În prima săptămână din luna august ne-am făcut pe fugă bagajele și am plecat spre mare. Am refuzat Turcia ca destinație de vacanță și am mizat pe variantele mai accesibile și cu un plus de siguranță ale țării noastre. Și cum trebuie să împăcăm și capra și varza, am ales să împărțim cele șapte zile alocate vacanței între munte și mare.
După ce am făcut bagajele până târziu în noapte, nu mi-a fost comod să dau ochii cu lumina dimineții, așa că am plecat în jur de ora 10:00 din Oradea. Ne-am propus să petrecem o noapte undeva la munte, spun undeva pentru că nu aveam nimic rezervat și ne-a costat timp și nervi acest aspect lăsat la voia întâmplării.
În mașină, așezată comod pe scaunul din dreapta, am butonat îndelung telefonul și am ales câteva obiective turistice pe care să le bifăm în aventura noastră spre litoralul românesc.
Cetatea Rupea
Prima oprire a fost la Cetatea Rupea, recunosc, la dorința expresă a soțului meu, pentru că eu nu mă pot numi un mare fan al acestor obiective turistice. Am vizitat anul trecut Cetatea Devei și știam cam la ce să mă aștept și aici, așa că după ce am plătit taxa de 15 lei de persoană, am poposit pe poarta cetății. Am făcut câteva fotografii de la înălțime, am admirat peisajul și în special casele care aveau o ordine cum nu mai văzusem nicăieri, o precizie în aliniere care exprima armonie și oferea un plus de farmec acestui loc.
Când am intrat pe poarta cetății, am fost plăcut surprinsă să constat că în interior era o expoziție de pictură. M-am îndreptat imediat în acea direcție și am cuprins cu ochii și inima magicele tablouri, cu admirație îndreptată spre artiștii care dau o formă atât de frumoasă creativității și talentului cu care au fost înzestrați.
Mănăstirea Rupestră de la Șinca Veche
În grota denumită sugestiv ,,Templul ursitelor”, mi-am dorit eu foarte tare să ajung, cucerită de legendele care spun că aici durerea și suferința dispar, iar cele mai arzătoare dorințe se împlinesc.
Am ajuns doar cu vreo 20 de minute înainte de închidere, așa că am fost întâmpinați de o doamnă drăguță care ne-a spus că intrarea este gratuită și că avem puțin timp la dispoziție să simțim energia locului, moment în care am pornit cu pași grăbiți pe scările săpate în pământ, decorate cu piatră și împrejmuite cu crengi, un decor natural demn de un loc sacru.
După un efort susținut, am făcut semnul crucii și am pășit înăuntru, unde am mai întâlnit doar o doamnă care se ruga în liniște. Lucru pe care l-am făcut și noi preț de puține minute, apoi am făcut câteva fotografii și mi-am îndreptat privirea spre turla săpată în piatră, permițând luminii solare ce intra să-mi mângâie fața, moment în care am inventariat dorințele inimii și apoi ne-am îndreptat spre ieșire.
Mi-ar fi plăcut să avem mai mult timp la dispoziție pentru conectare, să ne așezăm și să respirăm aerul răcoros al locului, să intru în grotă fără telefonul mobil, lucru recomandat de altfel, și să nu am grija minutelor pe care le petrec acolo, să le permit ochilor să analizeze în amănunt turla lăcașului de cult săpat în piatră, care pare că face legătura dintre pământ și cer, dintre dorințele pure ale inimii și puterea nemărginită a Divinității.
Cazare în Bușteni
Am decis să ne petrecem noaptea de luni spre marți în Bușteni, cu gândul că în dimineața următoare ne vom aventura cu telecabina pentru o întâlnire de gradul zero cu Sfinxul.
Soțul meu a găsit rapid cazare la Casa Magică Bușteni, la prețul de 200 lei, 120 lei cazare și 80 lei card valoric pentru masă, asta după ce mie aproape nimic nu-mi era pe plac, iar ce-mi făcea cu ochiul era deja ocupat de alți oameni mult mai prevăzători. De aici trăgând simpla concluzie că ferească sfântul să mă lași pe mine să aleg dintr-o mare de variante și ferească sfântul să mergi în vacanță în luna august fără să faci rezervări din timp.
Noroc că soțul meu nu este atât de pretențios, iar la cât de obosită eram de pe drum, visam doar un pat și apă caldă la robinet, în rest nu mai conta nimic, așa că am lăsat în seama lui locul de cazare. Și totul a fost bine.
Marți de dimineața am servit micul dejun și am plecat spre telecabina Bușteni, doar că, ce să vezi, era în revizie și trebuia să mai așteptăm preț de o oră și ceva. De cum am parcat am fost abordați de un domn care încerca să ne convingă să alegem traseul pe care el îl propune cu mașina și nițel pe jos, în loc să alegem costisitoarea telecabină. Doar că sătulă să explic de mai multe ori că eu nu vreau să merg pe jos, mi-a cam pierit cheful să merg și cu telecabina. Sinceră să fiu, și-a cam făcut simțită prezența frica de înălțime, așa că am conchis că lăsăm pe altă dată întâlnirea cu Sfinxul și Babele și am pornit spre iubita mare, dar nu înainte de a face un popas la Mănăstirea Caraiman, pe care o mai vizitasem cu câțiva ani în urmă.
Cazare ieftină pe litoral
În drum spre mare am dat câteva telefoane, dar nu am reușit să găsim cazare, așa că am mers pe premisa că sigur găsim ceva la fața locului, așa cum mai procedasem în trecut. Mare eroare, căci unde sunam răspunsul era același…ioc cazare.
Am reușit să dăm peste 80 de telefoane și mă vedeam deja petrecând noaptea în mașină, pentru ca într-un final, tot soțul meu să găsească o cameră liberă la Hotel Cora din Constanța, situat în zona Delfinariu, la prețul de 280 lei pe noapte.
Și uite așa, cu zâmbetul șters de pe buze, am ajuns să mă cazez la un hotel de doar două stele, lucru pe care nu credeam că-l voi face vreodată. Dar tot răul spre bine, căci camera a fost curată și chiar frumoasă, patul comod, doar în baie era loc de mai bine, în rest totul era ca la trei stele, poate chiar mai bine, căci personalul era amabil și atent la nevoile noastre, chiar și atunci când soțul meu a cerut schimbarea pernei și prosoape în plus.
Plaje pe litoralul românesc
După ce am ajuns pe mult visatul litoral, al meu soț și-a pus mașina în parcare și, spre disperarea mea, s-a încăpățânat să nu o folosească, așa că am ajuns să facem plajă în apropiere, nu la renumitele plaje din Mamaia, așa cum visam.
Bine că mai ascult și de el câteodată, pentru că plaja Only White mi-a fost chiar pe plac, muzica de bun-gust, apa și nisipul foarte curate, iar despre aglomerația de pe plajele celebre nici nu putea fi vorba.
Am avut și un noroc anul acesta, marea a fost mai calmă ca niciodată și atât de limpede că-i vedeai fundul, așa că am putut să mă bălăcesc în voie cu ajutorul meu de nădejde, colacul. Doar în ultima zi s-a încăpățânat marea să ne arate ce poate și a pus în scenă câteva valuri care mi-au dat fiori, ținându-mă mai mult cu picioarele pe nisip, în postura de gardian, pentru că soțul meu se distra maxim în marea învolburată.
În a treia zi de vacanță pe malul mării, ne-am propus totuși să vedem și împrejurimile, așa că am plecat spre plaja Corbu. Am plătit taxa de parcare de 10 lei, ne-am dat papucii de plajă jos și am mărșăluit pe malul mării, am cules scoici și am făcut și o ședință foto ad-hoc. Cam atât poți face aici dacă nu ești dotat cu pătură și umbrelă, căci plaja este una neamenajată, liniștită, dar nu pot spune că pe placul meu.
După puțin timp ne-am hotărât să mergem mai departe, de fapt să ne întoarcem în Mamaia, marea mea dragoste, așa că am făcut o oprire în nordul stațiunii, în zona hotelului Phoenicia, acolo unde ne-am petrecut parte din luna de miere. Aici plaja era mai aglomerată, apa nu la fel de curată, iar mirosul specific rafinăriei era prezent atunci când vântul intra serios în scenă.
Ne-am plimbat nițel, am mai pus câteva scoici într-o sticlă și ne-a lovit foamea de amiază, așa că am parcat mașina la hotel, am servit masa și ne-am întors pe plaja Only White, acolo unde am petrecut și ultimele două zile de vacanță.
