Colț de suflet

colt de suflet (3)

Sunt sigură că te-ai întrebat și tu care este adevăratul scop al vieții, care este propria ta misiune, care îți sunt talentele și cum poți contribui prin ceea ce ești cu adevărat la o lume mai bună și mai frumoasă.

M-am întrebat și eu, iar după ani de zile în care m-am simțit mai singură ca niciodată, pedepsită de Divinitate, neînțeleasă de cei dragi și considerată o ciudată de mulți dintre cunoscuții mei, am descoperit o comoară ascunsă în inima mea.

De cele mai multe ori este nevoie să ajungem în cel mai jos punct al existenței pentru  a îndrăzni să facem lucrurile diferit, să ne urmăm vocea inimii, să descoperim cât de minunați suntem și cum ne putem aduce cu adevărat contribuția pe drumul vieții.

Cele mai multe schimbări se nasc din suferință, de aceea înțelepții o consideră o adevărată binecuvântare, scânteia care te transformă și te ajută să accesezi cele mai ascunse sfere ale propriului suflet.

Eram în anul întâi de facultate, era o zi ce părea ca oricare alta, dovedindu-se mai târziu a fi ziua în care mi s-a schimbat întreaga viață, suferind un adevărat șoc din care cu greu am reușit să-mi revin.

Tatăl meu, cel care îmi era și cel mai bun prieten plecase pentru totdeauna, iar eu nu puteam nici măcar să vărs o lacrimă, eram precum o stană de piatră, mă uitam doar spre cer și mă întrebam de ce, transmițându-i totodată toată dragostea mea, până la urmă doar asta mai puteam face.

Mi-am continuat facultatea, gândindu-mă mereu cât ar fi fost el de mândru de mine, am și terminat-o, însă în ultimul an am simțit că nu mă mai regăsesc în nimic, că viața pe care o visasem ani la rând nu mi se mai potrivește, mă simțeam pierdută și extrem de singură.

Așa s-a făcut că într-o zi de duminică, în singurătatea mea, au răsărit câteva versuri pe hârtie, parcă de nicăieri și totuși atât de grăitoare, atât de adevărate, atât de încărcate de semnificație.

Am scris în acea zi primele două poezii din viața mea: ,,Nebunia”,  care reflectă perfect starea mea de spirit din acea perioadă și ,,Tata”, versuri pe care le-am scos din inimă, cu gândul la el, la omul care m-a cunoscut cu adevărat și m-a iubit cu toată inima, exact așa cum eram.

În memoria lui am să redau versurile aici.

,,Tată, părinte și prieten,

Refugiu de durere pentru mine ai fost,

Izvorul nesecat de mângâiere,

Imensul de speranță și putere,

Avântul, cel ce să mă ducă-n sus,

Tată! Toate acestea pentru mine ai fost!

Dar a venit și ziua cea întunecată:

Ziua ce veșnic o să o blestem!

Când moartea te-a răpit pe tine, tată,

Luând cu ea și orizontul meu!

De ar fi fost măcar o luptă dreaptă,

Ai fi luptat mereu să fii aici,

Să mă aștepți în prag, când vin acasă,

Să-mi dai un sfat și să mă alinți!

Acum un singur gând mă consolează:

Că ai plecat la ceva mult mai bun,

La viața veșnică ce îi așteaptă pe cei ce merită din plin;

Că sufletul cel plin de bunătate s-a ridicat la cer,

Ca ai  o lume cu iubire și dreptate și liniștea ce o iubeai atât!

Eu nu mai am aici pe pământ un tată,

Dar am un Înger acolo sus în cer.”

Pixul și foia mi-au fost adevărați prieteni, ajutându-mă să dau naștere unei adevărate comori, comoara mea de versuri, care s-a materializat în volumul ,,Colt de suflet”, o carte a cărui scop este unul nobil, încasările fiind integral donate unei fundații din Oradea, pentru sprijinirea copiilor bolnavi de cancer.

Am știut mereu că ceea ce în acele momente era doar o formă de eliberare, un buton care făcea să curgă mii de lacrimi, avea un scop mult mai înalt, am simțit că acele versuri îmi erau dăruite pentru ca eu să le dau mai departe, iar la un moment dat s-a născut și ideea de a publica o carte cu scop caritabil.

