Momente de prezență

Viața este de cele mai multe ori o cursă contra cronometru, o alergătură continuă între multiplele sarcini pe care le avem de îndeplinit, o bătălie pentru roluri, recunoșteri sau trofee.

Uneori suntem copleșiți de întregul tablou, ne simțim obosiți, apatici, ajungând până la momentul în care nu ne mai recunoaștem, nu mai știm cine suntem și ce ne reprezintă cu adevărat.

Cu toții avem visuri, aspirații și valori care ne ghidează în viață, iar atunci când urmăm vocea mulțimii, alergând după validare, ne putem îndepărta destul de mult de propriile obiective, de acea cale care ne aduce împlinirea.

Am spus mereu că singura noastră datorie este față de noi înșine, să ne ascultăm vocea inimii și acea înțelepciune care ne ghidează spre o viață trăită la cel mai înalt nivel.

Nu mă îndoiesc nicio secundă că fiecare dintre noi este înzestrat cu un talent sau o abilitate care poate fi folosită pe calea autenticității, aducând o schimbare și o amprentă personală pe drumul vieții.

Dar ce facem când totul pare mult prea greu, când nu mai știm ce ne dorim cu adevărat?

Aș putea părea ușor superficială dacă spun că ar fi indicat să luăm o pauză, să ne oprim din alergat și, într-un mod intenționat, să ne îndreptăm atenția spre noi, să ne ascultăm gândurile, să ne validăm emoțiile, să fim atenți la semnalele pe care corpul nostru încearcă să ni le transmită.

Iată doar câteva căi pentru reconectarea cu propriul sine:

1. Clipe de singurătate

Sunt numeroase persoane care fug de singurătate și persoane care se încarcă din momentele de solitudine.

Cu siguranță că în momentele în care suntem singuri vocea interioară se aude mult mai clar, iar dacă gândurile noastre ne sperie, tendința este să fugim, însă trebuie să fim conștienți că în singurătate ne putem acorda maximum de atenție pentru a ne cunoaște cu adevărat.

Metoda scrierii în jurnal poate fi una eliberatoare și cu adevărat revelatoare pentru fiecare dintre noi.

2. Întâlniri cu oameni dragi

Suntem ființe sociale și simțim nevoia să avem relații armonioase, să ne deschidem sufletul în fața unor persoane de încredere și să sprijinim la rândul nostru alte suflete minunate care ne înconjoară.

Exprimarea gândurilor care ne încearcă ne va oferi cu siguranță o experiență eliberatoare, iar cuvintele potrivite spuse într-un moment de cumpănă pot fi magie curată pentru fiacre dintre noi.

Trebuie să fim atenți în fața căror persoane ne deschidem inima, nu doar pentru că riscăm să nu fim înțeleși, dar se poate ca în loc de acceptare să primim chiar reversul medaliei.

3. Atenție acordată pasiunilor

Ne tot spunem ,,într-o zi … atunci când…”, punând de cele mai multe ori pasiunile și plăcerea personală pe ultimul loc.

Adevărul este că avem cu toții pasiuni, talente și visuri care ne dau energie, ne fac să zâmbim, ne oferă acel sentiment de unicitate.

Așadar, întreabă-te ce-ți place cu adevărat, ce-ți face inima să vibreze și zâmbetul să răsară, și nu mai amâna, treci la acțiune și oferă-ți măcar un moment de răsfăț pe săptămână.

4. Plimbări în natură

Se tot spune că unele afecțiuni ne dau târcoale tocmai pentru că ne-am îndepărtat de natură, de sursa inepuizabilă de energie vindecătoare.

Adierea vântului, un peisaj magnific, o plimbare la răsărit sau apus de soare ne pot modifica instant starea de spirit, oferindu-ne acea pace interioară de care avem cu toții atât de multă nevoie.

Natura ne oferă lecții valoroase, dintre care cea mai de preț pare să fie conștientizarea faptului că nimic nu este veșnic, că timpul este trecător și că fiecare moment are propria sa măreție.

Tu cum alegi să-ți petreci timpul? Care sunt activitățile care îți fac plăcere și îți încarcă bateriile?

Simple trăiri

imagine preluată de aici

Sunt doar o filă din jurnalul unui suflet călător,

O pagină distinctă din imensa carte a vieții,

Fărâma colorată din perfecțiunea unei vieți imperfecte.

