Buchet de inspiraţie, Comoara din cărţi

Magia ordinii

Ei bine, am trecut și de Blue Monday, iar statisticile spun că majoritatea obiectivelor pe care le-am stabilit pentru acest an sunt deja date uitării. Ne lăsăm prinși în tumultul vieții și nici nu observăm cum trece timpul. Ne simțim obosiți și ne refugiem în propriul cămin pentru clipe de liniște și relaxare. Doar că uneori nici aici nu ne simțim în largul nostru, pentru simplul motiv că dezordinea este la ea acasă. Dar nu vreau să ne plângem de milă, chiar dacă și eu aș putea să o fac, deoarece zac pe masa mea din bucătărie și în vreo două colțuri din casă lucruri care nu-și au locul acolo. Dar cred că este mai bine să ne concentrăm atenția pe ,,Magia ordinii” și să vedem ce va ieși.

Prietena mea dragă mi-a făcut cadou cartea ,,Magia ordinii” acum mai bine de doi ani, dacă nu mă înșel, probabil pentru că mă tot plângeam de haosul pe care îl am în jurul meu. Mărturisesc că am citit cartea scrisă de Marie Kondo pe nerăsuflate, mi s-a părut ca o poveste prin care ordinea se poate instala ușor și firesc în orice casă. Ei bine, doar că ea nu se instalează ca prin minune, fiind nevoie de decizie și acțiune, așa că a mai trecut ceva timp până să mă pun pe treabă și să fac revoluție în dulap.

Recunosc, nu mă despart ușor de lucrurile mele, țin foarte mult la orice obiect, dar sunt și o fire practică, drept pentru care nu am foarte multe lucruri etalate prin casă, iar pentru a ține un spațiu aerisit (când văd multe lucruri simt că mă sufoc), am ales o mobilă fără etajere (am desenat-o eu, de fapt), singurele fiind la bibliotecă, tocmai pentru a nu avea spațiu în care să depozităm lucruri fără rost și loc. Ele sunt prin dulapuri și sertare, să nu credeți că nu sunt, doar că așa m-am salvat de ,,sufocare” și de dezordinea vizibilă. S-ar putea spune că am ascuns mizeria sub preș, și într-o oarecare măsură așa este, dacă mă iau după faptul că ni s-a întâmplat de câteva ori să căutăm lucruri și să nu le mai găsim în veci, de parcă o gaură neagră ar exista și le-a înghițit. Sunt absolut convinsă că le-a înghițit dezordinea, iar felul nostru împrăștiat de a le depozita este problema.

Mi-am amintit acum de o vorbă a tatălui meu, care, atunci când aranja în magazie lemnele tăiate pentru iarnă, spunea că fiecare lemn are locul lui. Cu atât mai mult, fiecare obiect din casă ar trebui să aibă locul lui, iar noi să ne asumăm sarcina de a-l depozita doar acolo. Doamne, cât s-ar simplifica viața noastră dacă am face doar asta.

Reguli din ,,Magia ordinii”

Dacă și tu faci ordine și peste două zile haosul este din nou instalat, sfaturile din carte s-ar putea să-ți aducă claritatea de care ai nevoie pentru a avea un cămin în care să-ți fie drag să te întorci în fiecare zi. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple, mai ales dacă există atașamente emoționale și dificultatea de a renunța la lucruri. Da, va trebui să renunți la lucruri, să înveți să le depozitezi cu cap și să le pui la loc după utilizare, altfel te vei învârti în cerc și haosul va fi omniprezent.

Principalele reguli pe care Marie Kondo le recomandă pentru o locuință ordonată și cu energie pozitivă sunt:

– sortează în funcție de categorie, nu de locul în care păstrezi lucrurile

Regula este să aduni într-un loc, de exemplu pe parchet, toate obiectele dintr-o categorie și să începi să selectezi ce păstrezi, ce se poate dona și ce arunci. În acest fel vei observa cât de multe obiecte deții și de câte ai nevoie de fapt, fără riscul de a mai exista prin colțuri ale casei alte obiecte pe care nu le utilizezi niciodată.

