POVESTEA VIETII

Viata este o calatorie, obisnuiesc sa spun. Viata este o poveste, vreau sa spun acum.

O poveste scrisa cu cerneala sufletului si a mintii, cu stiloul actiunii, pictata cu pensula creativitatii, cu culorile iubirii, intelepciunii si inspiratiei.

O poveste scrisa de autori diferiti, unici si speciali, printre care ma numar si eu, si tu, si fiecare suflet.

  Viata are un inceput, un cuprins si o incheiere, precum o poveste.

Un inceput in care suntem zambitori, fara frici si tristeti, dornici sa exploram si sa invatam si suficient de perseverenti pentru a cadea pana reusim sa mergem.

Timpul trece si incepem sa invatam ca exista pericol, ca trebuie sa avem grija, ca exista rautate si oameni care nu ne doresc binele, invatam sa ne cenzuram pentru ca ni se spune ca nu facem bine, incepem sa imitam pentru ca ni se spune ,,asa se face”, ne razvratim si suntem pedepsiti pentru a intelege ca nu suntem proprii stapani si ca mereu vor fi altii care au asteptari de la noi si de care trebuie sa tinem seama.

Si ajungem in cuprinsul vietii total dezorientati. Ne dorim altceva si nu stim cum sa obtinem si atunci alegem sa urmam cararea batatorita ce ne indeparteaza de noi, ajungand sa credem ca viata este o pedeapsa, cand, de fapt, ea este cel mai mare dar.

Credinte limitative, obiceiuri, asteptari, reguli, un bagaj ce apasa frana in locul pedalei de acceleratie, iar noi ne simtim precum un kilogram de zahar intr-o oala cu ciorba.

Rataciti, goi, singuri, fara rost, vinovati, apasati de griji si extrem de tristi, in asa masura incat nu mai observam frumusetea lumii, cerul senin, florile, oamenii care ne zambesc, oportunitatile si propria valoare.

Eu te-am facut, trebuie sa faci ce-ti spun eu, nimeni nu merge la munca de placere, banii se castiga greu sau bani au doar oamenii necinstiti, banii sunt ochiul dracului, sunt doar cateva din credintele limitative ce ni le insusim din familie, de la scoala, din media si care la nivel subconstient ne conduc viata.

Vreau sa-ti spun ca singurul stapan al tau esti chiar tu, ai aceasta libertate si ai nevoie sa crezi in ea pentru a-ti da voie sa fii si sa creezi toate minunile de care esti in stare, pentru ca in tine exista o comoara si doar tu o poti scoate la lumina.

Sunt atat de multi oameni care muncesc din placere si au rezultate remarcabile, poti sa faci o cautare pe google pentru a vedea cu ochii tai. Iar acesti oameni au si bani, bani cinstiti, pentru ca banii sunt o forma de energie si vin ca rasplata, ca si consecinta a valorii pe care o oferim lumii.

Felul in care folosim banii poate face bine sau rau, dar ei in esenta sunt o valoare de schimb pentru diferite lucruri si experiente.

Te invit sa iei o foaie si un pix si sa-ti notezi toate credintele limitative ce te impiedica sa fii si sa faci ceea ce-ti doresti cu adevarat. Fii atent la opiniile pe care le ai, la ceea ce crezi despre anumite situatii, experiente sau oameni, asa vei descoperi ce te tine pe loc.

Noteaza, fii constient si inlocuieste, schimba si crezi ca se poate si altfel, vei vedea ca asa va fi.

Asa se face! Dar pana cand? Pana cand vom avea curajul sa schimbam un ingredient, doua si sa dam un alt gust prajiturii, pana cand vom indrazni sa cream propria reteta, pana vom actiona diferit, pana vom schimba lucruri, locuri si, poate, oameni pentru a fi in armonie cu noi.

Traim cu credinta ca trebuie sa indeplinim asteptarile altor oameni sau chiar ale lui Dumnezeu. Si cum ramane cu dorintele noastre?