Am întâlnit oameni speciali pe drumul de la vis la realitate, cartea fiind publicată în cadrul unui program dedicat dezvoltării femeilor din comunitatea orădeană, un proiect minunat care mi-a oferit șansa de a-mi vedea visul împlinit.

Un vis care s-a născut din dorința de a alina suferința, de a oferi măcar un zâmbet și o rază de speranță în viața unor suflete mult prea încercate de soartă.

Copiii sunt viitorul, copiii sunt speranță, copiii sunt iubire în stare pură și sunt atât de mulți cei care din cauza bolii și a suferinței privesc viața fără a o trăi cu adevărat, devenind adulți înainte de vreme, rămânând fără sprijin sau având parte de o viață marcată de lipsuri.

Cred cu tărie că fiecare om are un vis măreț ascuns, uitat în cotloanele propriului suflet, o cauză care îi face inima să vibreze și lacrimile să-i scalde obrajii, cred că fiecare avem posibilitatea să dăruim din preaplinul nostru celor ce au mult mai puțin.

Eu mi-am dăruit cele mai intime trăiri pentru a sprijini copiii bolnavi și am certitudinea că drumul nu se oprește aici, rămânând întotdeauna deschisă spre a sprijini cauze care au în prim-plan copiii bolnavi, abandonați și dintr-un mediu defavorizat, acestea fiind direcțiile în care sufletul meu îmi șoptește că îmi trăiesc adevărata misiune, dăruirea fiind una dintre valorile pe care le-am ales drept ghid de seamă pe cărările vieții.

Oricare ți-ar fi vocația, scopul suprem, te îndemn să crezi cu adevărat în visul tău, în posibilitatea de a schimba lumea prin puterea propriului exemplu, de a trăi viața la adevăratul potențial, fiind o rază de lumină pură acolo unde există o mare de întuneric.

Visează, acționează, trăiește! Dă-i credit inimii!

AVBS-CREDIT-300x300 (2)

„Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!”

Reclame

Simple trăiri

Sunt doar o filă din jurnalul unui suflet călător,

O pagină distinctă din imensa carte a vieții,

Fărâma colorată din perfecțiunea unei vieți imperfecte.

Cine se aseamănă se adună într-un câmp de iubire sau ură

Și uneori părem doar niște clovni dansatori ieșiți dintr-un chenar impus

Sunt momente când mă simt precum o mușcată înflorită într-un deșert:

Singură și tristă, unică și specială în același timp.

Ce-i drept, cu toții învârtim paleta de culori a lumii

Și ne pictăm propriul tablou cu care defilăm prin viață.

Când vine vorba de carcasă, mă caracterizează stilul Chic-Elite

În rest, aș vrea să cred că sunt o rază de lumină și speranță

Acolo unde există durere, uitare, ignoranță.

Colț de suflet, oglinda mea în viață!

10264216_758348274196970_3372487227579296784_o (2)

Imagine din arhiva personală

Încondeiere cu tristețe, deznădejde și iubire,

Pentru a sprijini inimi micuțe ce suferă-n tăcere,

Căci actul dăruirii e precum pâinea, mereu pe masă,

Nu doar atunci când vine o sărbătoare creștinească.

Pască și drob, doar o hrană trupească,

Universul inimii reprezintă comoara noastră.

Sunt doar un suflet sensibil care se ascunde sub eșarfa magică a iubirii.

Un blogger partener la misiunea descoperirii vocației,

Lăsând inspirația și înțelepciunea superioară să se aștearnă

Prin cuvinte menite să ne conducă pe calea autocunoașterii și evoluției personale,

Presărând pe cărările vieții esența propriului suflet.

Visează, acționează, trăiește, îndemnul care mă urnește

Și am parteneri media de nădejde,

Pentru a scrie o poveste despre ce-a fost, despre ce este.

Sunt o visătoare îndrăgostită de nemărginirea cerului înstelat,

Privit în subseară, din comodul leagăn de la țară,

Acel moment în care ochii devin sticloși și vocea s-a umezit,

Dând naștere unei povești închise adânc în cotloanele sufletului,

Iar răspunsul devine un ecou atât de clar în liniștea perfectă a nopții.

Adevărul este că noi deținem cheia propriei împliniri,

Însă ne împiedicăm de un nasture ca de un morman de nisip.