– descoperă ce simți cu privire la fiecare obiect

Regula magică este să-ți dai seama dacă obiectele pe care le deții îți dau o energie bună. Sugestia este să le atingi, să le ții în mâini și să te întrebi dacă îți aduc bucurie, iar în acest fel îți va fi mult mai clar ce să păstrezi și la ce să renunți.

– urmează categoriile în ordinea corectă

Regula este să începi cu ce este mai ușor și să termini cu obiectele cu valoare sentimentală. Marie Kondo ne recomandă să începem cu piesele vestimentare, să continuăm cu cărțile, obiectele diverse și abia la final să ne îndreptăm atenția spre cadouri, suvenire și fotografii.

Mărturisesc că, din revoluția mea prin șifonier a rezultat un pat matrimonial plin cu haine. Nu mi-aș fi imaginat că am atât de multe și dacă mărturisesc că mai sunt poate pe jumătate atâtea și la casa de la țară, nu prea e de bine, mai ales că erau multe pe care nu le purtasem de ceva timp și unele de care efectiv uitasem. Deci, revoluția a fost de bun augur, a făcut lumină, deși sunt conștientă acum, la vreo opt luni de la momentul în care am ales să mizez pe ,,Magia ordinii”, că aș fi putut renunța la mai multe, drept pentru care aș putea să reiau exercițiul.

Mi-a fost ușor cu pantofii și gențile, căci nu sunt pasionată, îmi cumpăr cu măsură, exact atât cât am nevoie. În schimb, mi-a fost extrem de greu cu cărțile, căci pe ele le iubesc, dar tot am ales să dăruiesc câteva, să pun la donații mai multe, iar de aruncat nici nu poate fi vorba.

– stabilește un loc pentru fiecare lucru

Această regulă poate fi una ușoară atunci când mizăm pe ,,Magia ordinii”, mai greu este însă să punem lucrurile la loc după ce le folosim. Aici fiind marea problemă a celor mai mulți dintre noi, pe lângă faptul că ne este greu să renunțăm la lucrurile pe care nu le folosim sau care nu ne aduc bucurie. Dar Marie Kondo ne oferă numeroase sfaturi cu privire la depozitare, la modul în care să ne așezăm hainele în șifonier și la rutina de zi cu zi din propriul cămin.

Pot să spun că această carte este una extrem de valoroasă, care oferă sfaturi demne de luat în seamă, care nu ne vor ajuta doar să menținem ordinea în casă, ci și în propria viață, pentru că mediul ne influențează starea, iar ordinea ne-ar putea aduce mai multă claritate și oportunități de dezvoltare.

Imagini articol arhiva personală.

Buchet de inspiraţie

Bilanț de 2022

Au rămas puține minute până când 2023 va intra în scenă și ne va invita să scriem un nou capitol din povestea personală și din minunata carte a vieții. Mă uit în jurul meu și văd lucruri care nu-și au locul, dar nu mai simt dorința nebună de a așeza totul la dungă, pentru a intra cu dreptul în noul an. Aș putea spune că mai mereu în jurul meu este haos, dar este un haos cu care m-am obișnuit, pe care l-am acceptat, care parcă nu mă mai deranjează ca altădată. Adevărul este că nici nu știu în ce măsură m-a deranjat vreodată, știu însă că am crezut că-i deranjează pe ceilalți și mi-am făcut idei cu privire la ce pot crede ei despre mine prin prisma stilului meu împrăștiat.

În acest moment al vieții există haos peste tot, dar există și pace, o pace pe care o regăsesc în suflet, în ideea măreață că eu contez înainte de orice lucru din viața mea. Trebuie să recunosc că am nevoie de pauză, am nevoie de timp cu mine, am nevoie să accept că sunt obosită, am nevoie să mă odihnesc, să nu mai simt că sunt pe fugă, că cineva așteaptă ceva de la mine…

Imagine Canva.com

2022 a fost un an provocator, un an care a sunat din clopoțelul trezirii la realitate, și știu că nu a făcut asta doar pentru mine. Dar a fost și un an minunat, care a adus în viața mea mai mulți oameni de bine, care mi-au devenit prieteni și camarazi pe drumul scrisului cu bucurie.