Ne este teama de esec, ne este teama de consecinte, de pedepse, de respingere si alegem de foarte multe ori sa fim un oarecare, sa fim  pe placul altora si sa uitam de noi.

Dar vine un moment in care ramanem singuri si ne auzim sufletul urland si atunci ce facem?  Ne inecam in propriile lacrimi si devenim victime, ne refugiem in vicii pentru a ne adormi simturile sau imbratisam schimbarea?

Am spus-o de atatea ori si o mai spun o data, singura noastra datorie este fata de noi insine.

Nu am venit pe lume pentru a indeplini vise apuse ale altor oameni, nu am venit  sa suferim pentru o viata de apoi minunata si mai ales, Dumnezeu vrea doar ca noi sa fim fericiti, altfel nu ne-ar fi dat intelepciune, inspiratie, talente, libertate si o lume atat de frumoasa.

Nu cred in reguli, cred in iubire, in valori sanatoase, in respect si in responsabilitate, in vise, in frumusetea si in libertatea fiecarei fiinte.

In fiecare moment ai libertatea de a alege si chiar in acest moment tu esti cel ce-ti scrii propria poveste. Ce-ti doresti cu adevarat?

Pune-ti visul pe hartie si crede in el! Munceste in fiecare zi, chiar de o faci singur! Pe parcurs, oamenii vor intelege si vor veni spre tine. Fa primul pas si nu renunta niciodata!

Va veni apusul vietii, incheiere si nu as vrea sa regreti lucruri pe care nu ai indraznit sa le faci.

Atunci cand cineva pleaca, fie in mod neasteptat, fie dupa o lunga suferinta, la batranete sau poate mult prea devreme, inevitabil ne intrebam ,,de ce?”.

De ce el, de ce acum, de ce asa?

Sunt intrebari ce ne chinuie si la care cautam raspunsuri pentru a ne linisti, pentru a intelege, pentru a accepta.

Putem spune ca asa a vrut Dumnezeu, ca asa i-a fost destinul, ca asa a ales, poate chiar inainte de a se naste sau ca misiunea lui aici a luat sfarsit.

Mult mai usor ne-ar fi sa acceptam despartirea de o persoana  daca am putea spune: ,,A avut o viata frumoasa, a fost fericit!” dar din pacate de cele mai multe ori nu putem spune asta.

Despartirea apare intotdeauna mult prea devreme, parca ceva mai era de scris, de trait, de spus, de lasat in urma.

Timpul trece si tace! Este singura resursa limitata si tot ce ne raman sunt amintirile.

Sa nu mai amanam, cel mai bun moment este acum!

Nu-ti lasa visurile sa devina regrete la apusul vietii!

Doar tu le poti transforma in realitate si prin ele poti face lumea mai frumoasa!

In fiecare clipa, tu scrii povestea vietii tale! Fa-o sa aiba sens!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

Ce-ti doresti femeie?

Am luat in mana caietul si un pix, din dorinta de a scrie un articol dedicat femeii de ziua ei, insa inspiratia a fost de alta natura si a iesit aceasta poezie pe care ti-o dedic tie, minunata femeie, bunica, mama, doamna sau domnisoara.

Ne doresc ca inspiratia sa ne conduca mereu pe drumul iubirii, al daruirii, pe drumul pe care sa-l imbogatim cu adevarata noastra esenta.

La multi ani!

Pace si iubire,

Florina Popa Dumse

 

MA IUBESC SI TE IUBESC

LA MULTI ANI SUFLETE MINUNATE!

LA MULTI ANI IUBIRII!

Am sa incep prin a va spune ca-mi place sa ma joc  si e minunat ca este asa, ma bucur de lucruri mici care nu necesita neaparat un efort si nu unul financiar, asa ca astazi va prezint ce a iesit din jocul meu.Asta am simtit sa va transmit astazi cand sarbatorim iubirea, cel mai frumos sentiment pe care ar fi minunat sa-l invitam mai des sa danseze in sala de bal numita sufletul nostru.

