Totul incepe cu un vis fiind necesar sa se continue cu o actiune, si inca o actiune, si tot asa pana ce visul devine realitate, iar cand acest lucru se intampla, ne intoarcem din nou in suflet si ascultam acea dorinta arzatoare a sa, pentru a porni din nou la drum.
Suntem calatori pe pamant, facem multe calatorii dar oare cate sunt ale noastre?
Ma trezesc de multe ori privind pe geam si realizand cat de normal pare totul, insa de foarte multe ori, in acest normal eu par a fi singura ciudata, dar am ajuns sa nu ma mai speriu, apreciez unicitatea mea si desi uneori ma mai surprind gandind ,,de ce nu pot sa fiu un orecare?”, ma bucur ca sunt asa cum sunt si cred ca fiecare din noi merita sa privesca cu atentie spre el si sa se aprecieze, sa se admire, sa se iubeasca.
Din pacate, majoritatea oamenilor alearga de colo-colo pentru a asigura un trai decent al zilei de maine, cu teama, cu tristete, cu sentimentul tot mai pronuntat de neputinta, inecand in diferite substante vise ce nu vor deveni niciodata realitate, aruncand la gunoi schita propriului viitor si alegand sa dea vina pe ceilalti.
Auzim la fiecare colt cuvinte de resemnare, vina aruncata asupra celorlalti, frustrare si multa amaraciune si din pacate uneori ajungem sa fim molipsiti de toate acestea, ajungand sa calcam pe o cale mult batatorita de cei din fata noastra pe care recolta culeasa este mult prea saraca pentru a ne multumi.
De ce alegem alt drum, de ce nu ne urmam inima?
De teama de esec, de critica, de neacceptare?
De frica de a dezamagi persoane dragi noua, din dorinta de a-i face mandri de noi si in toata aceasta ecuatie, noi unde ramanem?
Singura noastra datorie pe pamant este de a ne multumi pe noi, de a ne urma visul, de a ajunge la destinatie culegand in traista toata bogatia propriului drum.
Nu putem trai prin visele celorlati, nu putem trai pentru ei, insa avem libertatea si meritam cu adevarat sa fim noi, in fiecare moment si in toate domeniile din viata.
Probabil ca te intrebi, ok si cum fac asta?
Prin pasi mici pentru un rezultat mare, iesind din zona de confort, alegand sa faci lucruri noi, sa cunosti oameni noi, sa te inconjori de persoane de la care ai ceva de invatat, care te pot ajuta si te pot inspira spre a deveni acea persoana care vrei sa fii.
Pe acest drum vei depasi multe obstacole, multe limite si multe greutati de pe sufletul tau vor disparea, asta e partea frumoasa, te vei simti liber si puternic bucurandu-te de propria calatorie.
Am fost de cand ma stiu o persoana timida, orice emotie mai puternica ma facea sa tremur, inca se mai intampla dar acum stiu ca fiecare pas facut ma duce mai aproape de visul meu, stiu ca acea emotie vine pentru ca fac lucruri noi si cea mai buna metoda de a invinge frica e sa faci acel lucru, pentru ca dupa asta vei sti ca poti sa faci oricand fata unei provocari de acel fel, iar noile provocari le vei privi cu o mai mare incredere in tine.
Daca iti spui nu stiu, nu pot face asta, ghici, chiar poti, ba mai mult, chiar iti doresti cu adevarat sa faci acel lucru, pentru ca daca nu ti-ai dori te-ai exprima altfel, ai spune nu-mi doresc, dar fii atent la cum te exprimi, spui nu stiu, nu pot, de unde vine asta, din neincrederea in tine, dar in spate exista dorinta si daca o asculti vei porni pe un drum care va fi cu adevarat provocator si revelator pentru tine.
Spune da provocarilor, decopera-te pe tine cu adevarat, porneste pe drumul tau si mergi pana la capat cu incredere si speranta.
Stii unde vrei sa ajungi?
Foarte bine, fa primul pas, porneste si te asigur ca drumul pana la destinatie te va imbogati cu adevarat.
Imi doresc ca intr-o zi sa-ti spun povestea drumului meu, un drum de la neincredere – la incredere, de la resemnare – la speranta, de la vis – la realitate, insa pana atunci imi doresc din suflet ca in fiecare zi sa alegi sa calci pe drumul tau.
Pace si iubire!
Florina Popa Dumse
Colţ de suflet 