Buchet de inspiraţie, Comoara din cărţi

Magia ordinii

Ei bine, am trecut și de Blue Monday, iar statisticile spun că majoritatea obiectivelor pe care le-am stabilit pentru acest an sunt deja date uitării. Ne lăsăm prinși în tumultul vieții și nici nu observăm cum trece timpul. Ne simțim obosiți și ne refugiem în propriul cămin pentru clipe de liniște și relaxare. Doar că uneori nici aici nu ne simțim în largul nostru, pentru simplul motiv că dezordinea este la ea acasă. Dar nu vreau să ne plângem de milă, chiar dacă și eu aș putea să o fac, deoarece zac pe masa mea din bucătărie și în vreo două colțuri din casă lucruri care nu-și au locul acolo. Dar cred că este mai bine să ne concentrăm atenția pe ,,Magia ordinii” și să vedem ce va ieși.

Prietena mea dragă mi-a făcut cadou cartea ,,Magia ordinii” acum mai bine de doi ani, dacă nu mă înșel, probabil pentru că mă tot plângeam de haosul pe care îl am în jurul meu. Mărturisesc că am citit cartea scrisă de Marie Kondo pe nerăsuflate, mi s-a părut ca o poveste prin care ordinea se poate instala ușor și firesc în orice casă. Ei bine, doar că ea nu se instalează ca prin minune, fiind nevoie de decizie și acțiune, așa că a mai trecut ceva timp până să mă pun pe treabă și să fac revoluție în dulap.

Recunosc, nu mă despart ușor de lucrurile mele, țin foarte mult la orice obiect, dar sunt și o fire practică, drept pentru care nu am foarte multe lucruri etalate prin casă, iar pentru a ține un spațiu aerisit (când văd multe lucruri simt că mă sufoc), am ales o mobilă fără etajere (am desenat-o eu, de fapt), singurele fiind la bibliotecă, tocmai pentru a nu avea spațiu în care să depozităm lucruri fără rost și loc. Ele sunt prin dulapuri și sertare, să nu credeți că nu sunt, doar că așa m-am salvat de ,,sufocare” și de dezordinea vizibilă. S-ar putea spune că am ascuns mizeria sub preș, și într-o oarecare măsură așa este, dacă mă iau după faptul că ni s-a întâmplat de câteva ori să căutăm lucruri și să nu le mai găsim în veci, de parcă o gaură neagră ar exista și le-a înghițit. Sunt absolut convinsă că le-a înghițit dezordinea, iar felul nostru împrăștiat de a le depozita este problema.

Mi-am amintit acum de o vorbă a tatălui meu, care, atunci când aranja în magazie lemnele tăiate pentru iarnă, spunea că fiecare lemn are locul lui. Cu atât mai mult, fiecare obiect din casă ar trebui să aibă locul lui, iar noi să ne asumăm sarcina de a-l depozita doar acolo. Doamne, cât s-ar simplifica viața noastră dacă am face doar asta.

Reguli din ,,Magia ordinii”

Dacă și tu faci ordine și peste două zile haosul este din nou instalat, sfaturile din carte s-ar putea să-ți aducă claritatea de care ai nevoie pentru a avea un cămin în care să-ți fie drag să te întorci în fiecare zi. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple, mai ales dacă există atașamente emoționale și dificultatea de a renunța la lucruri. Da, va trebui să renunți la lucruri, să înveți să le depozitezi cu cap și să le pui la loc după utilizare, altfel te vei învârti în cerc și haosul va fi omniprezent.

Principalele reguli pe care Marie Kondo le recomandă pentru o locuință ordonată și cu energie pozitivă sunt:

– sortează în funcție de categorie, nu de locul în care păstrezi lucrurile

Regula este să aduni într-un loc, de exemplu pe parchet, toate obiectele dintr-o categorie și să începi să selectezi ce păstrezi, ce se poate dona și ce arunci. În acest fel vei observa cât de multe obiecte deții și de câte ai nevoie de fapt, fără riscul de a mai exista prin colțuri ale casei alte obiecte pe care nu le utilizezi niciodată.