În acest an am simțit mai mult ca niciodată cât de privilegiată sunt pentru că am primit darul de a scrie, de a atinge inimi prin cuvinte, așa cum îmi place să spun. Pentru mine, scrisul face magie. Iar din această energie de recunoștință, te invit să-ți iei câteva clipe de răgaz și să regăsești în suflet propriul dar, acel lucru care te face unic, care îți aduce bucurie și prin care poți înfrumuseța lumea.

Știu că anul 2022 ar fi putut fi un an mai bogat și mai liniștit, dar nu este loc pentru regrete acum, mai ales dacă avem credința că toate se întâmplă cu un rost, astfel că nu ne mai rămâne decât să fim recunoscători pentru fiecare obstacol depășit și pentru fiecare lecție însușită.

Eu sunt extrem de recunoscătoare pentru fiecare suflet care mi-a fost alături pe drumul vieții și pentru toate realizările mici și mari. Iar dacă ar fi să mă întorc la scris, mă bucur enorm că în acest an am putut să le dăruiesc celor mici și celor mari ,,Visul lui Adiță” , povestea inspirată din copilăria soțului meu, care a prins glas prin frumoasa inițiativă a Ramonei Badea (www.ramonaspune.ro).

Cu siguranță am scris mai mult ca niciodată în acest an, iar șase povestiri semnate de mine vor apărea anul viitor într-o antologie Quarto, alături de alte povești scrise de inimi gingașe, în magicul program S.I.M.T. al Monei Șimon (Mona are și un newsletter tare fain, la care te poți abona aici).

Am scris și o poveste inspirată de această perioadă, care și-a găsit loc de cinste într-un ebook de sărbătoare, numit sugestiv ,,Povești de Crăciun”, pe care te invit să-l descarci din grupul de Facebook ,,Club de dezvoltare personală prin lectură”, din secțiunea Fișiere.

Am participat și la un concurs de poezie și proză scurtă, inițiat pe grupul de Facebook ,,Agora ARTELOR”, iar povestea mea ,,Tabloul toamnei” a primit mențiune, o bucurie pentru mine, alături de privilegiul de a-mi vedea cele patru creații incluse în antologia ,,Spectacol pe scena toamnei”, o carte care a văzut lumina tiparului recent și poate fi comandată aici.

Am mai adunat și alte texte în sertare, proiecte care mi-au bucurat și întristat inima deopotrivă, dar care știu că vor cuceri inimi la momentul potrivit, căci am credința că atunci când dorința și oportunitatea se întâlnesc, acțiunea devine un firesc!

În speranța că anul 2023 va fi ceva mai generos cu mine, cu tine și cu fiecare suflet visător, mă pregătesc să închei ultimul articol din provocatorul an 2022. La mulți ani magici! Să ne fie bine!

Creativitate

Aranjamente strălucitoare pentru Crăciun

Știu, este târziu. Ar fi trebuit să merg la somn de ceva vreme, dar nu pot să o fac înainte de a scrie articolul din acest an dedicat aranjamentelor speciale pentru Crăciun. Este târziu, ar fi trebuit să postez de câteva zile acest articol, pentru a reuși să vă inspir să creați aranjamente prin care să-l impresionați pe Moș Crăciun. Dar ce să fac, timpul a zburat și nu am reușit să fiu atât de eficientă în acest an.

Abia aseară am reușit să realizez ultimele decorațiuni în atelierul de creație. Vorba vine că este atelier, e de fapt livingul apartamentului nostru, pe care îl transform în fiecare an în atelier de creații strălucitoare, prin care reușesc să aduc bucurie de sărbători oamenilor dragi din viața mea.

Dar să nu mai lungim vorba și să trecem la subiect. Care sunt noutățile anul acesta? Coronițele realizate pe inel de polistiren și ghivecele din lut decorate cu motive de Crăciun. În rest, am mizat pe aranjamente de tot felul, montate pe rondele de lemn, așa cum am procedat și cu aranjamentele de anul trecut. Dar veți vedea că am și improvizat un pic.

