Blogging creativ

Igiena – povestea unui urs cu aripi de fluture

Deși mi-aș fi dorit ca acest titlu să fie doar al unei frumoase povești pentru copii, în primă fază se cere să fie unul dedicat nouă, oamenilor mari, celor care avem puterea de a avea grijă de sufletele și trupurile sensibile ale copiilor și bunicilor noștri. Propriul exemplu contează mai mult ca niciodată, iar dacă în trecut mai uitam să ne spălăm mâinile când ne întorceam acasă, acum o facem de fiecare dată, este o rutină care ne-a intrat în reflex, s-a transformat din simplu obicei în plasa de salvare în fața temutului virus și a multiplelor pericole pe care microbii și bacteriile le răspândesc în jurul nostru.

Responsabilitatea și puterea nu stau doar în mâinile celor care ne conduc țara sau diverse instituții care ne deservesc, responsabilitatea revine fiecăruia dintre noi. Ne-am conformat să purtăm masca nu doar în spațiile închise, ci și pe stradă. Am transformat-o într-un accesoriu nelipsit care ne protejează și vorbește despre propria personalitate. I-am dat culori vibrante, floricele multicolore sau mesaje care ating inimi, în speranța că vom putea lupta împotriva acestui virus nu doar prin disciplină și o igienă ca la carte, ci și printr-o gândire pozitivă, prin speranța că totul va fi bine.

Dezinfectantul este nelipsit în spațiile publice, am depășit momentul în care alcoolul sanitar era de negăsit pe raftul marilor magazine, avem șervețele dezinfectante pe care să le luăm în geantă oriunde am merge, păstrăm distanțarea socială și încercăm să privim viața cu aceiași ochi plini de iubire și speranță, ne facem planuri și apreciem mai mult ca niciodată clipele de intimitate, timpul petrecut alături de cei dragi, modul în care scriem zi de zi o nouă filă în jurnalul propriului suflet.

Pentru cetățeanul obișnuit lucrurile sunt simplificate, i se aduc la cunoștință regulile și consecințele nerespectării acestora, adevărata provocare revenind celor care trebuie să asigure consumabilele medicale pentru menținerea igienei în spațiile publice. De-a lungul vremii s-au scris istorii tragice în care dezinfectantul contrafăcut a jucat rolul principal, iar în acest an și alcoolul sanitar contrafăcut a scris o nouă filă în cartea nepăsării și a dorinței de îmbogățire cu orice preț.

Fie că vorbim despre instituții publice, unități medicale, marile magazine sau afaceri din sectoare diferite ale economiei, atenția trebuie să fie maximă atunci când se achiziționează dezinfectantul și alte consumabile necesare desfășurării activității în condiții de siguranță. Din grijă pentru propriii angajați și pentru fiecare om care le trece pragul, îi invit să acceseze Medicale Shop și să analizeze oferta de dezinfectant pentru mâini, pentru suprafețe sau instrumentar, precum și restul produselor din categoria consumabile medicale.

Siguranța cetățeanului trebuie să fie în prim-plan în orice moment, iar garanția acesteia are la bază curățenia permanentă și un dezinfectant care respectă standardele de producție reglementate prin lege. Dacă în cazul clinicilor și ale cabinetelor medicale exista rigoare, în alte spații publice te puteai trezi că nu există nici măcar săpun la toaletă, însă acele vremuri au apus, acest virus aducând mai multă implicare și atenție pentru omul de rând, fie el client sau pacient.

Acum, aproape oriunde intrăm ni se ia temperatura și suntem îndrumați respectuos să ne dezinfectăm mâinile la intrare și la ieșire, pășim pe covorașe antibacteriene, purtăm masca de protecție și avem marcaje pe pardoseală pentru a rămâne la o distanță sigură față de oamenii din jur. Nu mai avem libertatea de altădată, dar am devenit mult mai responsabili, mai atenți, mai implicați, mai aproape de natura noastră adevărată.

În țara noastră, până nu demult, erau locuri în care igiena semăna cu un urs bătrân care înainta greu, iar acum pare că a prins aripi de fluture, zboară din floare în floare și ne aduce conștientizare.

