Primăvara – o doamnă care se redescoperă

Acum, la început de primăvară, când iarna își dă ultima suflare, aș îndrăzni să afirm că anotimpurile sunt cel mai bun exemplu al faptului că toate vin și toate trec, toate se învârt și se transformă, întotdeauna fiind vorba despre renaștere.

În fiecare primăvară suntem invitate să ieșim din propria carapace și să îndrăznim să fim în ton cu natura, sa ne bucurăm de al său spectacol, luând-o drept exemplu pentru îndeplinirea unor dorințe care s-au născut în străfundul unor inimi pline de iubire.

Privită prin ochii mei, primăvara înseamnă frumusețe, curaj, naturalețe, dăruire și multă bucurie.

1. Atunci când te gândești la frumusețe, care este filmul care rulează pe ecranul minții tale?

Poate vezi chipul unei persoane dragi sau propriul chip în cel mai fericit moment, un peisaj, o operă de artă sau scene ale propriei vieți.

Ideea este să căutăm frumosul în noi și în lumea care ne înconjoară, să știm că suntem, fiecare în parte, un diamant neșlefuit dintr-o imensă comoară.

2. Când te-ai lăsat ultima oară condusă de minunatul ghid numit curaj?

Curajul nu exclude prezența fricii, ci îți dă credința că poți să-i faci față, că poți să te ridici deasupra ei și să dai naștere unor lucruri minunate.

3. Ce înseamnă să fii naturală?

Să spui ce gândești și să faci ce-ți dorești, să lași la lumină părți ascunse ale personalității tale, să fii tu, chiar dacă toți ceilalți nu te vor mai recunoște, asumându-ți riscul de a rămâne singură pentru o vreme.

4. Care o fi diferența dintre dăruire și sacrificiu?

De multe ori nu observăm granița care le desparte și astfel, sub masca falsei dăruiri, ne sacrificăm propria viață pe un drum care nu ne duce spre împlinire, fiind un simplu pion dintr-un scop măreț al altei persoane.

Când, de fapt, dăruirea nu înseamnă să uiți de tine, ci să pui esența propriei unicități într-o cauză care-ți face sufletul să vibreze.

5. Când ai zâmbit ultima oară cu toată inima?

O poți face chiar acum. Privește-ți chipul în oglindă, cu blândețe, și dă-ți voie să te vezi dezbrăcată de măști, admirându-ți frumusețea interioară și exterioară, recunoscându-ți rănile și alegând să le vindeci cu iubire.

O primăvară minunată, dragi doamne și domnișoare!

Pace și iubire,

Florina Popa Dumșe

Reclame

Ce faci cand nu mai detii controlul?

333 (2)

Suntem obisnuiti sa controlam totul, chiar si pe ceilalti, pe principiul ,,Eu stiu mai bine”.

Ne trezim in fiecare dimineata si pornim pilotul automat, traim zile la indigo si ne lasam mintea si sufletul sa evadeze pentru scurt timp in lumea pe care ne-o dorim dar pentru care nu facem nimic in momentul prezent. Tragem dupa noi bagaje de neiertare, frici si neincredere, refuzand sa ne bucuram si sa traim momentul prezent.

Cred in libertatea omului de a fi, fara ingradiri, fara ,,datorii”, fara regrete.

Cred in liber arbitru, cred in puterea si frumusetea fiecarui om, cred in Dumnezeu, in intelepciunea si ghidarea Divina.

Primim mesaje in fiecare clipa dar, de cele mai multe ori, refuzam sa le auzim, lasam sa treaca timpul si ne trezim abia in momentul in care vrem sa controlam, sa rezolvam, dar constatam ca solutia nu mai sta in puterea noastra. Atunci este momentul in care disperarea ne cuprinde si ne intrebam obsesiv ,,de ce?”.

,,Viata e nedreapta” si ,,Viata este o adevarata provocare”, doua mesaje ce au venit spre mine zilele acestea de la doua persoane care trec printr-o perioada mai dificila din viata lor.

In timp ce prima opinie te pune oarecum in situatia omului care trebuie sa accepte cu resemnare ceea ce viata ii ofera, cea de-a doua te pune in situatia de a actiona, de a face schimbari, de a scoate la suprafata tot ce este mai bun in tine.

Viata poate fi nedreapta la prima vedere, dar daca ne gandim ca exista posibilitatea ca fiecare dintre noi sa-si fi ales viata inca dinainte de a veni in aceasta lume, atunci ceea ce traim este o alegere, provocari si incercari la care am ales sa facem fata, prin care am ales sa aducem un mesaj in lume. Si daca ne-am ales viata, singura intrebare care se pune este: ne traim cu totii misiunea?