Aranjamente speciale pentru sărbători de poveste

Ce fac aranjamentele de Crăciun? Dau strălucire și culoare, aduc bucurie și o atmosferă de sărbătoare. Cuceresc inimi mari și mici, iar pentru mine sunt un dar deosebit, un dar pe care mă bucur să-l creez de fiecare dată cu gândul că va atinge inimi.

Am mizat și de această dată pe ajutorul meu de nădejde, pistolul de lipit. Rondele de lemn am avut rămase de anul trecut, iar de câteva ori m-am pierdut prin magazine (Jumbo, Pepco și două magazine chinezești) și am luat cu mine fel și fel de minunății pe care le-am folosit pentru a crea aranjamente speciale, iar pentru a le da strălucire și în noapte, pe unele am pus instalații cu beculețe colorate.

Am folosit diverse figurine, cerbi, reni, oameni de zăpadă, brăduleți, plus beteală, conuri culese de mine, nuci și bineînțeles imaginație. Am creat în mod liber, fără a mă gândi la rezultatul final, ci doar din bucuria de a crea, iar rezultatul m-a mulțumit de fiecare dată. Iar atunci când am realizat că mai am materiale și oameni pe care să-i surprind cu un cadou handmade, dar nu mai aveam suport din lemn, am improvizat, așa că aranjamentele cu omul de zăpadă și bradul auriu sunt create pe suport din carton, de fapt, pe acel suport pe care se pun torturile la cofetărie. Sunt acoperite cu beteală și arată foarte bine, dar vă spun asta pentru că vreau să vă încurajez să nu abandonați o idee sau un drum atunci când apar obstacole, ci să priviți dintr-o altă perspectivă și să vedeți ce altă variantă există.

Mie mi se par cele mai frumoase aranjamente pe care le-am realizat până acum, așa că vă invit să le folosiți drept sursă de inspirație pentru următoarele sărbători.

Imagini arhiva personala – editare Canva.com

Coronițe pentru uși magice

Pentru acele cămine în care nu există horn, iar Moș Crăciun intră pe ușă, am creat coronițe colorate și vesele. Nu am mai folosit coronițele din brad, ca anul trecut, ci am mers pe varianta cu inele din polistiren. Recunosc, se realizează mai greu, fiind ceva de muncă pentru a prinde panglica pe inelul de polistiren, cu ajutorul pistolului de lipit. Am folosit și aici globuri, conuri, fundițe, beteală, perle, crenguțe de brad și creativitate. Iată ce a ieșit!

Imagini arhiva personala – editare Canva.com

Ghivece cu motive de Crăciun

Anul acesta am descoperit tehnica punctului cu acrilice, iar la sugestia unui suflet care crede în mine și mă sprijină mereu, am îndrăznit să o folosesc pentru a crea și ghivece cu motive de Crăciun. Mi-aș fi dorit eu să fac fulgi de nea de diferite forme, dar au ieșit doar niște brăduți și stele. Asta pentru că m-am lăsat cumva prinsă în valul creației, fără a gândi prea mult. Două ghivece au plecat deja să bucure inimi, iar pe unul l-am bucurat cu crăciunițe și lavandă, pentru a-l oferi în dar unei doamne care are ziua de naștere chiar de Crăciun.

Imagini arhiva personala – editare Canva.com

Dacă ar fi să realizez un bilanț al creativității pentru acest sezon, aș pune în el 10 coronițe de sărbătoare, 3 ghivece realizate cu migală și 8 aranjamente strălucitoare. Familie mare, mon cher!

Acestea fiind spuse, vă doresc să lăsați creativitatea să vă ghideze. Să aveți sărbători de poveste!

Buchet de inspiraţie

Scrisoarea mea către Moș Crăciun

Dragă Moș Crăciun,

Aceasta este prima mea scrisoare către tine. Nu-mi amintesc să fi scris alta în copilărie. Erau alte vremuri atunci, iar darul tău din fiecare an era minunatul brad de Crăciun, uneori argintiu și cu conuri, alături de invitația de a-l împodobi în familie. Și ce bucurie era să-l gătim de sărbătoare, cu bomboane delicioase, globuri strălucitoare, beteală și beculețe multicolore.