Tot ce am desenat inseamna pentru mine iubirea, tot ce este acolo si mult mai mult si vreau sa va invit sa reflectati la ce inseamna pentru voi iubirea, sa fiti atente cand actionati din iubire si cand din altceva si sa va amintesc ca iubirea porneste din voi deci incepe cu voi, iubiti-va, pretuiti-va si oferiti cu sufletul deschis iubirea voastra.

Sa aveti o zi plina cu IUBIRE si o viata asa cum o visati!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

DORUL cu parfum de …Tine

In umbra serii ce se asterne peste casele din care iese fumul sobelor ce ne asigura caldura necesara in aceasta perioada de toamna tarzie, ma trezesc simtind un dor, un dor de glasul, mangaierea si acel sentiment unic ce doar bratele tale ma face sa-l simt si ma las purtata in amintiri ce ma fac sa zambesc, un zambet strengar si ciudat ce umple intreaga incapere, in care ma plimb mereu cu ganduri si planuri marete pentru viata noastra in doi.

Ce frumos ca atunci cand cele doua suflete se gasesc pe meleaguri diferite avem puterea de a calatori cu sufletul si  mintea in vremuri atat de frumoase, amintiri ce ne ajuta sa nu uitam sa zambim si sa visam la momentul regasirii.

Amintiri minunate ce ne dau putere si speranta, temeiul fiecarei povesti de dragoste pe care prezentul se manifesta cu speranta spre un viitor minunat.

Cat de frumos este sa simti ca exista cineva pentru care esti cea mai importanta persoana din univers, ce frumos sa simti sa daruiesti tot ce ai si tot ceea ce esti tu unui alt suflet, avand certitudinea ca sentimentul este reciproc.

Si as indrazni sa spun pana si ce frumos este sa-ti fie dor, pentru ca acest dor, de el, de ea, izvoraste din iubire si pe cat de grea este asteptarea, pe atat de frumoasa este regasirea.

Am fost profund impresionata de predica unui preot in cadrul unei cununii, ce spunea atat de frumos ca atunci cand exista dor, exista iubire, un dor izvorat din iubire adevarata, un dor ce duce la visare, la regasirea sufletului pereche, un dor ce apare atanci cand cele doua suflete se gandesc unul la celalalt, un dor ce alege sa se manifeste prin gesturi simple dar magice ce pot face sa vibreze doua suflete, indiferent de distanta.

Pace si iubire,

Florina Popa Dumse

 

 

Intre ,,CATEI” si ,,NUNTA SECOLULUI”

In vremurile in care traim, expresia ,,minti poporul cu televizorul” pare din ce in ce mai adevarata si daca ar fi sa ne gandim bine am putea numara pe degetele de la maini emisiunile care merita a fi privite si cu siguranta degetele de la o mana ne-ar fi mai mult decat suficiente pentru a enumera emisiunile ce prezinta subiecte care sa ne inspire si sa ne motiveze, in rest totul e un amalgam , circ, scandal si tragedie, multa tragedie, astfel ca ma felicit pentru faptul ca in urma cu ceva timp am ales sa nu mai privesc stirile de la tv pentru ca nu-mi doresc sa-mi incarc memoria cu lucruri care nu fac altceva decat sa-mi induca o stare de tristete, dezamagire, teama ori furie, insa in ultima perioada a fost o adevarata isterie si orice canal alegeam, subiectul era acelasi, toate emisiunile prezentand tragedia copilului ucis de caini, urmand apoi mult prea mult discutata si disecata ,,nunta a secolului”.

Am stat mult sa ma gandesc daca sa scriu sau nu despre asta si desi am amanat, subiectul imi tot revenea in minte, iar azi am ales sa pun totul pe hartie, tristete, dezamagire, neputinta, regret, pentru a ma elibera, pentru a intelege unele lucruri, pentru a exprima parerea unui suflet ca al tau, simpla fiinta, care merita respect, sentimentul de siguranta, dreptul la intimitate si la o informare corecta din partea televiziunilor care au calitatea de formator de opinie si obligatia de a face o informare corecta si obiectiva, nu de a instiga la violenta, ura ori invidie, ceea ce din pacate este promovat din ce in ce mai mult pe televizor.