Simtim, uneori, ca viata ne loveste acolo unde ne doare cel mai tare, dar oare, astfel nu ne aduce si cele mai valoroase lectii?

Ne scoate de pe pilot automat, ne ofera sansa de a fi prezenti, de  a face schimbari si de a incepe sa traim asa cum ne dorim cu adevarat, de a pretui oamenii minunati din viata noastra si fiecare clipa petrecuta impreuna.

,, Doar fii acolo, trimite iubire si lumina, cere ghidare Divina, tu nu poti controla totul”, sunt cuvintele unui om drag si frumos, ce mi-au linistit sufletul intr-un moment de disperare , intr-un moment in care credeam ca eu trebuie sa gasesc rezolvarea, adevarul era ca imi doream sa pot sa fac mai mult, insa nu totul sta in puterea noastra.

Exista Dumnezeu, exista dorinta fiecarui om, calatoria fiecarui suflet, iar noi nu avem nici un drept sa intervenim in lectiile de viata ale altei persoane.

Putem fi observatori pentru a ne invata propriile lectii, putem fi sprijin, prin faptul ca ascultam, intelegem, incurajam si suntem dispusi sa ajutam atunci cand sta in puterea noastra. Sa ajutam, nu sa salvam, nu sa oferim solutii, sau sa actionam in locul altei persoane, nu sa schimbam oameni, sa ne lasam manipulati sau sa manipulam.

Asteptam ca oamenii sa se schimbe, dar noi o facem?

Asteptam sa fim acceptati, iertati, iubiti, dar, oare, am facut curatenie in interiorul fiintei noastre?

Daca tinem cu disperare de trecut, blamam si avem asteptari diferite in situatia in care noi nu schimbam nimic, ne imbatam cu apa rece.

Nu putem fi iertati si iubiti daca nu iertam si iubim. Tot ce emitem se intoarce la noi.

Felul in care oamenii ne vorbesc si ne trateaza scot la lumina probleme nerezolvate la propria noastra persoana.

Daca facem un pas in spate si observam vom fi surprinsi de propriile constientizari, vom intelege ceea ce nu sta in puterea noastra sa schimbam si ne vom putea concentra energia spre lucrurile care ne pot aduce rezultate diferite si care depind de noi.

Prezentare1 (2)

In final, asez cuvinte din inima, ce le rostesc mereu pentru liniste si echilibru.

444 (2)

555 (2)

Sa va fie de folos!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

 

 

POVESTEA VIETII

Viata este o calatorie, obisnuiesc sa spun. Viata este o poveste, vreau sa spun acum.

O poveste scrisa cu cerneala sufletului si a mintii, cu stiloul actiunii, pictata cu pensula creativitatii, cu culorile iubirii, intelepciunii si inspiratiei.

O poveste scrisa de autori diferiti, unici si speciali, printre care ma numar si eu, si tu, si fiecare suflet.

foto1 (2)

  Viata are un inceput, un cuprins si o incheiere, precum o poveste.

Un inceput in care suntem zambitori, fara frici si tristeti, dornici sa exploram si sa invatam si suficient de perseverenti pentru a cadea pana reusim sa mergem.

Timpul trece si incepem sa invatam ca exista pericol, ca trebuie sa avem grija, ca exista rautate si oameni care nu ne doresc binele, invatam sa ne cenzuram pentru ca ni se spune ca nu facem bine, incepem sa imitam pentru ca ni se spune ,,asa se face”, ne razvratim si suntem pedepsiti pentru a intelege ca nu suntem proprii stapani si ca mereu vor fi altii care au asteptari de la noi si de care trebuie sa tinem seama.

Si ajungem in cuprinsul vietii total dezorientati. Ne dorim altceva si nu stim cum sa obtinem si atunci alegem sa urmam cararea batatorita ce ne indeparteaza de noi, ajungand sa credem ca viata este o pedeapsa, cand, de fapt, ea este cel mai mare dar.

Credinte limitative, obiceiuri, asteptari, reguli, un bagaj ce apasa frana in locul pedalei de acceleratie, iar noi ne simtim precum un kilogram de zahar intr-o oala cu ciorba.

Rataciti, goi, singuri, fara rost, vinovati, apasati de griji si extrem de tristi, in asa masura incat nu mai observam frumusetea lumii, cerul senin, florile, oamenii care ne zambesc, oportunitatile si propria valoare.