Imagini arhiva personală – editare Canva.com

Ce m-a determinat să-ți scriu acum, la cei peste 37 de ani ai mei? Ei bine, m-am trezit de dimineață cu această idee în minte și cu ce ți-aș cere eu ție. Am zis că nu greșesc cu nimic dacă îmi ascult copilul interior și o fac, iar dacă scrisoarea mea va fi sursă de inspirație pentru cineva, cu atât mai multă bucurie va fi în inima mea.

În noaptea în care vei vizita toate casele din lume, pe lângă darurile cerute de cei mici și cei mari, pe care le vei așeza cu generozitate sub bradul împodobit, te rog să pui sănătate, gânduri echilibrate, încredere, empatie, pace și iubire. Vreau să te rog să lași fiecărui suflet invitația la dăruire, la o privire atentă spre semeni, spre lucrurile fragile din lume, spre cauzele care au nevoie de suflete pline de iubire și de mâini întinse să ajute. Invitația de a atinge inimi și destine este aici pentru tine – Împreună salvăm vieți.

Te rog să inviți oamenii la introspecție și autenticitate, să le propui un bilanț al anului și un bilanț al vieții. Știi, eu am două întrebări preferate: ,,Ce-mi doresc cu adevărat?” și ,,Care este mărețul vis al vieții mele?” Dacă vor răspunde cu sinceritate la ele, sunt absolut convinsă că planul anului viitor se va revela și norii suferinței și indecizia vor dispărea.

Amintește-le de visurile pe care le-au ascuns într-un colț de suflet, de valorile pe care ar trebui să le folosească drept ghid în propria viață, despre iubirea care are izvor nesecat în propria inimă, despre compasiune și înțelegere față de semeni. Transmite-le să nu ia totul personal, căci de foarte multe ori oamenii vorbesc și acționează ghidați de traume și frici, nu ghidați de inimi, de iubire.

Și pentru că dăruirea face parte din mine, în semn de mulțumire pentru tine și pentru fiecare om care își dorește să producă o schimbare pozitivă în propria viață și în lume, las o poezie pe care am scris-o cu mulți ani în urmă, în preajma sărbători de iarnă, găsindu-și peste ani loc de cinste în volumul meu de versuri cu scop caritabil ,,Colț de suflet”.

Speranță de Crăciun

Privind eu într-o dimineață

Văd iarna pe geamul casei mele.

Copiii se joacă, zburdă prin zăpadă,

În mine plâng, se vaită gândurile mele…

Zăpadă: binecuvântare și năpastă,

E blândă, pură și cerească,

Vestind o sărbătoare creștinească

E plapuma celor ce nu au casă!

Zăpada ne-ndeamnă la visare:

La noaptea de Crăciun,

La focul din odaie.

La Moșul ce aduce ceva la fiecare.

Căzând pe noi zăpada,

Zâmbind vrea să ne spună:

Că lângă noi există uitare și minciună…

Așa că haideți oameni să nu uităm de noi!

Să dăruim speranță celor ce au nevoi!

Dragă Moș Crăciun, scrisoarea mea se încheie aici, cu recunoștință pentru magia pe care o produci în inimi!

Călător prin viață

Colțuri de România

Au trecut trei luni de la vacanța noastră, trei luni în care nu am reușit să împărtășesc experiența, dar știți cum se zice, niciodată nu este prea târziu pentru a face ceva, mai ales că v-ar putea servi drept sursă de inspirație pentru vacanța de iarnă.

Am vrut să plecăm peste mări și țări, am vrut pentru că aveam în plan să zbor pentru prima oară cu avionul, dar nu s-au aliniat lucrurile cum ne-am dorit și am decis să descoperim colțuri din minunata noastră țară.

În 5 septembrie, într-o frumoasă și călduroasă zi de luni, am pornit cu entuziasm și un plan bine făcut spre prima destinație de pe listă, I Giardini di Zoe. Aveam obiceiul să facem planurile la minut și să căutăm cazare de pe drum, în parte am făcut asta și acum, asigurându-ne totuși că avem rezervare la Eden Grand Resort, având în vedere că plănuiam să petrecem câteva zile la munte și să avem o întâlnire de gradul zero cu Sfinxul și Babele. Dar până să ajungem acolo, am mai descoperit multe locuri despre care merită să povestim.