Cine se aseamănă se adună într-un câmp de iubire sau ură

Și uneori părem doar niște clovni dansatori ieșiți dintr-un chenar impus

Sunt momente când mă simt precum o mușcată înflorită într-un deșert:

Singură și tristă, unică și specială în același timp.

Ce-i drept, cu toții învârtim paleta de culori a lumii

Și ne pictăm propriul tablou cu care defilăm prin viață.

Când vine vorba de carcasă, mă caracterizează stilul Chic-Elite

În rest, aș vrea să cred că sunt o rază de lumină și speranță

Acolo unde există durere, uitare, ignoranță.

Colț de suflet, oglinda mea în viață!

Imagine din arhiva personală

Încondeiere cu tristețe, deznădejde și iubire,

Pentru a sprijini inimi micuțe ce suferă-n tăcere,

Căci actul dăruirii e precum pâinea, mereu pe masă,

Nu doar atunci când vine o sărbătoare creștinească.

Pască și drob, doar o hrană trupească,

Universul inimii reprezintă comoara noastră.

Sunt doar un suflet sensibil care se ascunde sub eșarfa magică a iubirii.

Un blogger partener la misiunea descoperirii vocației,

Lăsând inspirația și înțelepciunea superioară să se aștearnă

Prin cuvinte menite să ne conducă pe calea autocunoașterii și evoluției personale,

Presărând pe cărările vieții esența propriului suflet.

Visează, acționează, trăiește, îndemnul care mă urnește

Și am parteneri media de nădejde,

Pentru a scrie o poveste despre ce-a fost, despre ce este.

Sunt o visătoare îndrăgostită de nemărginirea cerului înstelat,

Privit în subseară, din comodul leagăn de la țară,

Acel moment în care ochii devin sticloși și vocea s-a umezit,

Dând naștere unei povești închise adânc în cotloanele sufletului,

Iar răspunsul devine un ecou atât de clar în liniștea perfectă a nopții.

Adevărul este că noi deținem cheia propriei împliniri,

Însă ne împiedicăm de un nasture ca de un morman de nisip.

Vedem în ceilalți sursa propriei noastre fericiri sau nefericiri,

Ne angrenăm într-un dans nesfârșit al luptei pentru putere,

În care suntem rând pe rând victimă, agresor și salvator

Și din păcate doar loviturile dure ale vieții ne mai trezesc la realitate.

Și întrebarea potrivită poate schimba întreaga perspectivă,

Iar a etira valori sănătoase poate schimba destine,

Căci modele suntem cu toții, depinde doar pentru ce și pentru cine.

Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!

Sunt prietena cărților bune, suflete deschise pentru mine, pentru tine,

Izvor nesecat de informație testată,

Glasul care te-ndeamnă să fii mereu mai bun,

Energie pură care cheamă schimbarea.

Sunt prietena care știe să asculte și să înțeleagă,

Care rostește mereu un verde în față

Poate durea, dar e varianta cea mai sănătoasă

Sunt un spirit liber care-și dorește să strălucească.

Și dacă ar fi să fac pledoaria finală:

Sunt doar un simplu călător prin viață,

Călătoria perfectă e destinația vizată!

imagine preluată de aici

---

Articol pentru Spring SuperBlog 2017.

POVESTEA VIETII

Viata este o calatorie, obisnuiesc sa spun. Viata este o poveste, vreau sa spun acum.

O poveste scrisa cu cerneala sufletului si a mintii, cu stiloul actiunii, pictata cu pensula creativitatii, cu culorile iubirii, intelepciunii si inspiratiei.

O poveste scrisa de autori diferiti, unici si speciali, printre care ma numar si eu, si tu, si fiecare suflet.

  Viata are un inceput, un cuprins si o incheiere, precum o poveste.

Un inceput in care suntem zambitori, fara frici si tristeti, dornici sa exploram si sa invatam si suficient de perseverenti pentru a cadea pana reusim sa mergem.

