Am luptat pentru democrație, am sperat la un trai mai bun, iar acum ne plângem de milă pe la colțuri, lansând acuze spre cei pe care cândva i-am urcat pe un piedestal, din credințe personale sau în schimbul pungii cu de toate.
Suntem o națiune încă ghidată de starea de lamentare, simțindu-ne slabi în fața sistemului, a autorităților care în mod firesc ar trebui să ne asculte vocea și să ne apere interesele.
Nu cred că schimbarea, dreptatea și adevărul se obțin prin răscoale, ci prin acțiuni făcute cu cap, prin implicare activă, apelând la mijloacele pe care le avem la dispoziție: petiție online, referendum, diverse acțiuni sociale prin care să ne sprijinim aproapele și să punem câte o cărămidă pentru o lume mai bună și mai luminoasă.
În acest sens, vă recomand să accesați platforma Democracy Mania, spațiul în care cetățenii sunt invitați să se implice în viața comunității.
Nu ne convine că aleșii noștri țin de scaunul unei funcții precum de o comoară găsită în adâncuri, fiind capabili de diferite jocuri de culise care au început să iasă rând pe rând de sub cortina trasă de diferiți mimi, ca la un teatru ieftin de păpuși.
Miza este una mult prea mare, jocul pare unul fără ieșire, iar când lumina zilei se zărește printre gratiile unei celule rămâne opțiunea unei transformări cameleonice în autor de carte, speranța că soarele va ieși curând de sub norii acțiunilor lipsite de integritate și că vraja puterii absolute nu s-a risipit.
Suntem martori inerți la somnul adânc al aleșilor noștri, în locul în care mințile luminate ar trebui să țeasă strategii pentru bunul mers al acestei țări, pentru un trai decent pentru noi și generațiile viitoare.
Ne simțim mult prea mici în comparație cu puterea, uitând totuși că atunci când putem schimba ceva cu adevărat ne este mult prea lene să ieșim din casă, alegând un film romantic în locul votului care poate transforma realitatea care azi nu ne mulțumește.
Este firesc ca atunci când alegem să intrăm în cabina de vot, având magica ștampilă în mână, să ascultăm vocea propriei conștiințe, să facem ochii mari și să avem mare grijă unde o dirijăm să-și lase amprenta.
Poate că ar fi indicat să ne aducem aminte de Revoluția Română din 1989, de momentul în care s-a produs schimbarea, să tragem propriile învățăminte, să realizăm că puterea stă în mâinile noastre, că suntem parte din întreg, responsabili pentru noi înșine și pentru cei cărora le-am dat viață și datori față de minunata țară în care trăim.
Ne plângem că pădurile ne dispar precum porumbelul în numărul unui magician, dar alegem să uităm de câte ori am închis ochii când am fost martorii acestor defrișări ilegale, de câte ori am întors capul din frică sau nepăsare, alegând amnezia în locul implicării.
Ne întrebăm oare de unde provine bradul pe care îl împodobim fastuos pentru sărbătorile de iarnă sau ce alte opțiuni mai există?
Putem alege bradul artificial sau unul în ghiveci, pe care îl putem reda ulterior naturii, putem aloca câteva ore din viața noastră pentru a fi unul dintre ,,actorii” care militează pentru aer mai sănătos pentru noi și copiii noștri, care ia uneltele în mână și redă României pădurile furate.
Este alegerea noastră să ne punem mănușile pe mâini și să strângem gunoiul pe care îl producem atunci când petrecem câteva ore de relaxarea în inima naturii, să oferim un exemplu demn de urmat, printr-un gest menit să salveze planeta din ghearele uriașe ale poluării.
Ar fi minunat să ne amintim de numeroșii copii care merg seara la culcare flămânzi, atunci când ne lăsăm ghidați de foamea de moment și punem în coșul de cumpărături tot ce găsim atractiv pe rafturile marilor magazine, pentru ca peste câteva zile să aruncăm cantități considerabile de mâncare la tomberon.
Dragă cititorule, îndrăznesc să te învit să faci un exercițiu de conștientizare, să răspunzi la următoarea întrebare: Care este calea prin care eu pot aduce o schimbare pozitivă în lume?
Eu sunt absolut convinsă că totul pleacă de la nivel de individ, de la cunoașterea valorilor personale și trăirea unei vieți ghidate de acestea, mizând pe talente și un scop bine definit.
Cred cu tărie că fiecare rezonăm cu o cauză, că sufletul nostru vibrează pe o anumită frecvență și că avem capacitatea de a aduce o schimbare pozitivă în comunitatea din care facem parte.
Îți vorbesc din postura omului care și-a pus cele mai intime trăiri în paginile volumului de versuri ,,Colț de suflet” și a donat întreaga sumă adunată din vânzarea cărții pentru sprijinirea copiilor bolnavi de care se îngrijește o fundație din Oradea.
Actul dăruirii este mărețul act de care fiecare om este capabil, fiecare individ având cel puțin un dar prin care poate schimba lumea, o cauză pentru care este dispus să pună în mișcare resursele pe care le deține și toată iubirea de care este capabil.
Alege să fii un cetățean onorabil, un model de integritate și generozitate fără margini!
Articol pentru SuperBlog – Proba propusă de Democracy Mania.
Colţ de suflet 