Comoara din cărţi

Cum să ierți atunci când nu poți

Iertarea este marele dar pe care ți-l faci ție însuți. Reprezintă eliberarea din jugul resentimentelor, din capcana unui trecut presărat cu amintiri dureroase.

,,Atunci când vorbim despre iertare, vorbim despre posibilitatea dobândirii fericirii și iubirii după ce am suferit o rană profundă.”

Dar cum să ierți atunci când nu poți? O întrebare revelatoare, care invită la introspecție, la explorarea unor noi posibilități, la căutarea unor soluții care să aducă pacea și să descătușeze întregul potențial care se află în noi, dar pe care îl blocăm adesea cu bagaje emoționale negative.

De cele mai multe ori, în calea iertării stă credința că avem nevoie de scuze și că persoana care ne-a adus o ofensă sau un prejudiciu ar trebui să plătească într-un fel sau altul. Căutăm o despăgubire la nivel moral sau material, căutăm dreptatea divină sau efectul de bumerang. Dar acestea nu ne aduc garanția că se va șterge amintirea dureroasă care ne bântuie și ne împiedică să avem o viață autentică și împlinită.

Iertarea este un proces intim, profund și necesar fiecărui om care poartă pe suflet amintiri dureroase. Abia când vom înțelege acest adevăr vom putea să vedem situațiile dintr-o nouă perspectivă și să pășim pe drumul eliberator al iertării, indiferent de poziția celor care, prin vorbele sau acțiunile lor, ne-au rănit.

Cum să ierți atunci când nu poți

Primii pași pe calea iertării ar putea fi conștientizarea și acceptarea deloc ușoară a faptului că se poate să ne fi mințit că am iertat, dar de fapt doar să fi ascuns sub preș nenumărate amintiri dureroase care ne tulbură prezentul și ne influențează negativ viitorul.

Miturile despre iertare sunt numeroase, sunt adevărate blocaje pe care ni le punem singuri și sunt demontate cu măiestrie în paginile cărții ,,Cum să ierți atunci când nu poți”.

,,- Iertarea nu înseamnă să treci cu vederea un comportament nepotrivit, justificând o ofensă sau întorcând și celălalt obraz.

Iertarea nu înseamnă reconciliere cu persoana care a ofensat.

– Iertarea nu e același lucru cu ,,ochii care nu se văd se uită”.

Iertarea nu depinde de scuze.

– Iertarea nu depinde de faptul că cealaltă persoană este în viață sau în contact cu tine.

Iertarea nu depinde de faptul că persoana care ofensează o merită sau nu.

– Iertarea nu înseamnă să ieși în pierdere sau calea ușoară de a ieși dintr-o situație.

Iertarea nu înseamnă uitare sau lipsă de responsabilitate.

– Iertarea nu depinde de o credință în Dumnezeu.”

,,Simplu spus, actul iertării înseamnă să renunți la ceea ce consideri că-ți datorează altcineva.”

Așadar, iertarea este o decizie personală ce presupune bunăvoință. Este vorba despre iertarea celorlalți, dar și despre o iertare de sine.

Două dintre cele mai importante întrebări în procesul de iertare pot fi ,,Care sunt metodele ce te ajută să ierți?” și ,,Ce te împiedică s-o faci?”.

Probabil că ai auzit deja despre efectul terapeutic al scrisului și despre scrisoarea de eliberare pe care o poți redacta fără a o expedia. Ei bine, dr. Jim Dincalci, autorul cărții ,,Cum să ierți atunci când nu poți”, ne vorbește despre trei scrisori:

Scrisoarea suferinței

– Scrisoarea de răspuns

Scrisoarea de recunoștință

Carte este un prețios ghid pe drumul iertării, cuprinzând nenumărate întrebări de conștientizare, o imagine de ansamblu asupra celor trei creiere care ne dirijează existența, dar și revelatorul proces ,,Puterea iertării”.

Cartea o găsești la editura For You, în universul care invită la dezvoltare personală și spirituală.

Buchet de inspiraţie

Intre ,,CATEI” si ,,NUNTA SECOLULUI”

In vremurile in care traim, expresia ,,minti poporul cu televizorul” pare din ce in ce mai adevarata si daca ar fi sa ne gandim bine am putea numara pe degetele de la maini emisiunile care merita a fi privite si cu siguranta degetele de la o mana ne-ar fi mai mult decat suficiente pentru a enumera emisiunile ce prezinta subiecte care sa ne inspire si sa ne motiveze, in rest totul e un amalgam , circ, scandal si tragedie, multa tragedie, astfel ca ma felicit pentru faptul ca in urma cu ceva timp am ales sa nu mai privesc stirile de la tv pentru ca nu-mi doresc sa-mi incarc memoria cu lucruri care nu fac altceva decat sa-mi induca o stare de tristete, dezamagire, teama ori furie, insa in ultima perioada a fost o adevarata isterie si orice canal alegeam, subiectul era acelasi, toate emisiunile prezentand tragedia copilului ucis de caini, urmand apoi mult prea mult discutata si disecata ,,nunta a secolului”.

Am stat mult sa ma gandesc daca sa scriu sau nu despre asta si desi am amanat, subiectul imi tot revenea in minte, iar azi am ales sa pun totul pe hartie, tristete, dezamagire, neputinta, regret, pentru a ma elibera, pentru a intelege unele lucruri, pentru a exprima parerea unui suflet ca al tau, simpla fiinta, care merita respect, sentimentul de siguranta, dreptul la intimitate si la o informare corecta din partea televiziunilor care au calitatea de formator de opinie si obligatia de a face o informare corecta si obiectiva, nu de a instiga la violenta, ura ori invidie, ceea ce din pacate este promovat din ce in ce mai mult pe televizor.

Ceea ce s-a intamplat cu acel suflet de copil nevinovat este intr-adevar revoltator, tragic si extrem de dureros pentru parinti, iar acea durere nemarginita le da poate dreptul de a-si dori ca acei caini sa moara, ca toti cainii din lume sa dispara, insa de aici pana la fel si fel de personaje care rosteau pe diferite posturi tv slogane gen ,, moarte pentru moarte” este deja prea mult.

Nu ne este permis sa punem semnul egal intre un om si un caine, dar este nornal ca existenta si rolul fiecaruia sa fie recunoscut si respectat si ar fi bine sa nu uitam ca suntem oameni nu catei ce actioneaza violent atunci cand se simt amenintati, insa din pacate tocmai aceasta a fost calea aleasa de alesii nostri care atunci cand au vazut ca focul s-a aprins au ales sa-l stinga turnand gaz pe foc, iar noi ne-am prefacut ca acesta s-a stins, cata lasitate, cata resemnare…

Nu ma declar o mare iubitoare de animale insa vocea propriei constiinte imi spune ca violenta nu este solutia, nu poti sa raspunzi cu violenta la violenta iar rezultatul sa fie linistea, iar daca ne-am uni mintile si fortele si am privi cu iubire nu cu ura, cu siguranta s-ar gasi o solutie in ceea ce priveste aceste fiinte ce sunt numite ,,cei mai buni prieteni ai omului”, iar aceste tragedii sa ramana niste amintiri.

Am un profund respect si recunostinta pentru putinii oameni de adevarat caracter care au aparut pe tv si au fost rationali si intelepti insa vocea celor multi a primat si decizia a fost luata, iar in aceasta situatie poate ar fi bine sa ne imaginam, zeci, sute de catei ucisi si sa ne intrebam ce simtim, mai suntem oare atat de mandri de noi, de actiunile si de deciziile noastre?

Si daca tot am ajuns la capitolul intrebari, sa ne intrebam de ce televiziunile prezinta tragedii si scandaluri, oare asta ne dorim noi sa vedem, oare chiar nu stim sa ne educam, oare nu ne lasam educati sau nimeni nu indrazneste sa ne educe sau care este motivul care face ca acestea sa ne fie livrate sub scuza ,, prezentam ce publicul cere”?

Si tot noi se pare ca am cerut ,,nunta secolului” , o despicare in patru a firului vietii personale a unor oameni cu trup, suflet si minte la fel ca noi si am mers de la despartiri, la intalniri pe ascuns si infidelitate pana la o nunta si un divort care se presupune a fi cotat la casa de pariuri.

Este important pentru noi ce fac acesti oameni, avem dreptul de a-i judeca si ne permitem oare sa ne consumam timp si energie in aceasta directie?

Suntem oare constienti ca avem cu totii aceeasi esenta, ca suntem egali si speciali in felul nostru si totusi care ar fi motivul pentru care gustam astfel de subiecte?

Ne regasim oare in pielea acestor personaje?

Ne place sa simtim ca nu suntem singuri in suferinta si ca toate acestea se intampla si la case mai mari, ne cautam oare scuze?

Judecam oare pentru ca nu intelegem sau pentru a ne scoate pe noi insine in evidenta, pentru a ne simti superiori, chiar avem nevoie de asta?

Alegem sa analizam viata altor persoane pentru a amana sau a refuza sa ne analizam propria viata?

Sa ne amintim ca actiunile si cuvintele noastre vorbesc despre noi in timp ce ceea ce se afla in mintea si sufletul fiecarei fiinte stie doar ea insasi.

Sa nu uitam ca scandalurile cresc audienta, popularitatea si profitul in timp ce noi avem aceleasi probleme si totusi ne incarcam creierul si ne consumam timpul si energia cu lucruri care nu ne aduc nici un beneficiu.

Fii responsabil si alege inteligent.

Pace si iubire.

Florina Popa Dumse