Restaurante pe litoralul românesc
În prima seară la malul mării, după ce am reușit să ne cazăm, am ales să ne potolim foamea și să ne răsfățăm după o zi atât de lungă și un stres prelungit cu preparate din pește în restaurantul La Scoica. Eu am ales un crap cu legume la grătar, iar soțul meu a gustat o ciorbă și păstrăv cu mămăliguță, totul stins cu o delicioasă limonadă și un vin bun. Nota de plată a fost 175 lei.
Micul dejun îl serveam de obicei în cameră, mizând pe produse cumpărate din LIDL, iar masa de prânz am comandat-o în trei zile chiar pe plajă, de la Maia Bakery&Bistro. Am comandat pizza și paste delicioase, chiar și cotlet cu gorgonzola și cartofi, nota de plata a fiecărei zile fiind între 55 și 70 lei.
Ne-a fost dor și de mâncarea de acasă, mie chiar foarte tare, așa că am bifat și masa la autoservire, luată la pachet și servită de fapt în cameră, de la Friends Corner, plătind în jur de 60 lei de fiecare dată.
Iar în ultima seară pe care am petrecut-o la malul mării am ieșit în oraș, ne-am plimbat prin magazine și am mâncat la Pep&Pepper. Am fost plăcut surprinsă de gustul și calitatea preparatelor, în condițiile în care nu rezonez cu produsele fast food din centrele comerciale, însă ei m-au cucerit și mi-am dat seama că acum avem o variantă mai sănătoasă atunci când alegem să mâncăm în oraș.
Și uite așa, cu o seară în oraș s-a încheiat aventura noastră la malul Mării Negre, în dimineața de duminică pornind spre casă, nițel mai relaxați și cu dorința de a bifa încă vreo două obiective turistice.
Mănăstirea Curtea de Argeș
Ne-am oprit în Curtea de Argeș pentru că soțul meu a făcut aici armata și își dorea să redescopere aceste locuri. Am ajuns la Mănăstirea Curtea de Argeș, locul în care legenda ne spune că meșterul Manole a zidit-o pe soția sa Ana pentru a putea finaliza construcția mănăstirii.
Am explorat locul, am pus câteva lumânări și am participat la slujbă pentru câteva minute, apoi am trecut peste drum de mănăstire să vedem și fântâna lui Manole și ne-am continuat drumul.
Transfăgărășan și Lacul Bâlea
Am ales traseul pe Transfăgărășan, o premieră pentru noi, cuceriți fiind de imaginile pe care le-am tot văzut pe rețelele de socializare. Noroc că am plecat la drum de dimineața și am stat în coadă doar vreo zece minute chiar înainte de Lacul Bâlea, pentru că mai târziu drumul ne-ar fi pus serios nervii la încercare.
Am zărit și doi urși pe marginea drumului și ne-am minunat de curajul sau nebunia unor turiști de a parcurge traseul pe jos sau cu bicicletă, în condițiile în care poți da oricând nas în nas cu ursul.
Ne-am oprit de câteva ori pe drum pentru a face fotografii, pentru a admira peisajul și a ne minuna de măreția naturii, făcând o pauză binemeritată la Lacul Bâlea, locul care era deja împânzit de turiști. Apoi am plecat rapid spre casă, cu gândul la ardeii umpluți ai mamei, care aveau să-mi bucure papilele gustative. Căci, nu-i așa, nicăieri nu-i ca acasă!
Oferte ,,Litoralul pentru toți”
Am scris acest articol în speranța că va fi o sursă de inspirație pentru fiecare cititor, că va face vacanța la munte sau la mare mult mai ușoară și mai plăcută. Am pus în el sinceritate, iar în final voi pune și câteva recomandări de cazare pentru perioada următoare. Așadar, dacă nu ai plecat încă la mare, nu uita că există programul ,,Litoralul pentru toți”, unde prețurile sunt pentru fiecare buzunar.
Îți recomand să accesezi site-ul litoralulromanesc.ro, locul de unde și noi am achiziționat în 2017 o vacanță în Mamaia, la Hotel Florida.
Spre exemplu, în Mamaia, la Hotel Piccadilly, unde prieteni dragi au petrecut concediul în această vară și ne-au confirmat că serviciile sunt de calitate, o cameră pentru două persoane, cu mic dejun, la început de septembrie, costă doar 207 lei pe noapte. Iar în Eforie Nord, la Complex Turistic Tropical, o noapte de cazare costă 160 lei.
În speranța că informațiile presărate în acest articol îți for fi de folos, îți doresc vacanță plăcută!
Fii un călător prin viață și lasă experiențele să te îmbogățească!
Colţ de suflet 