Mai e puțin și se dă startul în SuperBlog 2016, mai e puțin şi veți citi articole creative despre diverse produse și servicii, toate menite să ne ușureze și să ne bucure existența, să ne facă mai frumoase sau să ne ofere o experiență de vis.
Pentru mine, SuperBlog înseamnă:
Suspans – atunci când o nouă probă trebuie să apară, dar mai ales atunci când notele încep să răsară.
Uniune – se creează o comunitate frumoasă de bloggeri, care se întâlnesc la sfârşitul competiţiei, la Gala SuperBlog.
Prietenie – se nasc prietenii frumoase şi colaborări fructuoase.
Emotie – inima tresaltă când te vezi urcând în clasament sau când articolul tău a primit punctaj maxim.
Relaţionare – sponsorii propun o probă, bloggerii propun un articol, juriul notează ,,capodopera”, iar dacă nota nu te mulţumeşte ai 3 contestaţii de care poţi face uz, organizatorii fiind mereu aproape pentru o vorbă bună, încurajare sau calmare (după caz).
Biruinţă – te simţi cu adevărat învingător la sfârşitul competiţiei, după un maraton de 3 articole pe săptămână, timp de două luni.
Libertate – scrisul oferă libertate, iar fiecare probă iţi dă şansa de a fi tu în raport cu produsul sau serviciul pe care îl prezinţi, cât de creativ poţi, în articolul de pe propriul blog.
Onoare – să fii finalist, dar mai ales câştigătorul celei mai longevive competiţii din blogosfera românească, este cu adevărat o onoare.
Generozitate – premiile competiţiei sunt cu adevărat atractive.
Mă prezint la startul competiţiei SuperBlog 2016 şi promit să vă ofer articole în spiritul ,,Colţ de suflet”.
Pace şi iubire!
Florina Popa Dumşe
Suntem obisnuiti sa controlam totul, chiar si pe ceilalti, pe principiul ,,Eu stiu mai bine”.
Ne trezim in fiecare dimineata si pornim pilotul automat, traim zile la indigo si ne lasam mintea si sufletul sa evadeze pentru scurt timp in lumea pe care ne-o dorim, dar pentru care nu facem nimic in momentul prezent. Tragem dupa noi bagaje de neiertare, frici si neincredere, refuzand sa ne bucuram si sa traim aici si acum.
Eu cred in libertatea omului de a fi, fara ingradiri, fara ,,datorii”, fara regrete. Cred in liber arbitru, cred in puterea si frumusetea fiecarui om, cred in Dumnezeu, in intelepciunea si ghidarea Divina.
Primim mesaje in fiecare clipa dar, de cele mai multe ori, refuzam sa le auzim, lasam sa treaca timpul si ne trezim abia in momentul in care vrem sa controlam, sa rezolvam, dar constatam ca solutia nu mai sta in puterea noastra. Atunci este momentul in care disperarea ne cuprinde si ne intrebam obsesiv ,,de ce?”.
,,Viata e nedreapta” si ,,Viata este o adevarata provocare”, doua mesaje care au venit spre mine zilele acestea de la doua persoane care trec printr-o perioada mai dificila din viata lor.
In timp ce prima opinie te pune oarecum in situatia omului care trebuie sa accepte cu resemnare ceea ce viata ii ofera, cea de-a doua te pune in situatia de a actiona, de a face schimbari, de a scoate la suprafata tot ce este mai bun in tine.
Viata poate fi nedreapta la prima vedere, dar daca ne gandim ca exista posibilitatea ca fiecare dintre noi sa-si fi ales viata inca dinainte de a veni in aceasta lume, atunci ceea ce traim este o alegere, provocari si incercari la care am ales sa facem fata, prin care am ales sa aducem un mesaj in lume. Si daca ne-am ales viata, singura intrebare care se pune este: ne traim cu totii misiunea?
Simtim, uneori, ca viata ne loveste acolo unde ne doare cel mai tare, dar oare, astfel nu ne aduce si cele mai valoroase lectii? Ne scoate de pe pilot automat, ne ofera sansa de a fi prezenti, de a face schimbari si de a incepe sa traim asa cum ne dorim cu adevarat, de a pretui oamenii minunati din viata noastra si fiecare clipa petrecuta impreuna.
,, Doar fii acolo, trimite iubire si lumina, cere ghidare Divina, tu nu poti controla totul”, sunt cuvintele unui om drag si frumos, care mi-au linistit sufletul intr-un moment de disperare, intr-un moment in care credeam ca eu trebuie sa gasesc rezolvarea. Adevarul este ca imi doream sa pot sa fac mai mult, insa nu totul sta in puterea noastra.
Exista Dumnezeu, exista dorinta fiecarui om, calatoria fiecarui suflet, iar noi nu avem niciun drept sa intervenim in lectiile de viata ale altei persoane. Putem fi observatori pentru a ne invata propriile lectii, putem fi sprijin, prin faptul ca ascultam, intelegem, incurajam si suntem dispusi sa ajutam atunci cand sta in puterea noastra. Sa ajutam, nu sa salvam, nu sa oferim solutii, sau sa actionam in locul altei persoane, nu sa schimbam oameni, sa ne lasam manipulati sau sa manipulam.
Asteptam ca oamenii sa se schimbe, dar noi o facem? Ne dorim sa fim acceptati, iertati, iubiti, dar, oare, am facut curatenie in interiorul fiintei noastre?
Daca tinem cu disperare de trecut, blamam si avem asteptari diferite in situatia in care noi nu schimbam nimic, ne imbatam cu apa rece. Nu putem fi iertati si iubiti daca nu iertam si iubim. Tot ce emitem se intoarce la noi.
Felul in care oamenii ne vorbesc si ne trateaza scoate la lumina probleme nerezolvate la propria persoana.
Daca facem un pas in spate si observam vom fi surprinsi de propriile constientizari, vom intelege ceea ce nu sta in puterea noastra sa schimbam si ne vom putea concentra energia spre lucrurile care ne pot aduce rezultate diferite si care depind de noi.
In final, asez cuvinte din inima, pe care le rostesc mereu pentru liniste si echilibru.
Sa va fie de folos!
Pace si iubire!
Florina Popa Dumse
Viata este o calatorie, obisnuiesc sa spun. Viata este o poveste, vreau sa spun acum.
O poveste scrisa cu cerneala sufletului si a mintii, cu stiloul actiunii, pictata cu pensula creativitatii, cu culorile iubirii, intelepciunii si inspiratiei.
O poveste scrisa de autori diferiti, unici si speciali, printre care ma numar si eu, si tu, si fiecare suflet.
Viata are un inceput, un cuprins si o incheiere, precum o poveste.
Un inceput in care suntem zambitori, fara frici si tristeti, dornici sa exploram si sa invatam si suficient de perseverenti pentru a cadea pana reusim sa mergem.
Timpul trece si incepem sa invatam ca exista pericol, ca trebuie sa avem grija, ca exista rautate si oameni care nu ne doresc binele, invatam sa ne cenzuram pentru ca ni se spune ca nu facem bine, incepem sa imitam pentru ca ni se spune ,,asa se face”, ne razvratim si suntem pedepsiti pentru a intelege ca nu suntem proprii stapani si ca mereu vor fi altii care au asteptari de la noi si de care trebuie sa tinem seama.
Si ajungem in cuprinsul vietii total dezorientati. Ne dorim altceva si nu stim cum sa obtinem si atunci alegem sa urmam cararea batatorita ce ne indeparteaza de noi, ajungand sa credem ca viata este o pedeapsa, cand, de fapt, ea este cel mai mare dar.
Credinte limitative, obiceiuri, asteptari, reguli, un bagaj ce apasa frana in locul pedalei de acceleratie, iar noi ne simtim precum un kilogram de zahar intr-o oala cu ciorba.
Rataciti, goi, singuri, fara rost, vinovati, apasati de griji si extrem de tristi, in asa masura incat nu mai observam frumusetea lumii, cerul senin, florile, oamenii care ne zambesc, oportunitatile si propria valoare.
Eu te-am facut, trebuie sa faci ce-ti spun eu, nimeni nu merge la munca de placere, banii se castiga greu sau bani au doar oamenii necinstiti, banii sunt ochiul dracului, sunt doar cateva din credintele limitative ce ni le insusim din familie, de la scoala, din media si care la nivel subconstient ne conduc viata.
Vreau sa-ti spun ca singurul stapan al tau esti chiar tu, ai aceasta libertate si ai nevoie sa crezi in ea pentru a-ti da voie sa fii si sa creezi toate minunile de care esti in stare, pentru ca in tine exista o comoara si doar tu o poti scoate la lumina.
Sunt atat de multi oameni care muncesc din placere si au rezultate remarcabile, poti sa faci o cautare pe google pentru a vedea cu ochii tai. Iar acesti oameni au si bani, bani cinstiti, pentru ca banii sunt o forma de energie si vin ca rasplata, ca si consecinta a valorii pe care o oferim lumii.
Felul in care folosim banii poate face bine sau rau, dar ei in esenta sunt o valoare de schimb pentru diferite lucruri si experiente.
Te invit sa iei o foaie si un pix si sa-ti notezi toate credintele limitative ce te impiedica sa fii si sa faci ceea ce-ti doresti cu adevarat. Fii atent la opiniile pe care le ai, la ceea ce crezi despre anumite situatii, experiente sau oameni, asa vei descoperi ce te tine pe loc.
Noteaza, fii constient si inlocuieste, schimba si crezi ca se poate si altfel, vei vedea ca asa va fi.
Asa se face! Dar pana cand? Pana cand vom avea curajul sa schimbam un ingredient, doua si sa dam un alt gust prajiturii, pana cand vom indrazni sa cream propria reteta, pana vom actiona diferit, pana vom schimba lucruri, locuri si, poate, oameni pentru a fi in armonie cu noi.
Traim cu credinta ca trebuie sa indeplinim asteptarile altor oameni sau chiar ale lui Dumnezeu. Si cum ramane cu dorintele noastre?
Ne este teama de esec, ne este teama de consecinte, de pedepse, de respingere si alegem de foarte multe ori sa fim un oarecare, sa fim pe placul altora si sa uitam de noi.
Dar vine un moment in care ramanem singuri si ne auzim sufletul urland si atunci ce facem? Ne inecam in propriile lacrimi si devenim victime, ne refugiem in vicii pentru a ne adormi simturile sau imbratisam schimbarea?
Am spus-o de atatea ori si o mai spun o data, singura noastra datorie este fata de noi insine.
Nu am venit pe lume pentru a indeplini vise apuse ale altor oameni, nu am venit sa suferim pentru o viata de apoi minunata si mai ales, Dumnezeu vrea doar ca noi sa fim fericiti, altfel nu ne-ar fi dat intelepciune, inspiratie, talente, libertate si o lume atat de frumoasa.
Nu cred in reguli, cred in iubire, in valori sanatoase, in respect si in responsabilitate, in vise, in frumusetea si in libertatea fiecarei fiinte.
In fiecare moment ai libertatea de a alege si chiar in acest moment tu esti cel ce-ti scrii propria poveste. Ce-ti doresti cu adevarat?
Pune-ti visul pe hartie si crede in el! Munceste in fiecare zi, chiar de o faci singur! Pe parcurs, oamenii vor intelege si vor veni spre tine. Fa primul pas si nu renunta niciodata!
Va veni apusul vietii, incheiere si nu as vrea sa regreti lucruri pe care nu ai indraznit sa le faci.
Atunci cand cineva pleaca, fie in mod neasteptat, fie dupa o lunga suferinta, la batranete sau poate mult prea devreme, inevitabil ne intrebam ,,de ce?”.
De ce el, de ce acum, de ce asa?
Sunt intrebari ce ne chinuie si la care cautam raspunsuri pentru a ne linisti, pentru a intelege, pentru a accepta.
Putem spune ca asa a vrut Dumnezeu, ca asa i-a fost destinul, ca asa a ales, poate chiar inainte de a se naste sau ca misiunea lui aici a luat sfarsit.
Mult mai usor ne-ar fi sa acceptam despartirea de o persoana daca am putea spune: ,,A avut o viata frumoasa, a fost fericit!” dar din pacate de cele mai multe ori nu putem spune asta.