– descoperă ce simți cu privire la fiecare obiect

Regula magică este să-ți dai seama dacă obiectele pe care le deții îți dau o energie bună. Sugestia este să le atingi, să le ții în mâini și să te întrebi dacă îți aduc bucurie, iar în acest fel îți va fi mult mai clar ce să păstrezi și la ce să renunți.

– urmează categoriile în ordinea corectă

Regula este să începi cu ce este mai ușor și să termini cu obiectele cu valoare sentimentală. Marie Kondo ne recomandă să începem cu piesele vestimentare, să continuăm cu cărțile, obiectele diverse și abia la final să ne îndreptăm atenția spre cadouri, suvenire și fotografii.

Mărturisesc că, din revoluția mea prin șifonier a rezultat un pat matrimonial plin cu haine. Nu mi-aș fi imaginat că am atât de multe și dacă mărturisesc că mai sunt poate pe jumătate atâtea și la casa de la țară, nu prea e de bine, mai ales că erau multe pe care nu le purtasem de ceva timp și unele de care efectiv uitasem. Deci, revoluția a fost de bun augur, a făcut lumină, deși sunt conștientă acum, la vreo opt luni de la momentul în care am ales să mizez pe ,,Magia ordinii”, că aș fi putut renunța la mai multe, drept pentru care aș putea să reiau exercițiul.

Mi-a fost ușor cu pantofii și gențile, căci nu sunt pasionată, îmi cumpăr cu măsură, exact atât cât am nevoie. În schimb, mi-a fost extrem de greu cu cărțile, căci pe ele le iubesc, dar tot am ales să dăruiesc câteva, să pun la donații mai multe, iar de aruncat nici nu poate fi vorba.

– stabilește un loc pentru fiecare lucru

Această regulă poate fi una ușoară atunci când mizăm pe ,,Magia ordinii”, mai greu este însă să punem lucrurile la loc după ce le folosim. Aici fiind marea problemă a celor mai mulți dintre noi, pe lângă faptul că ne este greu să renunțăm la lucrurile pe care nu le folosim sau care nu ne aduc bucurie. Dar Marie Kondo ne oferă numeroase sfaturi cu privire la depozitare, la modul în care să ne așezăm hainele în șifonier și la rutina de zi cu zi din propriul cămin.

Pot să spun că această carte este una extrem de valoroasă, care oferă sfaturi demne de luat în seamă, care nu ne vor ajuta doar să menținem ordinea în casă, ci și în propria viață, pentru că mediul ne influențează starea, iar ordinea ne-ar putea aduce mai multă claritate și oportunități de dezvoltare.

Imagini articol arhiva personală.

Buchet de inspiraţie

Bilanț de 2022

Au rămas puține minute până când 2023 va intra în scenă și ne va invita să scriem un nou capitol din povestea personală și din minunata carte a vieții. Mă uit în jurul meu și văd lucruri care nu-și au locul, dar nu mai simt dorința nebună de a așeza totul la dungă, pentru a intra cu dreptul în noul an. Aș putea spune că mai mereu în jurul meu este haos, dar este un haos cu care m-am obișnuit, pe care l-am acceptat, care parcă nu mă mai deranjează ca altădată. Adevărul este că nici nu știu în ce măsură m-a deranjat vreodată, știu însă că am crezut că-i deranjează pe ceilalți și mi-am făcut idei cu privire la ce pot crede ei despre mine prin prisma stilului meu împrăștiat.

În acest moment al vieții există haos peste tot, dar există și pace, o pace pe care o regăsesc în suflet, în ideea măreață că eu contez înainte de orice lucru din viața mea. Trebuie să recunosc că am nevoie de pauză, am nevoie de timp cu mine, am nevoie să accept că sunt obosită, am nevoie să mă odihnesc, să nu mai simt că sunt pe fugă, că cineva așteaptă ceva de la mine…

Imagine Canva.com

2022 a fost un an provocator, un an care a sunat din clopoțelul trezirii la realitate, și știu că nu a făcut asta doar pentru mine. Dar a fost și un an minunat, care a adus în viața mea mai mulți oameni de bine, care mi-au devenit prieteni și camarazi pe drumul scrisului cu bucurie.