Vedem în ceilalți sursa propriei noastre fericiri sau nefericiri,

Ne angrenăm într-un dans nesfârșit al luptei pentru putere,

În care suntem rând pe rând victimă, agresor și salvator

Și din păcate doar loviturile dure ale vieții ne mai trezesc la realitate.

Și întrebarea potrivită poate schimba întreaga perspectivă,

Iar a etira valori sănătoase poate schimba destine,

Căci modele suntem cu toții, depinde doar pentru ce și pentru cine.

Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!

Sunt prietena cărților bune, suflete deschise pentru mine, pentru tine,

Izvor nesecat de informație testată,

Glasul care te-ndeamnă să fii mereu mai bun,

Energie pură care cheamă schimbarea.

Sunt prietena care știe să asculte și să înțeleagă,

Care rostește mereu un verde în față

Poate durea, dar e varianta cea mai sănătoasă

Sunt un spirit liber care-și dorește să strălucească.

Și dacă ar fi să fac pledoaria finală:

Sunt doar un simplu călător prin viață,

Călătoria perfectă e destinația vizată!

flori-perene-pentru-borduri-Perennial-flowers-for-borders-1-980x600

imagine preluată de aici


Articol pentru Spring SuperBlog 2017.

7 lecții oferite de anul 2016

La pragul dintre ani, când facem un bilanț al călătoriei noastre pe cărările vieții, vreau să îți transmit, sub formă de urare pentru anul viitor, motto-ul după care mă ghidez în viață.

De asemenea, las, drept buchet de inspirație, conștientizările/lecțiile pe care anul 2016 mi le-a oferit:

1. Soarele răsare în fiecare dimineață și apune în fiecare seară, indiferent dacă noi suntem fericiți sau nefericiți. Și ce lecție minunată ne oferă, dacă ne oprim puțin și ne permitem să reflectăm.

2. Cât de frumos este cerul dimineața, ce răcoros și relaxant este aerul dimineții, câtă lumină aduce soarele și cât de norocoși suntem că ne putem bucura de toate minunile acestei lumi. Să fim recunoscători!

3. Uneori suferința este cea care ne aduce mesajul atât de necesar evoluției. Care ne scoate din rutina zilnică, din amorțeală și din falsa neputință.

4. Oamenii sunt călătorii alături de care pășim pe drumul vieții. Uneori în armonie, alteori în mult zgomot, generat de orgolii și dorință de control, fie din postura omului egoist, fie din postura omului care crede că așa e mai bine, iar acceptarea și urmarea propriului drum pare alegerea cea mai inspirată.

5. Viața poate pune punct în orice moment, indiferent de vârstă și tot ce mai contează este bucuria drumului parcurs până atunci, momentele unice, amintirile și iubirea ce nu moare niciodată.

6. ,,Nu ai dreptul să intervii în destinul unui om”, sunt cuvintele ce mi-au adus claritatea într-un moment dificil, când credeam că eu trebuie să fac totul, că de mine depinde totul, reprezentând cea mai de preț lecție pe care am învățat-o anul acesta.

7. Dacă ai curajul să fii sincer cu tine însuți, poți evita să te învârți în viată precum într-un carusel. Astfel, nu vei mai porni pe drumuri care nu te reprezintă, indiferent de presiunea exterioară, de rugăminți, amenințări sau șantaj emoțional. Vei ști că ai drumul tău, chiar dacă încă nu ți se deschide în față o câmpie plină cu flori. Vei avea răbdarea și curajul de a începe chiar tu să le plantezi, cu pasiune, dăruire și multă iubire.

Anul 2017 să îți aducă ințelepciunea de a trăi frumos și inspirația de a crea frumosul!

La mulți ani!

Florina Popa Dumșe

POVESTEA VIETII

Viata este o calatorie, obisnuiesc sa spun. Viata este o poveste, vreau sa spun acum.

O poveste scrisa cu cerneala sufletului si a mintii, cu stiloul actiunii, pictata cu pensula creativitatii, cu culorile iubirii, intelepciunii si inspiratiei.

O poveste scrisa de autori diferiti, unici si speciali, printre care ma numar si eu, si tu, si fiecare suflet.

foto1 (2)

  Viata are un inceput, un cuprins si o incheiere, precum o poveste.