Despartirea apare intotdeauna mult prea devreme, parca ceva mai era de scris, de trait, de spus, de lasat in urma.
Timpul trece si tace! Este singura resursa limitata si tot ce ne raman sunt amintirile.
Sa nu mai amanam, cel mai bun moment este acum!
Nu-ti lasa visurile sa devina regrete la apusul vietii!
Doar tu le poti transforma in realitate si prin ele poti face lumea mai frumoasa!
In fiecare clipa, tu scrii povestea vietii tale! Fa-o sa aiba sens!
Pace si iubire!
Florina Popa Dumse
Spring SuperBlog 2016 s-a incheiat de cateva zile, iar astazi am urmarit filmarea de la GALA si m-am hotarat sa asez aici cateva randuri despre ceea ce a insemnat a doua mea participare la acest concurs de blogging creativ.
Am pornit cu entuziasm si speranta ca imi voi imbunatati clasarea din toamna, cred ca orice blogger isi doreste asta. Aveam deja o participare, o proba castigata si un loc 28 ce ma facea sa sper la mai mult.
Am invatat ca pentru a spera la o nota mare e nevoie sa scrii articole lungi, am facut si asta, la unele probe, desi, de felul meu prefer sa scriu scurt si la obiect.
Au fost probe ce mi-au dat batai de cap, au fost si probe frumoase, au fost asteptari, note ce au facut sa-mi rasara un zambet si sentimentul de multumire, dar au fost si probe la care ma asteptam la mai mult si am fost dezamagita, atat de nota cat si de felul in care s-a facut notarea.
Inainte de ultima nota eram pe locul 27 si ma vedeam urcand in clasament, ma vedeam depasindu-mi performanta din toamna, aveam un articol izvorat din coltul meu de suflet, un articol cu un titlu sugestiv – Da-i credit inimii!
Dar se pare ca nici aici socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ asa ca, doamna din juriu mi-a plesnit un 75 si m-a facut sa vad stele verzi, incasand o cazatura zdravana, pana pe locul 37. A durut, am cazut dintr-un sut 10 locuri in clasament si era si ultima proba. Am facut contestatie, a doua pe care am folosit-o si desi am primit un raspuns argumentat, gustul a ramas amar, gustul probei, nu cel al competitie, pentru ca am de gand sa ma prezint la start si in toamna, cu forte proaspete.
Cine persevereaza castiga, dovada este chiar castigatoare acestei editii, Alina Gheorghe, pe care o felicit din inima.
Sunt constienta ca stilul meu de a scrie nu este pe placul sau pe intelesul tuturor, sunt constienta ca am si minusuri pe care imi doresc sa le corectez si chiar m-a ajutat mult in acest sens participarea la SuperBlog.
Nu e lucru usor sa scrii pe teme impuse, nu e usor sa ghicesti ce doreste fiecare sponsor si nu e deloc usor sa fii mereu creativ, dar fiecare am incercat sa dam ce am avut mai bun, motiv pentru care, indrept gandurile mele frumoase spre toti bloggerii participanti, felicitari pentru implicare, esenta personala si perseverenta.
A fost o editie mai scurta si parca mai grea, cel putin pentru mine, poate si pentru faptul ca nu am putut sa-mi indrept toata atentia spre competitie, asa cum am facut in toamana.
Au fost multi bloggeri nemultumiti si cred ca urechea organizatorilor a fost indreptata spre noi si vor face tot posibilul ca editiile viitoare sa fie din ce in ce mai bune, sa aduca claritate si transparenta, jurati implicati si corecti si cat mai multi bloggeri creativi.
Ca si la editia din toamna, pe podium au urcat trei doamne, dupa cum urmeaza:
Alina Gheorghe – Litere stacojii
Adriana Tirnoveanu – Insira-te margaritare
Irina Bek – Silving
Acestea au fost parerile, concluziile si trairile mele din competitia Spring SuperBlog 2016.
Sa avem sarbatori luminate!
Pace si iubire!
Florina Popa Dumse
Colţ de suflet 