În acest an am simțit mai mult ca niciodată cât de privilegiată sunt pentru că am primit darul de a scrie, de a atinge inimi prin cuvinte, așa cum îmi place să spun. Pentru mine, scrisul face magie. Iar din această energie de recunoștință, te invit să-ți iei câteva clipe de răgaz și să regăsești în suflet propriul dar, acel lucru care te face unic, care îți aduce bucurie și prin care poți înfrumuseța lumea.

Știu că anul 2022 ar fi putut fi un an mai bogat și mai liniștit, dar nu este loc pentru regrete acum, mai ales dacă avem credința că toate se întâmplă cu un rost, astfel că nu ne mai rămâne decât să fim recunoscători pentru fiecare obstacol depășit și pentru fiecare lecție însușită.

Eu sunt extrem de recunoscătoare pentru fiecare suflet care mi-a fost alături pe drumul vieții și pentru toate realizările mici și mari. Iar dacă ar fi să mă întorc la scris, mă bucur enorm că în acest an am putut să le dăruiesc celor mici și celor mari ,,Visul lui Adiță” , povestea inspirată din copilăria soțului meu, care a prins glas prin frumoasa inițiativă a Ramonei Badea (www.ramonaspune.ro).

Cu siguranță am scris mai mult ca niciodată în acest an, iar șase povestiri semnate de mine vor apărea anul viitor într-o antologie Quarto, alături de alte povești scrise de inimi gingașe, în magicul program S.I.M.T. al Monei Șimon (Mona are și un newsletter tare fain, la care te poți abona aici).

Am scris și o poveste inspirată de această perioadă, care și-a găsit loc de cinste într-un ebook de sărbătoare, numit sugestiv ,,Povești de Crăciun”, pe care te invit să-l descarci din grupul de Facebook ,,Club de dezvoltare personală prin lectură”, din secțiunea Fișiere.

Am participat și la un concurs de poezie și proză scurtă, inițiat pe grupul de Facebook ,,Agora ARTELOR”, iar povestea mea ,,Tabloul toamnei” a primit mențiune, o bucurie pentru mine, alături de privilegiul de a-mi vedea cele patru creații incluse în antologia ,,Spectacol pe scena toamnei”, o carte care a văzut lumina tiparului recent și poate fi comandată aici.

Am mai adunat și alte texte în sertare, proiecte care mi-au bucurat și întristat inima deopotrivă, dar care știu că vor cuceri inimi la momentul potrivit, căci am credința că atunci când dorința și oportunitatea se întâlnesc, acțiunea devine un firesc!

În speranța că anul 2023 va fi ceva mai generos cu mine, cu tine și cu fiecare suflet visător, mă pregătesc să închei ultimul articol din provocatorul an 2022. La mulți ani magici! Să ne fie bine!

Buchet de inspiraţie

Scrisoarea mea către Moș Crăciun

Dragă Moș Crăciun,

Aceasta este prima mea scrisoare către tine. Nu-mi amintesc să fi scris alta în copilărie. Erau alte vremuri atunci, iar darul tău din fiecare an era minunatul brad de Crăciun, uneori argintiu și cu conuri, alături de invitația de a-l împodobi în familie. Și ce bucurie era să-l gătim de sărbătoare, cu bomboane delicioase, globuri strălucitoare, beteală și beculețe multicolore.

Imagini arhiva personală – editare Canva.com

Ce m-a determinat să-ți scriu acum, la cei peste 37 de ani ai mei? Ei bine, m-am trezit de dimineață cu această idee în minte și cu ce ți-aș cere eu ție. Am zis că nu greșesc cu nimic dacă îmi ascult copilul interior și o fac, iar dacă scrisoarea mea va fi sursă de inspirație pentru cineva, cu atât mai multă bucurie va fi în inima mea.