Ceea ce s-a intamplat cu acel suflet de copil nevinovat este intr-adevar revoltator, tragic si extrem de dureros pentru parinti, iar acea durere nemarginita le da poate dreptul de a-si dori ca acei caini sa moara, ca toti cainii din lume sa dispara, insa de aici pana la fel si fel de personaje care rosteau pe diferite posturi tv slogane gen ,, moarte pentru moarte” este deja prea mult.

Nu ne este permis sa punem semnul egal intre un om si un caine, dar este nornal ca existenta si rolul fiecaruia sa fie recunoscut si respectat si ar fi bine sa nu uitam ca suntem oameni nu catei ce actioneaza violent atunci cand se simt amenintati, insa din pacate tocmai aceasta a fost calea aleasa de alesii nostri care atunci cand au vazut ca focul s-a aprins au ales sa-l stinga turnand gaz pe foc, iar noi ne-am prefacut ca acesta s-a stins, cata lasitate, cata resemnare…

Nu ma declar o mare iubitoare de animale insa vocea propriei constiinte imi spune ca violenta nu este solutia, nu poti sa raspunzi cu violenta la violenta iar rezultatul sa fie linistea, iar daca ne-am uni mintile si fortele si am privi cu iubire nu cu ura, cu siguranta s-ar gasi o solutie in ceea ce priveste aceste fiinte ce sunt numite ,,cei mai buni prieteni ai omului”, iar aceste tragedii sa ramana niste amintiri.

Am un profund respect si recunostinta pentru putinii oameni de adevarat caracter care au aparut pe tv si au fost rationali si intelepti insa vocea celor multi a primat si decizia a fost luata, iar in aceasta situatie poate ar fi bine sa ne imaginam, zeci, sute de catei ucisi si sa ne intrebam ce simtim, mai suntem oare atat de mandri de noi, de actiunile si de deciziile noastre?

Si daca tot am ajuns la capitolul intrebari, sa ne intrebam de ce televiziunile prezinta tragedii si scandaluri, oare asta ne dorim noi sa vedem, oare chiar nu stim sa ne educam, oare nu ne lasam educati sau nimeni nu indrazneste sa ne educe sau care este motivul care face ca acestea sa ne fie livrate sub scuza ,, prezentam ce publicul cere”?

Si tot noi se pare ca am cerut ,,nunta secolului” , o despicare in patru a firului vietii personale a unor oameni cu trup, suflet si minte la fel ca noi si am mers de la despartiri, la intalniri pe ascuns si infidelitate pana la o nunta si un divort care se presupune a fi cotat la casa de pariuri.

Este important pentru noi ce fac acesti oameni, avem dreptul de a-i judeca si ne permitem oare sa ne consumam timp si energie in aceasta directie?

Suntem oare constienti ca avem cu totii aceeasi esenta, ca suntem egali si speciali in felul nostru si totusi care ar fi motivul pentru care gustam astfel de subiecte?

Ne regasim oare in pielea acestor personaje?

Ne place sa simtim ca nu suntem singuri in suferinta si ca toate acestea se intampla si la case mai mari, ne cautam oare scuze?

Judecam oare pentru ca nu intelegem sau pentru a ne scoate pe noi insine in evidenta, pentru a ne simti superiori, chiar avem nevoie de asta?

Alegem sa analizam viata altor persoane pentru a amana sau a refuza sa ne analizam propria viata?

Sa ne amintim ca actiunile si cuvintele noastre vorbesc despre noi in timp ce ceea ce se afla in mintea si sufletul fiecarei fiinte stie doar ea insasi.

Sa nu uitam ca scandalurile cresc audienta, popularitatea si profitul in timp ce noi avem aceleasi probleme si totusi ne incarcam creierul si ne consumam timpul si energia cu lucruri care nu ne aduc nici un beneficiu.

Fii responsabil si alege inteligent.

Pace si iubire.

Florina Popa Dumse