I Giardini di Zoe

Recunosc, am vrut să ajung aici pentru că am văzut multe fotografii impresionante pe rețelele de socializare. Mi-a plăcut experiența, să descopăr grădina și să facem fotografii, însă nu pot să zic că m-a impresionat, conștientă fiind că aceasta este mult mai animată primăvara și vara. Este un loc care te invită să stai, să admiri natura, să simți liniștea, însă noi nu aveam foarte mult timp pentru asta într-o zi în care mai trebuia să bifăm și altceva.

Muzeul Astra -Sibiu

Da, ne grăbeam să ajungem aici, căci am o pasiune pentru căsuțele de odinioară și nu puteam să nu pun pe lista de obiective și Muzeul Astra. Mi-a plăcut mult, m-a copleșit, m-a obosit și tot m-aș mai întoarce. Îmi pare rău că am ajuns spre seară și am cam fost pe repede înainte, căci dacă aș fi avut o zi la dispoziție, cu siguranță nu m-aș fi plictisit. Am admirat căsuțele, le-am cuprins în suflet și-n numeroase fotografii, ne-am închinat în biserică și am pornit în aventura de a găsi căsuța de pe bancnota de 10 lei. Da, se găsește aici, dar ne-a dat bătăi de cap să o descoperim, e retrasă și nu multă lume știe despre ea. După ce am bifat și asta ne-am liniștit, am reușit să servim și cina, una care nu ne-a impresionat papilele gustative, ulterior aflând că am fi putut gusta papanași și gomboți gustoși după morile de vânt. Ne-a scăpat, dar promitem să ne întoarcem și să bifăm și această experiență culinară într-un loc desprins dintr-o lume în care liniștea era la ea acasă.

Ne-am petrecut noaptea la Pesiunea Amso din Sibiu și am fost impresionați de decorul modern al camerei, de curățenia exemplară, de atenția acordată, chiar dacă am ajuns destul de târziu, și de micul dejun bogat și gustos. Iar după o noapte odihnitoare, am avut suficientă energie pentru a ne începe ziua cu o plimbare prin Sibiu.

Podul Minciunilor – Sibiu

Am ajuns și la Podul Minciunilor, care drept să spun nu m-a dat pe spate, ba chiar m-am întrebat dacă nu cumva am greșit destinația. Este drept, sub el se desfășurau lucrări, deci era de înțeles de ce îi lipseau strălucirea și florile care îl decorau în fotografiile atractive văzute pe internet. Am făcut câteva fotografii și câțiva pași prin Piața Mare și Piața Mică. Am poposit în Biserica Romano-Catolică, care m-a impresionat vizual și a reușit să-mi pună pacea în suflet. Ne-ar fi plăcut să descoperim și Palatul Brukenthal, dar era închis (luni și marți este închis), așa că ne-am luat la revedere de la Sibiu și ne-am continuat călătoria pe plaiurile mioritice.

Castelul de Lut Valea Zânelor

Despre acest loc am auzit tot felul de lucruri, dar pe mine m-a cucerit. Magic ar fi dacă și interiorul ar fi amenajat și deschis publicului. Deocamdată se poate urca în turnuri și face fotografii în locurile special amenajate. Povestea zânelor și decorul îl transformă într-un loc special pentru cei mari și cei mici. Se poate lua masa aici, se pot petrece clipe de relaxare pe malul apei, iar suvenirele presărate cu praf de zâne sunt pregătite pentru a bucura inimi.

Povestea Calendarului

La doar câțiva pași mai există un loc de vis, Povestea Calendarului, un univers plin de culoare, creat în mod special pentru cei mici. Aici nu există șansa să te plictisești, căsuțele celor 12 luni sunt atracția principală, dar și diverse jocuri de care te poți bucura, tot felul de bunătăți dulci și ateliere pentru pitici. Un loc de basm unde cei mici vor fi cuprinși de magie, iar cei mari de nostalgie.

