil pentru că mă tot plângeam de haosul pe care îl am în jurul meu. Mărturisesc că am citit cartea scrisă de Marie Kondo pe nerăsuflate, mi s-a părut ca o poveste prin care ordinea se poate instala ușor și firesc în orice casă. Ei bine, doar că ea nu se instalează ca prin minune, fiind nevoie de decizie și acțiune, așa că a mai trecut ceva timp până să mă pun pe treabă și să fac revoluție în dulap.

Recunosc, nu mă despart ușor de lucrurile mele, țin foarte mult la orice obiect, dar sunt și o fire practică, drept pentru care nu am foarte multe lucruri etalate prin casă, iar pentru a ține un spațiu aerisit (când văd multe lucruri simt că mă sufoc), am ales o mobilă fără etajere (am desenat-o eu, de fapt), singurele fiind la bibliotecă, tocmai pentru a nu avea spațiu în care să depozităm lucruri fără rost și loc. Ele sunt prin dulapuri și sertare, să nu credeți că nu sunt, doar că așa m-am salvat de ,,sufocare” și de dezordinea vizibilă. S-ar putea spune că am ascuns mizeria sub preș, și într-o oarecare măsură așa este, dacă mă iau după faptul că ni s-a întâmplat de câteva ori să căutăm lucruri și să nu le mai găsim în veci, de parcă o gaură neagră ar exista și le-a înghițit. Sunt absolut convinsă că le-a înghițit dezordinea, iar felul nostru împrăștiat de a le depozita este problema.

Mi-am amintit acum de o vorbă a tatălui meu, care, atunci când aranja în magazie lemnele tăiate pentru iarnă, spunea că fiecare lemn are locul lui. Cu atât mai mult, fiecare obiect din casă ar trebui să aibă locul lui, iar noi să ne asumăm sarcina de a-l depozita doar acolo. Doamne, cât s-ar simplifica viața noastră dacă am face doar asta.

Reguli din ,,Magia ordinii”

Dacă și tu faci ordine și peste două zile haosul este din nou instalat, sfaturile din carte s-ar putea să-ți aducă claritatea de care ai nevoie pentru a avea un cămin în care să-ți fie drag să te întorci în fiecare zi. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple, mai ales dacă există atașamente emoționale și dificultatea de a renunța la lucruri. Da, va trebui să renunți la lucruri, să înveți să le depozitezi cu cap și să le pui la loc după utilizare, altfel te vei învârti în cerc și haosul va fi omniprezent.

Principalele reguli pe care Marie Kondo le recomandă pentru o locuință ordonată și cu energie pozitivă sunt:

– sortează în funcție de categorie, nu de locul în care păstrezi lucrurile

Regula este să aduni într-un loc, de exemplu pe parchet, toate obiectele dintr-o categorie și să începi să selectezi ce păstrezi, ce se poate dona și ce arunci. În acest fel vei observa cât de multe obiecte deții și de câte ai nevoie de fapt, fără riscul de a mai exista prin colțuri ale casei alte obiecte pe care nu le utilizezi niciodată.

– descoperă ce simți cu privire la fiecare obiect

Regula magică este să-ți dai seama dacă obiectele pe care le deții îți dau o energie bună. Sugestia este să le atingi, să le ții în mâini și să te întrebi dacă îți aduc bucurie, iar în acest fel îți va fi mult mai clar ce să păstrezi și la ce să renunți.

– urmează categoriile în ordinea corectă

Regula este să începi cu ce este mai ușor și să termini cu obiectele cu valoare sentimentală. Marie Kondo ne recomandă să începem cu piesele vestimentare, să continuăm cu cărțile, obiectele diverse și abia la final să ne îndreptăm atenția spre cadouri, suvenire și fotografii.

Mărturisesc că, din revoluția mea prin șifonier a rezultat un pat matrimonial plin cu haine. Nu mi-aș fi imaginat că am atât de multe și dacă mărturisesc că mai sunt poate pe jumătate atâtea și la casa de la țară, nu prea e de bine, mai ales că erau multe pe care nu le purtasem de ceva timp și unele de care efectiv uitasem. Deci, revoluția a fost de bun augur, a făcut lumină, deși sunt conștientă acum, la vreo opt luni de la momentul în care am ales să mizez pe ,,Magia ordinii”, că aș fi putut renunța la mai multe, drept pentru care aș putea să reiau exercițiul.

Mi-a fost ușor cu pantofii și gențile, căci nu sunt pasionată, îmi cumpăr cu măsură, exact atât cât am nevoie. În schimb, mi-a fost extrem de greu cu cărțile, căci pe ele le iubesc, dar tot am ales să dăruiesc câteva, să pun la donații mai multe, iar de aruncat nici nu poate fi vorba.

– stabilește un loc pentru fiecare lucru

Această regulă poate fi una ușoară atunci când mizăm pe ,,Magia ordinii”, mai greu este însă să punem lucrurile la loc după ce le folosim. Aici fiind marea problemă a celor mai mulți dintre noi, pe lângă faptul că ne este greu să renunțăm la lucrurile pe care nu le folosim sau care nu ne aduc bucurie. Dar Marie Kondo ne oferă numeroase sfaturi cu privire la depozitare, la modul în care să ne așezăm hainele în șifonier și la rutina de zi cu zi din propriul cămin.

Pot să spun că această carte este una extrem de valoroasă, care oferă sfaturi demne de luat în seamă, care nu ne vor ajuta doar să menținem ordinea în casă, ci și în propria viață, pentru că mediul ne influențează starea, iar ordinea ne-ar putea aduce mai multă claritate și oportunități de dezvoltare.

Imagini articol arhiva personală.

Bilanț de 2022

Au rămas puține minute până când 2023 va intra în scenă și ne va invita să scriem un nou capitol din povestea personală și din minunata carte a vieții. Mă uit în jurul meu și văd lucruri care nu-și au locul, dar nu mai simt dorința nebună de a așeza totul la dungă, pentru a intra cu dreptul în noul an. Aș putea spune că mai mereu în jurul meu este haos, dar este un haos cu care m-am obișnuit, pe care l-am acceptat, care parcă nu mă mai deranjează ca altădată. Adevărul este că nici nu știu în ce măsură m-a deranjat vreodată, știu însă că am crezut că-i deranjează pe ceilalți și mi-am făcut idei cu privire la ce pot crede ei despre mine prin prisma stilului meu împrăștiat.

În acest moment al vieții există haos peste tot, dar există și pace, o pace pe care o regăsesc în suflet, în ideea măreață că eu contez înainte de orice lucru din viața mea. Trebuie să recunosc că am nevoie de pauză, am nevoie de timp cu mine, am nevoie să accept că sunt obosită, am nevoie să mă odihnesc, să nu mai simt că sunt pe fugă, că cineva așteaptă ceva de la mine…

Imagine Canva.com

2022 a fost un an provocator, un an care a sunat din clopoțelul trezirii la realitate, și știu că nu a făcut asta doar pentru mine. Dar a fost și un an minunat, care a adus în viața mea mai mulți oameni de bine, care mi-au devenit prieteni și camarazi pe drumul scrisului cu bucurie.

În acest an am simțit mai mult ca niciodată cât de privilegiată sunt pentru că am primit darul de a scrie, de a atinge inimi prin cuvinte, așa cum îmi place să spun. Pentru mine, scrisul face magie. Iar din această energie de recunoștință, te invit să-ți iei câteva clipe de răgaz și să regăsești în suflet propriul dar, acel lucru care te face unic, care îți aduce bucurie și prin care poți înfrumuseța lumea.

Știu că anul 2022 ar fi putut fi un an mai bogat și mai liniștit, dar nu este loc pentru regrete acum, mai ales dacă avem credința că toate se întâmplă cu un rost, astfel că nu ne mai rămâne decât să fim recunoscători pentru fiecare obstacol depășit și pentru fiecare lecție însușită.

Eu sunt extrem de recunoscătoare pentru fiecare suflet care mi-a fost alături pe drumul vieții și pentru toate realizările mici și mari. Iar dacă ar fi să mă întorc la scris, mă bucur enorm că în acest an am putut să le dăruiesc celor mici și celor mari ,,Visul lui Adiță” , povestea inspirată din copilăria soțului meu, care a prins glas prin frumoasa inițiativă a Ramonei Badea (www.ramonaspune.ro).

Cu siguranță am scris mai mult ca niciodată în acest an, iar șase povestiri semnate de mine vor apărea anul viitor într-o antologie Quarto, alături de alte povești scrise de inimi gingașe, în magicul program S.I.M.T. al Monei Șimon (Mona are și un newsletter tare fain, la care te poți abona aici).

Am scris și o poveste inspirată de această perioadă, care și-a găsit loc de cinste într-un ebook de sărbătoare, numit sugestiv ,,Povești de Crăciun”, pe care te invit să-l descarci din grupul de Facebook ,,Club de dezvoltare personală prin lectură”, din secțiunea Fișiere.

Am participat și la un concurs de poezie și proză scurtă, inițiat pe grupul de Facebook ,,Agora ARTELOR”, iar povestea mea ,,Tabloul toamnei” a primit mențiune, o bucurie pentru mine, alături de privilegiul de a-mi vedea cele patru creații incluse în antologia ,,Spectacol pe scena toamnei”, o carte care a văzut lumina tiparului recent și poate fi comandată aici.

Am mai adunat și alte texte în sertare, proiecte care mi-au bucurat și întristat inima deopotrivă, dar care știu că vor cuceri inimi la momentul potrivit, căci am credința că atunci când dorința și oportunitatea se întâlnesc, acțiunea devine un firesc!

În speranța că anul 2023 va fi ceva mai generos cu mine, cu tine și cu fiecare suflet visător, mă pregătesc să închei ultimul articol din provocatorul an 2022. La mulți ani magici! Să ne fie bine!

Scrisoarea mea către Moș Crăciun

Dragă Moș Crăciun,

Aceasta este prima mea scrisoare către tine. Nu-mi amintesc să fi scris alta în copilărie. Erau alte vremuri atunci, iar darul tău din fiecare an era minunatul brad de Crăciun, uneori argintiu și cu conuri, alături de invitația de a-l împodobi în familie. Și ce bucurie era să-l gătim de sărbătoare, cu bomboane delicioase, globuri strălucitoare, beteală și beculețe multicolore.

Imagini arhiva personală – editare Canva.com

Ce m-a determinat să-ți scriu acum, la cei peste 37 de ani ai mei? Ei bine, m-am trezit de dimineață cu această idee în minte și cu ce ți-aș cere eu ție. Am zis că nu greșesc cu nimic dacă îmi ascult copilul interior și o fac, iar dacă scrisoarea mea va fi sursă de inspirație pentru cineva, cu atât mai multă bucurie va fi în inima mea.

În noaptea în care vei vizita toate casele din lume, pe lângă darurile cerute de cei mici și cei mari, pe care le vei așeza cu generozitate sub bradul împodobit, te rog să pui sănătate, gânduri echilibrate, încredere, empatie, pace și iubire. Vreau să te rog să lași fiecărui suflet invitația la dăruire, la o privire atentă spre semeni, spre lucrurile fragile din lume, spre cauzele care au nevoie de suflete pline de iubire și de mâini întinse să ajute. Invitația de a atinge inimi și destine este aici pentru tine – Împreună salvăm vieți.

Te rog să inviți oamenii la introspecție și autenticitate, să le propui un bilanț al anului și un bilanț al vieții. Știi, eu am două întrebări preferate: ,,Ce-mi doresc cu adevărat?” și ,,Care este mărețul vis al vieții mele?” Dacă vor răspunde cu sinceritate la ele, sunt absolut convinsă că planul anului viitor se va revela și norii suferinței și indecizia vor dispărea.

Amintește-le de visurile pe care le-au ascuns într-un colț de suflet, de valorile pe care ar trebui să le folosească drept ghid în propria viață, despre iubirea care are izvor nesecat în propria inimă, despre compasiune și înțelegere față de semeni. Transmite-le să nu ia totul personal, căci de foarte multe ori oamenii vorbesc și acționează ghidați de traume și frici, nu ghidați de inimi, de iubire.

Și pentru că dăruirea face parte din mine, în semn de mulțumire pentru tine și pentru fiecare om care își dorește să producă o schimbare pozitivă în propria viață și în lume, las o poezie pe care am scris-o cu mulți ani în urmă, în preajma sărbători de iarnă, găsindu-și peste ani loc de cinste în volumul meu de versuri cu scop caritabil ,,Colț de suflet”.

Speranță de Crăciun

Privind eu într-o dimineață

Văd iarna pe geamul casei mele.

Copiii se joacă, zburdă prin zăpadă,

În mine plâng, se vaită gândurile mele…

Zăpadă: binecuvântare și năpastă,

E blândă, pură și cerească,

Vestind o sărbătoare creștinească

E plapuma celor ce nu au casă!

Zăpada ne-ndeamnă la visare:

La noaptea de Crăciun,

La focul din odaie.

La Moșul ce aduce ceva la fiecare.

Căzând pe noi zăpada,

Zâmbind vrea să ne spună:

Că lângă noi există uitare și minciună…

Așa că haideți oameni să nu uităm de noi!

Să dăruim speranță celor ce au nevoi!

Dragă Moș Crăciun, scrisoarea mea se încheie aici, cu recunoștință pentru magia pe care o produci în inimi!