Timpul trece si incepem sa invatam ca exista pericol, ca trebuie sa avem grija, ca exista rautate si oameni care nu ne doresc binele, invatam sa ne cenzuram pentru ca ni se spune ca nu facem bine, incepem sa imitam pentru ca ni se spune ,,asa se face”, ne razvratim si suntem pedepsiti pentru a intelege ca nu suntem proprii stapani si ca mereu vor fi altii care au asteptari de la noi si de care trebuie sa tinem seama.

Si ajungem in cuprinsul vietii total dezorientati. Ne dorim altceva si nu stim cum sa obtinem si atunci alegem sa urmam cararea batatorita ce ne indeparteaza de noi, ajungand sa credem ca viata este o pedeapsa, cand, de fapt, ea este cel mai mare dar.

Credinte limitative, obiceiuri, asteptari, reguli, un bagaj ce apasa frana in locul pedalei de acceleratie, iar noi ne simtim precum un kilogram de zahar intr-o oala cu ciorba.

Rataciti, goi, singuri, fara rost, vinovati, apasati de griji si extrem de tristi, in asa masura incat nu mai observam frumusetea lumii, cerul senin, florile, oamenii care ne zambesc, oportunitatile si propria valoare.

Eu te-am facut, trebuie sa faci ce-ti spun eu, nimeni nu merge la munca de placere, banii se castiga greu sau bani au doar oamenii necinstiti, banii sunt ochiul dracului, sunt doar cateva din credintele limitative ce ni le insusim din familie, de la scoala, din media si care la nivel subconstient ne conduc viata.

Vreau sa-ti spun ca singurul stapan al tau esti chiar tu, ai aceasta libertate si ai nevoie sa crezi in ea pentru a-ti da voie sa fii si sa creezi toate minunile de care esti in stare, pentru ca in tine exista o comoara si doar tu o poti scoate la lumina.

Sunt atat de multi oameni care muncesc din placere si au rezultate remarcabile, poti sa faci o cautare pe google pentru a vedea cu ochii tai. Iar acesti oameni au si bani, bani cinstiti, pentru ca banii sunt o forma de energie si vin ca rasplata, ca si consecinta a valorii pe care o oferim lumii.

Felul in care folosim banii poate face bine sau rau, dar ei in esenta sunt o valoare de schimb pentru diferite lucruri si experiente.

Te invit sa iei o foaie si un pix si sa-ti notezi toate credintele limitative ce te impiedica sa fii si sa faci ceea ce-ti doresti cu adevarat. Fii atent la opiniile pe care le ai, la ceea ce crezi despre anumite situatii, experiente sau oameni, asa vei descoperi ce te tine pe loc.

Noteaza, fii constient si inlocuieste, schimba si crezi ca se poate si altfel, vei vedea ca asa va fi.

Asa se face! Dar pana cand? Pana cand vom avea curajul sa schimbam un ingredient, doua si sa dam un alt gust prajiturii, pana cand vom indrazni sa cream propria reteta, pana vom actiona diferit, pana vom schimba lucruri, locuri si, poate, oameni pentru a fi in armonie cu noi.

Traim cu credinta ca trebuie sa indeplinim asteptarile altor oameni sau chiar ale lui Dumnezeu. Si cum ramane cu dorintele noastre?

Ne este teama de esec, ne este teama de consecinte, de pedepse, de respingere si alegem de foarte multe ori sa fim un oarecare, sa fim  pe placul altora si sa uitam de noi.

Dar vine un moment in care ramanem singuri si ne auzim sufletul urland si atunci ce facem?  Ne inecam in propriile lacrimi si devenim victime, ne refugiem in vicii pentru a ne adormi simturile sau imbratisam schimbarea?

Am spus-o de atatea ori si o mai spun o data, singura noastra datorie este fata de noi insine.

Nu am venit pe lume pentru a indeplini vise apuse ale altor oameni, nu am venit  sa suferim pentru o viata de apoi minunata si mai ales, Dumnezeu vrea doar ca noi sa fim fericiti, altfel nu ne-ar fi dat intelepciune, inspiratie, talente, libertate si o lume atat de frumoasa.

Nu cred in reguli, cred in iubire, in valori sanatoase, in respect si in responsabilitate, in vise, in frumusetea si in libertatea fiecarei fiinte.

In fiecare moment ai libertatea de a alege si chiar in acest moment tu esti cel ce-ti scrii propria poveste. Ce-ti doresti cu adevarat?