Un inceput in care suntem zambitori, fara frici si tristeti, dornici sa exploram si sa invatam si suficient de perseverenti pentru a cadea pana reusim sa mergem.

Timpul trece si incepem sa invatam ca exista pericol, ca trebuie sa avem grija, ca exista rautate si oameni care nu ne doresc binele, invatam sa ne cenzuram pentru ca ni se spune ca nu facem bine, incepem sa imitam pentru ca ni se spune ,,asa se face”, ne razvratim si suntem pedepsiti pentru a intelege ca nu suntem proprii stapani si ca mereu vor fi altii care au asteptari de la noi si de care trebuie sa tinem seama.

Si ajungem in cuprinsul vietii total dezorientati. Ne dorim altceva si nu stim cum sa obtinem si atunci alegem sa urmam cararea batatorita ce ne indeparteaza de noi, ajungand sa credem ca viata este o pedeapsa, cand, de fapt, ea este cel mai mare dar.

Credinte limitative, obiceiuri, asteptari, reguli, un bagaj ce apasa frana in locul pedalei de acceleratie, iar noi ne simtim precum un kilogram de zahar intr-o oala cu ciorba.

Rataciti, goi, singuri, fara rost, vinovati, apasati de griji si extrem de tristi, in asa masura incat nu mai observam frumusetea lumii, cerul senin, florile, oamenii care ne zambesc, oportunitatile si propria valoare.

Eu te-am facut, trebuie sa faci ce-ti spun eu, nimeni nu merge la munca de placere, banii se castiga greu sau bani au doar oamenii necinstiti, banii sunt ochiul dracului, sunt doar cateva din credintele limitative ce ni le insusim din familie, de la scoala, din media si care la nivel subconstient ne conduc viata.

Vreau sa-ti spun ca singurul stapan al tau esti chiar tu, ai aceasta libertate si ai nevoie sa crezi in ea pentru a-ti da voie sa fii si sa creezi toate minunile de care esti in stare, pentru ca in tine exista o comoara si doar tu o poti scoate la lumina.

Sunt atat de multi oameni care muncesc din placere si au rezultate remarcabile, poti sa faci o cautare pe google pentru a vedea cu ochii tai. Iar acesti oameni au si bani, bani cinstiti, pentru ca banii sunt o forma de energie si vin ca rasplata, ca si consecinta a valorii pe care o oferim lumii.

Felul in care folosim banii poate face bine sau rau, dar ei in esenta sunt o valoare de schimb pentru diferite lucruri si experiente.

Te invit sa iei o foaie si un pix si sa-ti notezi toate credintele limitative ce te impiedica sa fii si sa faci ceea ce-ti doresti cu adevarat. Fii atent la opiniile pe care le ai, la ceea ce crezi despre anumite situatii, experiente sau oameni, asa vei descoperi ce te tine pe loc.

Noteaza, fii constient si inlocuieste, schimba si crezi ca se poate si altfel, vei vedea ca asa va fi.

Asa se face! Dar pana cand? Pana cand vom avea curajul sa schimbam un ingredient, doua si sa dam un alt gust prajiturii, pana cand vom indrazni sa creem propria reteta, pana vom actiona diferit, pana vom schimba lucruri, locuri si, poate, oameni pentru a fi in armonie cu noi.

Traim cu credinta ca trebuie sa indeplinim asteptarile altor oameni sau chiar ale lui Dumnezeu. Si cum ramane cu dorintele noastre?

Ne este teama de esec, ne este teama de consecinte, de pedepse, de respingere si alegem de foarte multe ori sa fim un oarecare, sa fim  pe placul altora si sa uitam de noi.

Dar vine un moment in care ramanem singuri si ne auzim sufletul urland si atunci ce facem?  Ne inecam in propriile lacrimi si devenim victime, ne refugiem in vicii pentru a ne adormi simturile sau imbratisam schimbarea?

Am spus-o de atatea ori si o mai spun o data, singura noastra datorie este fata de noi insine.

Nu am venit pe lume pentru a indeplini vise apuse ale altor oameni, nu am venit  sa suferim pentru o viata de apoi minunata si mai ales, Dumnezeu vrea doar ca noi sa fim fericiti, altfel nu ne-ar fi dat intelepciune, inspiratie, talente, libertate si o lume atat de frumoasa.

Nu cred in reguli, cred in iubire, in valori sanatoase, in respect si in responsabilitate, in vise, in frumusetea si in libertatea fiecarei fiinte.

In fiecare moment ai libertatea de a alege si chiar in acest moment tu esti cel ce-ti scrii propria poveste. Ce-ti doresti cu adevarat?

Pune-ti visul pe hartie si crede in el! Munceste in fiecare zi, chiar de o faci singur! Pe parcurs, oamenii vor intelege si vor veni spre tine. Fa primul pas si nu renunta niciodata!

Va veni apusul vietii, incheiere si nu as vrea sa regreti lucruri pe care nu ai indraznit sa le faci.

Atunci cand cineva pleaca, fie in mod neasteptat, fie dupa o lunga suferinta, la batranete sau poate mult prea devreme, inevitabil ne intrebam ,,de ce?”.

De ce el, de ce acum, de ce asa?

Sunt intrebari ce ne chinuie si la care cautam raspunsuri pentru a ne linisti, pentru a intelege, pentru a accepta.

Putem spune ca asa a vrut Dumnezeu, ca asa i-a fost destinul, ca asa a ales, poate chiar inainte de a se naste sau ca misiunea lui aici a luat sfarsit.

Mult mai usor ne-ar fi sa acceptam despartirea de o persoana  daca am putea spune: ,,A avut o viata frumoasa, a fost fericit!” dar din pacate de cele mai multe ori nu putem spune asta.

Despartirea apare intotdeauna mult prea devreme, parca ceva mai era de scris, de trait, de spus, de lasat in urma.

Timpul trece si tace! Este singura resursa limitata si tot ce ne raman sunt amintirile.

Sa nu mai amanam, cel mai bun moment este acum!

Nu-ti lasa visurile sa devina regrete la apusul vietii!

Doar tu le poti transforma in realitate si prin ele poti face lumea mai frumoasa!

In fiecare clipa, tu scrii povestea vietii tale! Fa-o sa aiba sens!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

Vrei sa fie 2016 anul schimbarii? Implica-te!

Se incheie un an, un an bun sau unul fara prea multe realizari, un an diferit pentru fiecare din noi, rezultatul propriilor actiuni, o creatie a ceea ce alegem sa fim in fiecare moment.

Te invit sa faci bilantul, sa privesti cu obiectivitate si sa accepti ceea ce a insemnat acest an pentru tine, sa inveti din fiecare experienta si sa-ti stabilesti planul de obiective pentru anul viitor, sa construiesti un plan de actiune si sa indraznesti mai mult, sa te provoci si sa te rasplatesti pentru fiecare realizare.

Te invit sa investesti in propria persoana, sa incepi cu tine, sa privesti in suflet si sa-i asculti vocea, dorinta, propriul vis, sa indraznesti sa scoti la lumina propria comoara interioara si sa o daruiesti lumii.

Din punctul meu de vedere, sa investesti in propria persoana inseamna sa-ti asculti inima, sa-ti indrepti atentia spre tine, sa constientizezi cine esti cu adevarat, ce-ti doresti de la tine si de la aceasta calatorie, sa-ti vezi calitatile si sa-ti recunosti proriile forte, sa-ti accepti umbra si sa o transformi in lumina, sa indraznesti sa fii diferit, sa lasi iubirea sa-ti fie calauza si sa ai curajul sa lasi lumea mai buna si mai frumoasa, prin ceea ce esti tu cu adevarat.

Alege sa-ti acorzi timp pentru a te descoperi, pentru a te cunoaste, pentru a te accepta.

Fa asta in liniste, atunci se aude cel mai bine vocea interioara si nu-ti fie teama, orice-ti va sopti sufletul va fi spre evolutie si implinirea misiunii tale.

Da, cred ca toti avem o misiune in aceasta lume si ar fi minunat sa o descoperim inainte ca viata sa ne dea lovituri pentru a ne trezi din adormirea in care uneori intram de buna voie sau tarati de acest spirit de turma pe care, inca, il lasam sa ne conduca viata.

Suntem unici si speciali si ar fi minunat sa intelegem asta.