În noaptea în care vei vizita toate casele din lume, pe lângă darurile cerute de cei mici și cei mari, pe care le vei așeza cu generozitate sub bradul împodobit, te rog să pui sănătate, gânduri echilibrate, încredere, empatie, pace și iubire. Vreau să te rog să lași fiecărui suflet invitația la dăruire, la o privire atentă spre semeni, spre lucrurile fragile din lume, spre cauzele care au nevoie de suflete pline de iubire și de mâini întinse să ajute. Invitația de a atinge inimi și destine este aici pentru tine – Împreună salvăm vieți.

Te rog să inviți oamenii la introspecție și autenticitate, să le propui un bilanț al anului și un bilanț al vieții. Știi, eu am două întrebări preferate: ,,Ce-mi doresc cu adevărat?” și ,,Care este mărețul vis al vieții mele?” Dacă vor răspunde cu sinceritate la ele, sunt absolut convinsă că planul anului viitor se va revela și norii suferinței și indecizia vor dispărea.

Amintește-le de visurile pe care le-au ascuns într-un colț de suflet, de valorile pe care ar trebui să le folosească drept ghid în propria viață, despre iubirea care are izvor nesecat în propria inimă, despre compasiune și înțelegere față de semeni. Transmite-le să nu ia totul personal, căci de foarte multe ori oamenii vorbesc și acționează ghidați de traume și frici, nu ghidați de inimi, de iubire.

Și pentru că dăruirea face parte din mine, în semn de mulțumire pentru tine și pentru fiecare om care își dorește să producă o schimbare pozitivă în propria viață și în lume, las o poezie pe care am scris-o cu mulți ani în urmă, în preajma sărbători de iarnă, găsindu-și peste ani loc de cinste în volumul meu de versuri cu scop caritabil ,,Colț de suflet”.

Speranță de Crăciun

Privind eu într-o dimineață

Văd iarna pe geamul casei mele.

Copiii se joacă, zburdă prin zăpadă,

În mine plâng, se vaită gândurile mele…

Zăpadă: binecuvântare și năpastă,

E blândă, pură și cerească,

Vestind o sărbătoare creștinească

E plapuma celor ce nu au casă!

Zăpada ne-ndeamnă la visare:

La noaptea de Crăciun,

La focul din odaie.

La Moșul ce aduce ceva la fiecare.

Căzând pe noi zăpada,

Zâmbind vrea să ne spună:

Că lângă noi există uitare și minciună…

Așa că haideți oameni să nu uităm de noi!

Să dăruim speranță celor ce au nevoi!

Dragă Moș Crăciun, scrisoarea mea se încheie aici, cu recunoștință pentru magia pe care o produci în inimi!

Buchet de inspiraţie

Activități și conștientizări de ziua mea

Am sărbătorit 37 de primăveri. Pardon… de anotimpuri ruginii, căci m-am născut toamna. 37 de ani în buletin, poate mai puțini în oglindă, ar spune unii. Cu un suflet mult mai tânăr decât arată trupul, deși, recent am aflat că aș fi un spirit bătrân pe această planetă, adică am bifat numeroase încarnări până la această călătorie.

Privesc viața ca pe o călătorie, asta se știe, chiar dacă uneori pare o cursă cu obstacole pe care suntem provocați să le depășim. Nu mă sperie viața, nici anii din buletin, cred că mai tare mă sperie ideea de a pleca de aici fără a-mi manifesta adevăratul potențial și a trăi bucuria libertății de a fi, fără a lăsa ceva în urmă, o amprentă a trecerii prin această lume, o moștenire pentru urmașii noștri, un dar pentru viață.

Viața la 37 de ani

Drept să spun, am bătut monedă pe faptul că vine ziua mea, mi-am dorit să sărbătoresc, să primesc cadouri și felicitări. Și am primit mai multe ca niciodată. M-am bucurat de ziua mea, căci nu fac parte din grupul femeilor pentru care un an în plus este o adevărată tragedie, deși, recunosc, în ultimii doi ani m-am simțit destul de presată de propria conștiință, de cei din jur, de societate că nu aș fi bifat cam tot ce ar trebui până la această vârstă. Dar lucrurile se întâmplă sau nu se întâmplă dintr-o rațiune pe care noi nu suntem capabili mereu să o înțelegem.