Abatia Cisterciană Cârța

Aici am ajuns în urma recomandării făcute de prietena mea dragă, care cunoaște țara ca pe propria palmă. Ne bucurăm că am decis să facem un mic ocol pentru a descoperi și acest loc marcat de istorie. Are și un muzeu, și o curte în care ne-am plimbat în voie.

Biserica Neagră & Strada Sforii – Brașov

Nu am urcat cu telecabina pe Tâmpa. Ne-am fi dorit, dar am ajuns prea târziu, așa că ne-am limitat la mersul pe jos. Am descoperit Biserica Neagră, Piața Sfatului și ne-a luat ceva timp până să găsim și Strada Sforii, care arăta într-un fel… Nu am putut să nu mă întreb cum ar arăta aceasta în viziunea unui artist și dacă noi, cei ce trecem pe acolo, ne-am limita la a o imortaliza în fotografii memorabile, fără a ne lăsa amprenta.

Eden Grand Resort – Predeal

Am avut parte de o zi plină și am ajuns cu noaptea în cap, cum se spune, la Eden Grand Resort. Am fost primiți cu bucurie și ne-a fost predată îndată o cameră elegantă și călduroasă, în corpul de clădire Eden 5. După o baie relaxantă, ne-am lăsat purtați în lumea viselor, iar de dimineața ne-am dat seama că suntem într-un loc de vis. Peisajul zărit pe geamul camerei ne-a cucerit, ne-am bucurat să ne petrecem dimineața și seara în balcon, admirând natura și respirând aerul răcoros. Hotelul se află la doar câțiva pași de pădure, deci liniștea și peisajul încântător sunt garantate aici. Am servit mese care ne-au încântat papilele gustative, așa că e musai să vă recomand papanașii și clătitele delicioase, soțul meu v-ar spune mai multe despre pomana porcului și despre alte bunătătți pe care le-a gustat, dar mai bine vă invităm să le testați voi și să vă bucurați de o vacanță de poveste aici, mai ales că urmează revelionul (cu beneficii la pachet) și sezonul de schi.

Sfinxul și Babele

Dacă anul trecut, în drum spre mare, am renunțat la întâlnirea cu Sfinxul și Babele, anul acesta eram mai mult decât hotărâți să trăim și această aventură. Am cam tremurat înainte să pornim cu telecabina, căci eu am rău de înălțime, dar ce să vezi, nu mi-a fost frică aproape deloc, iar peisajul de la înălțime m-a cucerit. Este o experiență pe care o recomand și mă bucur că prin ea am mai bifat un punct din lista mea cu 100 de lucruri de făcut în viață. Soțul meu s-a aventurat într-o expediție până la Crucea Eroilor de pe Caraiman, în timp ce eu m-am limitat la a admira impunătorul Sfinx și peisajul din jur.

Praid & Sovata

Din dorința expresă a soțului meu am ajuns și la Praid, iar din dorința mea am explorat într-o seară și Sovata. Salina Praid era închisă, deci mare mișcare nu era prin zonă, vremea era și ea mohorâtă, dar tot ne-am ambiționat și am reușit să explorăm Canionul de sare, care pe vreme bună este cu siguranță mai spectaculos.

Dacă tot mi-am testat limitele spre Sfinx și Babe, am ținut să mai fac o încercare urcând în Turnul Belvedere din Sovata, pentru o priveliște la înălțimea așteptărilor. Apoi am coborât cu picioarele pe pământ și ne-am plimbat în jurul lacului Ursu și prin oraș, unul extrem de animat în comparație cu Praid. Aici oamenii vin pentru tratament și relaxare, iar muzica de odinioară răsună în difuzoare.

Am plecat luni și ne-am întors sâmbătă, a fost scurt, dar intens. Mi-ar fi plăcut să avem timp și pentru un popas la Castelul Cantacuzino și să dăm o fugă până la Vulcanii Noroioși, obiective pe care le trec pe lista următoarei aventuri prin minunata noastră patrie. Ne-am bucurat să descoperit colțuri de România și vă invităm și pe voi să o faceți. Avem o țară atât de frumoasă, să punem reflectoarele pe ea!