Eu te-am facut, trebuie sa faci ce-ti spun eu, nimeni nu merge la munca de placere, banii se castiga greu sau bani au doar oamenii necinstiti, banii sunt ochiul dracului, sunt doar cateva din credintele limitative ce ni le insusim din familie, de la scoala, din media si care la nivel subconstient ne conduc viata.

Vreau sa-ti spun ca singurul stapan al tau esti chiar tu, ai aceasta libertate si ai nevoie sa crezi in ea pentru a-ti da voie sa fii si sa creezi toate minunile de care esti in stare, pentru ca in tine exista o comoara si doar tu o poti scoate la lumina.

Sunt atat de multi oameni care muncesc din placere si au rezultate remarcabile, poti sa faci o cautare pe google pentru a vedea cu ochii tai. Iar acesti oameni au si bani, bani cinstiti, pentru ca banii sunt o forma de energie si vin ca rasplata, ca si consecinta a valorii pe care o oferim lumii.

Felul in care folosim banii poate face bine sau rau, dar ei in esenta sunt o valoare de schimb pentru diferite lucruri si experiente.

Te invit sa iei o foaie si un pix si sa-ti notezi toate credintele limitative ce te impiedica sa fii si sa faci ceea ce-ti doresti cu adevarat. Fii atent la opiniile pe care le ai, la ceea ce crezi despre anumite situatii, experiente sau oameni, asa vei descoperi ce te tine pe loc.

Noteaza, fii constient si inlocuieste, schimba si crezi ca se poate si altfel, vei vedea ca asa va fi.

Asa se face! Dar pana cand? Pana cand vom avea curajul sa schimbam un ingredient, doua si sa dam un alt gust prajiturii, pana cand vom indrazni sa creem propria reteta, pana vom actiona diferit, pana vom schimba lucruri, locuri si, poate, oameni pentru a fi in armonie cu noi.

Traim cu credinta ca trebuie sa indeplinim asteptarile altor oameni sau chiar ale lui Dumnezeu. Si cum ramane cu dorintele noastre?

Ne este teama de esec, ne este teama de consecinte, de pedepse, de respingere si alegem de foarte multe ori sa fim un oarecare, sa fim  pe placul altora si sa uitam de noi.

Dar vine un moment in care ramanem singuri si ne auzim sufletul urland si atunci ce facem?  Ne inecam in propriile lacrimi si devenim victime, ne refugiem in vicii pentru a ne adormi simturile sau imbratisam schimbarea?

Am spus-o de atatea ori si o mai spun o data, singura noastra datorie este fata de noi insine.

Nu am venit pe lume pentru a indeplini vise apuse ale altor oameni, nu am venit  sa suferim pentru o viata de apoi minunata si mai ales, Dumnezeu vrea doar ca noi sa fim fericiti, altfel nu ne-ar fi dat intelepciune, inspiratie, talente, libertate si o lume atat de frumoasa.

Nu cred in reguli, cred in iubire, in valori sanatoase, in respect si in responsabilitate, in vise, in frumusetea si in libertatea fiecarei fiinte.

In fiecare moment ai libertatea de a alege si chiar in acest moment tu esti cel ce-ti scrii propria poveste. Ce-ti doresti cu adevarat?

Pune-ti visul pe hartie si crede in el! Munceste in fiecare zi, chiar de o faci singur! Pe parcurs, oamenii vor intelege si vor veni spre tine. Fa primul pas si nu renunta niciodata!

Va veni apusul vietii, incheiere si nu as vrea sa regreti lucruri pe care nu ai indraznit sa le faci.

Atunci cand cineva pleaca, fie in mod neasteptat, fie dupa o lunga suferinta, la batranete sau poate mult prea devreme, inevitabil ne intrebam ,,de ce?”.

De ce el, de ce acum, de ce asa?

Sunt intrebari ce ne chinuie si la care cautam raspunsuri pentru a ne linisti, pentru a intelege, pentru a accepta.

Putem spune ca asa a vrut Dumnezeu, ca asa i-a fost destinul, ca asa a ales, poate chiar inainte de a se naste sau ca misiunea lui aici a luat sfarsit.

Mult mai usor ne-ar fi sa acceptam despartirea de o persoana  daca am putea spune: ,,A avut o viata frumoasa, a fost fericit!” dar din pacate de cele mai multe ori nu putem spune asta.

Despartirea apare intotdeauna mult prea devreme, parca ceva mai era de scris, de trait, de spus, de lasat in urma.

Timpul trece si tace! Este singura resursa limitata si tot ce ne raman sunt amintirile.