Pune-ti visul pe hartie si crede in el! Munceste in fiecare zi, chiar de o faci singur! Pe parcurs, oamenii vor intelege si vor veni spre tine. Fa primul pas si nu renunta niciodata!

Va veni apusul vietii, incheiere si nu as vrea sa regreti lucruri pe care nu ai indraznit sa le faci.

Atunci cand cineva pleaca, fie in mod neasteptat, fie dupa o lunga suferinta, la batranete sau poate mult prea devreme, inevitabil ne intrebam ,,de ce?”.

De ce el, de ce acum, de ce asa?

Sunt intrebari ce ne chinuie si la care cautam raspunsuri pentru a ne linisti, pentru a intelege, pentru a accepta.

Putem spune ca asa a vrut Dumnezeu, ca asa i-a fost destinul, ca asa a ales, poate chiar inainte de a se naste sau ca misiunea lui aici a luat sfarsit.

Mult mai usor ne-ar fi sa acceptam despartirea de o persoana  daca am putea spune: ,,A avut o viata frumoasa, a fost fericit!” dar din pacate de cele mai multe ori nu putem spune asta.

Despartirea apare intotdeauna mult prea devreme, parca ceva mai era de scris, de trait, de spus, de lasat in urma.

Timpul trece si tace! Este singura resursa limitata si tot ce ne raman sunt amintirile.

Sa nu mai amanam, cel mai bun moment este acum!

Nu-ti lasa visurile sa devina regrete la apusul vietii!

Doar tu le poti transforma in realitate si prin ele poti face lumea mai frumoasa!

In fiecare clipa, tu scrii povestea vietii tale! Fa-o sa aiba sens!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

Scrisoare catre DUMNEZEU

Doamne Dumnezeule,

te rog, iarta-ma pentru fiecare gand gresit, pentru fiecare cuvant care a ranit, pentru fiecare actiune care m-a indepartat de cine sunt eu cu adevarat.

Ajuta-ma sa ma regasesc, sa visez, sa sper, sa stiu sa ma bucur, sa zambesc fara regrete, sa merg la culcare cu gandul impacat si fiecare fapta a mea sa aduca bucurie.

Stiu ca viata mea e voia ta, fa-o sa aiba sens.

Coboara mana ta cea sfanta asupra familiei mele si asaza pace, intelegere si iubire.

Ajuta-ma ca in fiecare moment al vietii mele sa fiu prezenta si orice as face sa fac din adancul sufletului, cu iubire, daruire si speranta.

Stiu ca viata inseamna mai mult decat suferinta, ajuta-ma sa-mi traiesc fiecare vis si astfel sa aduc bucurie si speranta in vietile altor suflete.

Te rog, Doamne, sprijina proiectul meu cu volumul de versuri si fa sa fie inceputul, trezirea altor suflete si a credintei ca atunci cand scopul este nobil, orice este posibil.

Ai grija, Doamne, de toti copiii din lume, ajuta-i sa fie sanatosi, sa aiba viata frumoasa si multe bucurii.

Ofera, Doamne, tuturor batranilor o batranete frumoasa, iar acolo in cer, ai grija de toti cei plecati la tine.

Ajuta fiecare om sa priveasca viata ca pe un dar, sa stie ca el este o Minune Divina, sa simta ca merita ce este mai bun, merita bucurie, merita iubire si din sufletul sau poate darui bucurie si iubire pentru o lume mai frumoasa.

Ajuta-ma, Doamne, sa ofer iubire si iubirea celorlalti sa-mi umple sufletul si te rog, ajuta-ma sa-mi amintesc mereu ca Tu esti cu mine.

Iti multumesc, Doamne, pentru minunatul dar numit viata mea, pentru oamenii frumosi care ma inconjoara, pentru fiecare moment de bucurie, pentru fiecare constientizare, pentru toate lucrurile si momentele unice, pentru cerul senin, pentru raza de soare, pentru iubirea si sprijinul tau, pentru tot si pentru toate, pentru existenta, MULTUMESC.

Pace si iubire,

Florina Popa Dumse

PS: va recomand sa urmariti filmul ,,Scrisori catre Dumnezeu”. Aceasta scrisoare s-a nascut in urma vizionarii acestui film.

Foto: pixabay.com