Igiena – povestea unui urs cu aripi de fluture

A fost odată ca niciodată, o pădure cu un decor de basm și animale de toate felurile. Stelele și lumina lunii o transformau într-un loc magic în care ciripitul păsărelelor era cântecul de noapte bună. La fel ca în orice comunitate, animalele se ajutau reciproc, erau și situații în care supărarea mai intra în scenă, dar totul se risipea precum norii după o furtună. Fiecare petrecere în pădure era memorabilă, cu mâncare pe săturate, apă rece de izvor și dansuri în care fiecare animal devenea un adevărat artist. Așa s-a întâmplat și atunci când Benji, puiul de urs a împlinit primul an de viață. Numeroși urși, căprioare, iepurași, vulpi, veverițe și alte animale și păsări din pădure s-au întâlnit să-l sărbătorească. Petrecerea a fost una reușită, însă în dimineața următoarei zile peste pădure căzu o liniște apăsătoare. Animalele nu mai alergau de colo până colo, ci stăteau gânditoare în propriul cămin. Doar în centru pădurii era forfotă, acolo unde se înalță falnic spitalul animalelor. Sărbătoritul zilei de ieri, ursulețul Benji, bunica sa și alte mici viețuitoare din pădure strănutau necontenit și se plângeau de durere în gât. Părinții celor mici le erau alături și încercau să-i înveselească cu un cântec sau o poveste despre curaj. Tatăl ursulețului sărbătorit le adusese miere, însă nici măcar aceasta nu avu efectul dorit. Se vorbea deja despre o adevărată epidemie și despre riscul ca spitalul să devină neîncăpător pentru animalele care populau pădurea. Dar salvarea veni de la corbul cel isteț, care nu se resemnă să stea în copacul care îi era casă, ci zbură în zări îndepărtate și veni cu o veste care trezi toată pădurea la viață. Într-o altă comunitate de animale, la kilometri depărtare, existau soluții care să țină epidemia în frâu, o mască țesută din ierburi vindecătoare și o soluție care ține orice microb și bacterie la distanță. Din păcate, puterea corbului nu era suficientă pentru a aduce în pădure acele materiale. Era nevoie de forța nemărginită a unui urs, însă distanța până acolo era considerabilă și putea dura zile întregi sau chiar săptămâni până să se întoarcă. Conștientizând aceste lucruri, o liniște apăsătoare căzu din nou peste magica pădure. Dar dintr-o dată se auzi un zumzet vesel dinspre cer, un fluture violet își făcea zborul obișnuit când zări animalele așezate într-un cerc perfect, în care distanța dintre participanți era de vreo doi metri. Fluturașul fu nițel nedumerit, dar îndrăzni să întrebe ce se întâmplă. Vestea căzu ca un trăsnet și toată voioșia îi dispăru într-o secundă. Dar fluturașul știa că nicio destinație nu este prea îndepărtată și nimic nu este imposibil atunci când mai multe inimi își unesc forțele și doresc binele unei comunități. Astfel că veni cu ideea înțeleaptă de a-și împrumuta propriile aripi pentru ca ursul înțelept să ajungă în comunitatea îndepărtată și să aducă cele necesare pentru ca niciun animal să nu se mai îmbolnăvească. Ca printr-o magie aripile îi veneau perfect șefului pădurii, puternicului urs. Astfel că peste doar două zile toate animalele mature din pădure purtau măști de un verde ca iarba și cu mic cu mare își puneau lăbuțele într-o soluție dezinfectantă înainte de a lua masa. Petreceri nu se mai țineau pentru moment, animalele se mai întâlneau la izvor sau la râul din marginea pădurii, pentru a-și potoli setea și a face baie, dar păstrau distanța regulamentară și făceau planuri mărețe pentru momentul în care va apărea un vaccin care va face virusul ce provoca strănuturi și durere în gât să dispară pentru totdeauna. Toate viețuitoarele au credința că următoarea petrecere va fi de neuitat, demnă de consemnat într-o altă poveste, căci ,,Igiena – povestea unui urs cu aripi de fluture” tocmai s-a încheiat.

Imagini articol: Medicale Shop și Pixabay.com

Articol pentru SuperBlog 2020.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s