Sa nu mai amanam, cel mai bun moment este acum!

Nu-ti lasa visurile sa devina regrete la apusul vietii!

Doar tu le poti transforma in realitate si prin ele poti face lumea mai frumoasa!

In fiecare clipa, tu scrii povestea vietii tale! Fa-o sa aiba sens!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

Speranta de CRACIUN!

20150903_134528 (8)

Privind eu intr-o dimineata

Vad iarna pe geamul casei mele.

Copiii se joaca, zburda prin zapada,

In mine plang, se vaita gandurile mele…

Zapada: binecuvantare si napasta,

E blanda, pura si cereasca,

Vestind o sarbatoare crestineasca

E plapuma celor ce nu au casa!

Zapada ne-ndeamna la visare:

La noaptea de Craciun,

La focul din odaie.

La Mosul ce aduce ceva la fiecare.

Cazand pe noi zapada,

Zambind vrea sa ne spuna:

Ca langa noi exista uitare si minciuna…

Asa ca haideti oameni sa nu uitam de noi!

Sa daruim speranta celor ce au nevoi!

Sarbatori fericite, dragii mei!

Florina Popa Dumse

PS: ,,Speranta de Craciun” face parte din  volumul de versuri ,,Colt de suflet”, un volum in scop caritabil.

10 … care fac DIFERENTA

Aseara, in timp ce asteptam somnul sa apara mi-a venit ideea de a scrie, nu o mai facusem de ceva timp si mi-am dat seama ca azi este data de 10 ,,ZECE” mi-a rasunat in minte, dupa care a venit ,,lucruri care fac diferenta”, asa s-a nascut articolul de azi, un articol despre lucruri simple, pe care de cele mai multe ori nu ne oprim sa le apreciem, sa fin recunoscatori.

 

Primii pasi din fiecare dimineata – cat de norocosi suntem ca avem o noua dimineata, puterea de a ne ridica, de a pasi spre o noua zi. Nu toti oamenii au acest privilegiu, sa fim recunoscatori!

Acel ,,TE IUBESC’ – care are puterea de a schimba lacrima in zambet, de a da sens, de a transforma, de la particula de apa pana la sufletul si viata unui om. Sa ne oprim mai des din nebunia vietii si sa-l rostim, sa-l apreciem si sa-l primim cu inima deschisa.

Libertatea de A FI si de A FACE – darul pe care il primim la nastere pentru a ne implini misiunea de a trai frumos, de a crea frumosul, desenand viata in culorile preferate.

Linistea serii – acel moment in care pacea pare ca se asterne peste tot, zgomotul se opreste si vocea interioara se aude mult mai clar, acele momente in care cerul pare un infinit ce ne indeamna la visare, la speranta unui nou inceput.

O voce calda – cu totii avem momente cand doar asta ne dorim, o persoana care sa stie sa ne spuna cele mai potrivite cuvinte, acele cuvinte care sa ne ridice, sa ne dea increderea ca merita sa mergem mai departe. Sa ne pretuim prietenii si sa ne amintim si noi sa fim ,,acea voce calda de incurajare”.

Copiii – miracolul vietii, acele fiinte atat de fragile si pline de intelepciune, care ne ofera atatea lectii prin bucuria, simplitatea, libertatea si inocenta de a trai. Sa ne lasam purtati in lumea lor, devenind din cand in cand copii, o reintoarcere la natura pura a sufletului.

Natura – o adevarata sursa de inspiratie si relaxare, cadrul in care a crea si a elibera au cea mai mare insemnatate, locul in care te intalnesti cu tine cel adevarat, ca un indemn puternic al naturii. Maestrul care ne ofera lectia daruirii neconditionate pe care ar fi minunat sa o luam drept exemplu in activitatea noastra.

O imbratisare – ce dar minunat, ce clipe, in care parca timpul se opreste si doar ticaitul celor doua inimi creaza melodia acelui moment in care nimeni si nimic nu ne poate rani.

Pasiunea – cea care vorbeste despre cine suntem noi cu adevarat, cea la care ne intoarcem pentru a ne incarca bateriile cand totul pare mult prea greu, cea pe care merita sa o scoatem la lumina si sa o daruim lumii, pentru o lume mai frumoasa prin ceea ce suntem si insemnam fiecare din noi.

Contributia – acea aducere aminte ca nu suntem singuri, acea deschidere spre problemele semenilor nostri, acea daruire din suflet indreptata catre cei ce au mult mai putin.

Sa aveti intelepciunea de a trai frumos si inspiratia de a crea frumosul!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse