Viata este o calatorie, obisnuiesc sa spun. Viata este o poveste, vreau sa spun acum.
O poveste scrisa cu cerneala sufletului si a mintii, cu stiloul actiunii, pictata cu pensula creativitatii, cu culorile iubirii, intelepciunii si inspiratiei.
O poveste scrisa de autori diferiti, unici si speciali, printre care ma numar si eu, si tu, si fiecare suflet.
Viata are un inceput, un cuprins si o incheiere, precum o poveste.
Un inceput in care suntem zambitori, fara frici si tristeti, dornici sa exploram si sa invatam si suficient de perseverenti pentru a cadea pana reusim sa mergem.
Timpul trece si incepem sa invatam ca exista pericol, ca trebuie sa avem grija, ca exista rautate si oameni care nu ne doresc binele, invatam sa ne cenzuram pentru ca ni se spune ca nu facem bine, incepem sa imitam pentru ca ni se spune ,,asa se face”, ne razvratim si suntem pedepsiti pentru a intelege ca nu suntem proprii stapani si ca mereu vor fi altii care au asteptari de la noi si de care trebuie sa tinem seama.
Si ajungem in cuprinsul vietii total dezorientati. Ne dorim altceva si nu stim cum sa obtinem si atunci alegem sa urmam cararea batatorita ce ne indeparteaza de noi, ajungand sa credem ca viata este o pedeapsa, cand, de fapt, ea este cel mai mare dar.
Credinte limitative, obiceiuri, asteptari, reguli, un bagaj ce apasa frana in locul pedalei de acceleratie, iar noi ne simtim precum un kilogram de zahar intr-o oala cu ciorba.
Rataciti, goi, singuri, fara rost, vinovati, apasati de griji si extrem de tristi, in asa masura incat nu mai observam frumusetea lumii, cerul senin, florile, oamenii care ne zambesc, oportunitatile si propria valoare.
Eu te-am facut, trebuie sa faci ce-ti spun eu, nimeni nu merge la munca de placere, banii se castiga greu sau bani au doar oamenii necinstiti, banii sunt ochiul dracului, sunt doar cateva din credintele limitative ce ni le insusim din familie, de la scoala, din media si care la nivel subconstient ne conduc viata.
Vreau sa-ti spun ca singurul stapan al tau esti chiar tu, ai aceasta libertate si ai nevoie sa crezi in ea pentru a-ti da voie sa fii si sa creezi toate minunile de care esti in stare, pentru ca in tine exista o comoara si doar tu o poti scoate la lumina.
Sunt atat de multi oameni care muncesc din placere si au rezultate remarcabile, poti sa faci o cautare pe google pentru a vedea cu ochii tai. Iar acesti oameni au si bani, bani cinstiti, pentru ca banii sunt o forma de energie si vin ca rasplata, ca si consecinta a valorii pe care o oferim lumii.
Felul in care folosim banii poate face bine sau rau, dar ei in esenta sunt o valoare de schimb pentru diferite lucruri si experiente.
Te invit sa iei o foaie si un pix si sa-ti notezi toate credintele limitative ce te impiedica sa fii si sa faci ceea ce-ti doresti cu adevarat. Fii atent la opiniile pe care le ai, la ceea ce crezi despre anumite situatii, experiente sau oameni, asa vei descoperi ce te tine pe loc.
Noteaza, fii constient si inlocuieste, schimba si crezi ca se poate si altfel, vei vedea ca asa va fi.
Asa se face! Dar pana cand? Pana cand vom avea curajul sa schimbam un ingredient, doua si sa dam un alt gust prajiturii, pana cand vom indrazni sa cream propria reteta, pana vom actiona diferit, pana vom schimba lucruri, locuri si, poate, oameni pentru a fi in armonie cu noi.
Traim cu credinta ca trebuie sa indeplinim asteptarile altor oameni sau chiar ale lui Dumnezeu. Si cum ramane cu dorintele noastre?
Ne este teama de esec, ne este teama de consecinte, de pedepse, de respingere si alegem de foarte multe ori sa fim un oarecare, sa fim pe placul altora si sa uitam de noi.
Dar vine un moment in care ramanem singuri si ne auzim sufletul urland si atunci ce facem? Ne inecam in propriile lacrimi si devenim victime, ne refugiem in vicii pentru a ne adormi simturile sau imbratisam schimbarea?
Am spus-o de atatea ori si o mai spun o data, singura noastra datorie este fata de noi insine.
Nu am venit pe lume pentru a indeplini vise apuse ale altor oameni, nu am venit sa suferim pentru o viata de apoi minunata si mai ales, Dumnezeu vrea doar ca noi sa fim fericiti, altfel nu ne-ar fi dat intelepciune, inspiratie, talente, libertate si o lume atat de frumoasa.
Nu cred in reguli, cred in iubire, in valori sanatoase, in respect si in responsabilitate, in vise, in frumusetea si in libertatea fiecarei fiinte.
In fiecare moment ai libertatea de a alege si chiar in acest moment tu esti cel ce-ti scrii propria poveste. Ce-ti doresti cu adevarat?
Pune-ti visul pe hartie si crede in el! Munceste in fiecare zi, chiar de o faci singur! Pe parcurs, oamenii vor intelege si vor veni spre tine. Fa primul pas si nu renunta niciodata!
Va veni apusul vietii, incheiere si nu as vrea sa regreti lucruri pe care nu ai indraznit sa le faci.
Atunci cand cineva pleaca, fie in mod neasteptat, fie dupa o lunga suferinta, la batranete sau poate mult prea devreme, inevitabil ne intrebam ,,de ce?”.
De ce el, de ce acum, de ce asa?
Sunt intrebari ce ne chinuie si la care cautam raspunsuri pentru a ne linisti, pentru a intelege, pentru a accepta.
Putem spune ca asa a vrut Dumnezeu, ca asa i-a fost destinul, ca asa a ales, poate chiar inainte de a se naste sau ca misiunea lui aici a luat sfarsit.
Mult mai usor ne-ar fi sa acceptam despartirea de o persoana daca am putea spune: ,,A avut o viata frumoasa, a fost fericit!” dar din pacate de cele mai multe ori nu putem spune asta.
Despartirea apare intotdeauna mult prea devreme, parca ceva mai era de scris, de trait, de spus, de lasat in urma.
Timpul trece si tace! Este singura resursa limitata si tot ce ne raman sunt amintirile.
Sa nu mai amanam, cel mai bun moment este acum!
Nu-ti lasa visurile sa devina regrete la apusul vietii!
Doar tu le poti transforma in realitate si prin ele poti face lumea mai frumoasa!
In fiecare clipa, tu scrii povestea vietii tale! Fa-o sa aiba sens!
Pace si iubire!
Florina Popa Dumse
Colţ de suflet 