Activități și conștientizări de ziua mea

Ziua de naștere m-a prins în balcon, admirând cerul nopții. Cum nu se putea mai bine, având în vedere că sunt iremediabil îndrăgostită de măreția cerului înstelat. Dar nu am privit doar stelele, ci am trimis și câte un gând bun spre fiecare suflet drag din viața mea, fie că se află aici sau într-o altă dimensiune.

Aerul răcoros al nopții m-a trimis rapid în lumea viselor, iar dimineața m-a găsit în aceeași energie de recunoștință pentru viața mea, pentru natură, pentru oamenii minunați care mă înconjoară, pentru darurile pe care le-am primit la naștere și pe care le-am dezvoltat de-a lungul vieții.

Nu a fost o zi cu mult soare, dar și-a făcut totuși apariția cât să mă salute și să mă facă să declar că ziua mea este exact ca mine. Cu de toate. Norii au persistat întreaga zi, iar picăturile de ploaie și-au făcut apariția exact atunci când am decis să merg la film.

Dar până să ajung la cinema, am făcut o sesiune rapidă de shopping, nu prin magazinele de haine, cum poate v-ați fi gândit, ci pentru a cumpăra tortul de ziua mea. De această dată nu am intrat în bucătărie pentru a prepara ceva dulce, am preferat să aleg varianta mai ușoară. Tortul cu ciocolată și fructe a fost delicios.

Întoarsă acasă, am primit cu drag primii musafiri și primele daruri. Dar cel mai de preț dar estre iubirea. Iar iubirea exprimată la patru ani nu poate fi decât autentică și pură. Invitata mea de patru ani mi-a făcut ziua mai frumoasă cu veselia și inocența ei, aducându-mi aminte că viața merită măcar un zâmbet adevărat în fiecare zi.

Am primit multe flori, unele virtuale, adunate de prin colțuri de lume special pentru mine. Toate mi-au înfrumusețat ziua și m-au făcut să simt iubirea și aprecierea oamenilor mei dragi, care sunt acolo și când sărbătoresc, și când se aduna nori pe cerul vieții mele.

Ziua mea a fost mai scurtă decât mi-aș fi dorit, iar când s-a lăsat seara, am ales să merg singură la cinema. Da, poate părea ciudat, dar nu și pentru mine, căci prețuiesc nespus timpul petrecut în singurătate, făcând lucruri care să-mi bucure inima. Eu și câțiva tineri am fost în sala de cinema, previzibil, având în vedere că am ales filmul After Ever Happy. M-am întrebat de vreo două ori ce caut eu acolo, la cei 37 de ani ai mei, dar am decis să alung acest gând și să mă bucur de film, unul care aduce în lumină frământările interioare și modul în care acestea ne pot zgudui existența dacă nu știm cum să facem pace cu trecutul.

În urmă cu vreo lună am fost însoțită la cinema. Menționez asta pentru a înțelege că nu sunt o singuratică, așa cum poate am lăsat impresia, dar și pentru a vă aduce în atenție un film care m-a impresionat profund și mi-a adunat și câteva lacrimi în colțul ochilor. Alături de nepoata soțului meu am vizionat filmul Acolo unde cântă racii. Și tot pentru a vă inspira, menționez că următoarea ieșire la cinema o voi face pentru filmul Ticket to Paradise.

Și dacă am terminat cu filmele, să trecem în revistă și cărțile. Cine mă cunoaște știe că o carte este cadoul ideal pentru mine. Am primit patru de ziua mea. Le amintesc aici și te invit să le descoperi: Oameni anxioși, de Fredrik Backman, De ce ne este atât de dificil să fim fericiți, de Jacques Salome, Noaptea în care am învins gândurile negre, de Daniel Howell și Terapie 1 la 1 cu sinele tău, de Psiholog Dr. Raluca Anton.

Dincolo de cărți și filme, indiferent de anii din buletin, viața rămâne o călătorie cu poteci alese de mine, de tine…

Buchet de inspiraţie

Călătoria femeii către sine

Femeia autentică este zeița care pășește cu curaj într-o călătorie cu drumuri drepte și poteci alunecoase. Este conștientă că viața reprezintă un dar minunat, că are libertatea de a cuprinde în comoara inimii întreaga frumusețe a lumii. Se plimbă cu bucurie pe câmpia cu flori parfumate a existenței, dar știe că se va ciocni și de bariere pe care trebuie să le depășească, în timp ce își setează drept misiune personală să zugrăvească cu ale curcubeului culori întreaga călătorie.

Înzestrate cu o doză considerabilă de sensibilitate, femeile sunt ca niște cărți deschise pe care nu oricine reușește să le înțeleagă, experimentând și situații în care calcă pe cărările lumii purtând ochelari fumurii pe nas. Unele încă mai așteaptă acel prinț pe cal alb sau pantoful de Cenușăreasă care să le scape de necaz.

Trebuie să recunoaștem că, la un anumit nivel aerul poate fi rarefiat, femeia se poate îmbăta cu apă rece fără a ieși din tipar, este pusă în postura de a gusta din cupa norocului, dar și din paharul cu venin al vieții, doar pentru a învăța că totul este dual. Că libertatea și cenzura fac parte din același tablou existențial, la fel ca adevărul și minciuna, iubirea și ura, ori yin și yang.

În tumultul fiecărei zile, inspirația seamănă cu un cântec suav intens ignorat, motiv pentru care, forța supremă a universului apelează la gloanțe și la al său pistol letal. În acest fel, viața ne arată că suntem prea grele pentru a ne mai purta în palme, că este momentul să ne întindem mâinile și să ne dăm voie să ne crească aripi.

La o privire atentă în oglindă, cu șiragul de mărgele colorate la gât, femeia observă că s-a costumat de bal mascat, că joacă după cum cântă lumea, că peste esența autenticității s-a așternut un strat gros de praf și că a sosit momentul potrivit pentru o schimbare de macaz.

Ochii sunt ghizii care o poartă într-un loc criptic, la o întâlnire cu propriul sine, într-o aventură spre izvorul nesecat al iubirii și spre posibilități multiple. Această întâlnire scoate la lumină șiroaie de lacrimi amare, regrete și suspine, adesea trăite într-o singurătate firească. Căci femeia știe foarte rar să ceară, în schimb, joacă magistral rolul de salvatoare, oferă până la epuizare, pentru că societatea s-a jucat cu a sa minte încă de când avea dinți de lapte și codițe împletite. Așa a ajuns să creadă că fericirea tuturor depinde de sine, de cum poartă șorțul de bucătăreasă sau tocurile cui de afaceristă înțeleaptă.

A ascuns numeroase visuri în cotloanele propriului suflet și a sosit timpul să le împlinească, să facă apel la ceasul lumii pentru a nota timp pentru sine. Căci a te pune pe primul loc nu este dovadă de egoism, ci de stimă de sine.

Ce face o femeie din iubire? Se pune în slujba celorlalți și poate uita ușor de propria misiune. Poate afișa un zâmbet rujat în timp ce sufletul îi plânge, poate îmbrăca haina sacrificiului fără limite, până când se apropie prea mult de prăpastia vieții și realizează că nu a urmat drumul spre împlinire.

Oare este prea târziu pentru regăsire? Răspunsul este ascuns în sufletul tău, fă călătoria către sine, ieși din raza de acțiune a celor care îndreaptă spre tine telecomanda propriilor dorințe și pune cărămidă cu cărămidă la viața pe care o visezi.

S-ar putea să te trezești cu țipete asurzitoare, cu uși trântite în nas, cu manipulare, dar am încredere că dincolo de sensibilitatea înnăscută se ascunde puterea ta nemărginită, pe care este timpul să o îndrepți în direcția dorită, să apeși pedala de accelerație cu curaj și să lași frâna sub piciorul celor lași.

Îți garantez că atunci când vei privi din nou în oglindă, va reflecta O Altă Ea fericită!

Imagine articol Pixabay.com