Ia un pix si o foaie si lasa sa curga, emotii, trairi, vise, fara cenzura si fara teama, elibereaza si indrazneste sa crezi in el, in suflet, in intuitie, in tine.

Lasa in spate credintele limitative, uita de ,,nu se poate”, iarta ce este de iertat, pune-te pe primul loc si viata ta se va schimba, nu va fi usor, dar va fi revelator.

Alege sa te educi. 

Gaseste acel domeniu ce te pasioneaza si alege sa-l explorezi. Pasiunea mea se numeste dezvoltare personala, iar de cand am descoperit asta, dragostea pentru lectura imi ofera acele momente cu mine insami, relaxare, cunoastere, crestere personala.

Citeste, citeste, citeste, alege acel domeniu care te cucereste, care te bucura si fa din asta o obisnuinta, deschide-te spre nou, viata inseamna schimbare si noi trebuie sa tinem pasul.

Participa la workshop-uri, webinarii, programe de dezvoltare personala, afla acele lucruri ce pot face diferenta, de la oameni cu experienta in spate, lasa-te inspirat si fii intotdeauna curios.

Inconjoara-te de oameni valorosi, de oameni care au realizari si care au trecut pe acolo pe unde iti doresti tu sa pasesti, gaseste-ti mentori si fii dispus sa inveti, fii deschis si receptiv la schimbare.

Fii atent la felul in care iti folosesti timpul si intreaba-te mereu ce beneficii iti aduce fiecare activitate, fii realist si foloseste-l in acele directii care sa te conduca spre obiectivul setat si daca ma intrebi pe mine, renunta la stirile care te incarca negativ si alege o carte sau o activitate care-ti face placere in locul privitului la televizor.

Viseaza!

Sunt o visatoare incurabila si va indemn din inima sa visati si sa credeti in vise. Totul in lumea asta a inceput cu un vis, acesta reusind sa ne transpuna in situatia dorita, sa ne faca sa simtim emotia realizarii, oferindu-ne motivatia de a merge mai departe.

Un vis merita sa prinda viata, un vis este o d0rinta a fiintei noastre, as putea spune ca este chiar o nevoie in momentul in care realitatea nu ne multumeste, iar realizarea acestuia ar schimba actuala realitate.Un vis este atat de personal incat doar tu, ca suflet, poti simti emotia, energia, implinirea pe care realizarea acestuia ti-o poate aduce, astfel ca, nimeni nu poate decide pentru tine, decat tu, daca visul merita toata atentia, efortul si implicarea pentru a se transforma intr-o frumoasa realitate.

Actioneaza!

Un vis fara actiune va ramane intotdeauna un vis!

De-a lungul timpului am citit carti, mereu cu speranta ca voi gasi reteta magica care sa-mi schimbe viata, eram entuziasmata, citeam cu patima dar la sfarsit eram dezamagita, nu se schimba nimic, pana in momentul in care am realizat ca o carte ma poate inspira dar nu poate schimba viata mea, nu poate actiona si decide pentru mine, iar atunci a fost momentul trezirii, momentul zero in care am decis sa actionez, sa schimb lucrurile care nu ma multumesc, sa am incredere sa fac pasi mici pentru un rezultat mare.

Asa ca, spune da actiunii, nu mai astepta momentul potrivit, fa in fiecare moment ce poti si stii mai bine, descopera-ti pasiunile si investeste in ele, fa-ti un plan anual de obiective si actioneaza in directia dorita de tine, pentru a fi un om autentic si implinit. Cand iti este frica fa un pas, nu te lasa prins in capcana zonei de confort, ci indrazneste sa-ti construiesti viata visata si fii intotdeauna recunoscator pentru tot si pentru toate.

Traieste!

Pentru mine, a trai inseamna a te bucura si a darui.

O viata lipsita de actul daruirii este o viata fara sens si cred ca este momentul sa ne aducem aminte ca nu suntem singuri, sa ne indreptam atentia spre cei ce au mult mai putin si sa oferim iubire si alinare.

Sa ne bucuram de acest dar numit VIATA, sa ne bucuram de aceasta minunata calatorie, de frumusetea acestei lumi, de natura, care este un adevarat maestru in arta daruirii neconditionate, de oamenii speciali ce ne inconjoara, de fiecare sentiment si emotie, de fiecare clipa.

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse.