Colțuri de România

Au trecut trei luni de la vacanța noastră, trei luni în care nu am reușit să împărtășesc experiența, dar știți cum se zice, niciodată nu este prea târziu pentru a face ceva, mai ales că v-ar putea servi drept sursă de inspirație pentru vacanța de iarnă.

Am vrut să plecăm peste mări și țări, am vrut pentru că aveam în plan să zbor pentru prima oară cu avionul, dar nu s-au aliniat lucrurile cum ne-am dorit și am decis să descoperim colțuri din minunata noastră țară.

În 5 septembrie, într-o frumoasă și călduroasă zi de luni, am pornit cu entuziasm și un plan bine făcut spre prima destinație de pe listă, I Giardini di Zoe. Aveam obiceiul să facem planurile la minut și să căutăm cazare de pe drum, în parte am făcut asta și acum, asigurându-ne totuși că avem rezervare la Eden Grand Resort, având în vedere că plănuiam să petrecem câteva zile la munte și să avem o întâlnire de gradul zero cu Sfinxul și Babele. Dar până să ajungem acolo, am mai descoperit multe locuri despre care merită să povestim.

I Giardini di Zoe

Recunosc, am vrut să ajung aici pentru că am văzut multe fotografii impresionante pe rețelele de socializare. Mi-a plăcut experiența, să descopăr grădina și să facem fotografii, însă nu pot să zic că m-a impresionat, conștientă fiind că aceasta este mult mai animată primăvara și vara. Este un loc care te invită să stai, să admiri natura, să simți liniștea, însă noi nu aveam foarte mult timp pentru asta într-o zi în care mai trebuia să bifăm și altceva.

Muzeul Astra -Sibiu

Da, ne grăbeam să ajungem aici, căci am o pasiune pentru căsuțele de odinioară și nu puteam să nu pun pe lista de obiective și Muzeul Astra. Mi-a plăcut mult, m-a copleșit, m-a obosit și tot m-aș mai întoarce. Îmi pare rău că am ajuns spre seară și am cam fost pe repede înainte, căci dacă aș fi avut o zi la dispoziție, cu siguranță nu m-aș fi plictisit. Am admirat căsuțele, le-am cuprins în suflet și-n numeroase fotografii, ne-am închinat în biserică și am pornit în aventura de a găsi căsuța de pe bancnota de 10 lei. Da, se găsește aici, dar ne-a dat bătăi de cap să o descoperim, e retrasă și nu multă lume știe despre ea. După ce am bifat și asta ne-am liniștit, am reușit să servim și cina, una care nu ne-a impresionat papilele gustative, ulterior aflând că am fi putut gusta papanași și gomboți gustoși după morile de vânt. Ne-a scăpat, dar promitem să ne întoarcem și să bifăm și această experiență culinară într-un loc desprins dintr-o lume în care liniștea era la ea acasă.

Ne-am petrecut noaptea la Pesiunea Amso din Sibiu și am fost impresionați de decorul modern al camerei, de curățenia exemplară, de atenția acordată, chiar dacă am ajuns destul de târziu, și de micul dejun bogat și gustos. Iar după o noapte odihnitoare, am avut suficientă energie pentru a ne începe ziua cu o plimbare prin Sibiu.

Podul Minciunilor – Sibiu

Am ajuns și la Podul Minciunilor, care drept să spun nu m-a dat pe spate, ba chiar m-am întrebat dacă nu cumva am greșit destinația. Este drept, sub el se desfășurau lucrări, deci era de înțeles de ce îi lipseau strălucirea și florile care îl decorau în fotografiile atractive văzute pe internet. Am făcut câteva fotografii și câțiva pași prin Piața Mare și Piața Mică. Am poposit în Biserica Romano-Catolică, care m-a impresionat vizual și a reușit să-mi pună pacea în suflet. Ne-ar fi plăcut să descoperim și Palatul Brukenthal, dar era închis (luni și marți este închis), așa că ne-am luat la revedere de la Sibiu și ne-am continuat călătoria pe plaiurile mioritice.

Castelul de Lut Valea Zânelor

Despre acest loc am auzit tot felul de lucruri, dar pe mine m-a cucerit. Magic ar fi dacă și interiorul ar fi amenajat și deschis publicului. Deocamdată se poate urca în turnuri și face fotografii în locurile special amenajate. Povestea zânelor și decorul îl transformă într-un loc special pentru cei mari și cei mici. Se poate lua masa aici, se pot petrece clipe de relaxare pe malul apei, iar suvenirele presărate cu praf de zâne sunt pregătite pentru a bucura inimi.

Povestea Calendarului

La doar câțiva pași mai există un loc de vis, Povestea Calendarului, un univers plin de culoare, creat în mod special pentru cei mici. Aici nu există șansa să te plictisești, căsuțele celor 12 luni sunt atracția principală, dar și diverse jocuri de care te poți bucura, tot felul de bunătăți dulci și ateliere pentru pitici. Un loc de basm unde cei mici vor fi cuprinși de magie, iar cei mari de nostalgie.

Abatia Cisterciană Cârța

Aici am ajuns în urma recomandării făcute de prietena mea dragă, care cunoaște țara ca pe propria palmă. Ne bucurăm că am decis să facem un mic ocol pentru a descoperi și acest loc marcat de istorie. Are și un muzeu, și o curte în care ne-am plimbat în voie.

Biserica Neagră & Strada Sforii – Brașov

Nu am urcat cu telecabina pe Tâmpa. Ne-am fi dorit, dar am ajuns prea târziu, așa că ne-am limitat la mersul pe jos. Am descoperit Biserica Neagră, Piața Sfatului și ne-a luat ceva timp până să găsim și Strada Sforii, care arăta într-un fel… Nu am putut să nu mă întreb cum ar arăta aceasta în viziunea unui artist și dacă noi, cei ce trecem pe acolo, ne-am limita la a o imortaliza în fotografii memorabile, fără a ne lăsa amprenta.

Eden Grand Resort – Predeal

Am avut parte de o zi plină și am ajuns cu noaptea în cap, cum se spune, la Eden Grand Resort. Am fost primiți cu bucurie și ne-a fost predată îndată o cameră elegantă și călduroasă, în corpul de clădire Eden 5. După o baie relaxantă, ne-am lăsat purtați în lumea viselor, iar de dimineața ne-am dat seama că suntem într-un loc de vis. Peisajul zărit pe geamul camerei ne-a cucerit, ne-am bucurat să ne petrecem dimineața și seara în balcon, admirând natura și respirând aerul răcoros. Hotelul se află la doar câțiva pași de pădure, deci liniștea și peisajul încântător sunt garantate aici. Am servit mese care ne-au încântat papilele gustative, așa că e musai să vă recomand papanașii și clătitele delicioase, soțul meu v-ar spune mai multe despre pomana porcului și despre alte bunătătți pe care le-a gustat, dar mai bine vă invităm să le testați voi și să vă bucurați de o vacanță de poveste aici, mai ales că urmează revelionul (cu beneficii la pachet) și sezonul de schi.

Sfinxul și Babele

Dacă anul trecut, în drum spre mare, am renunțat la întâlnirea cu Sfinxul și Babele, anul acesta eram mai mult decât hotărâți să trăim și această aventură. Am cam tremurat înainte să pornim cu telecabina, căci eu am rău de înălțime, dar ce să vezi, nu mi-a fost frică aproape deloc, iar peisajul de la înălțime m-a cucerit. Este o experiență pe care o recomand și mă bucur că prin ea am mai bifat un punct din lista mea cu 100 de lucruri de făcut în viață. Soțul meu s-a aventurat într-o expediție până la Crucea Eroilor de pe Caraiman, în timp ce eu m-am limitat la a admira impunătorul Sfinx și peisajul din jur.

Praid & Sovata

Din dorința expresă a soțului meu am ajuns și la Praid, iar din dorința mea am explorat într-o seară și Sovata. Salina Praid era închisă, deci mare mișcare nu era prin zonă, vremea era și ea mohorâtă, dar tot ne-am ambiționat și am reușit să explorăm Canionul de sare, care pe vreme bună este cu siguranță mai spectaculos.

Dacă tot mi-am testat limitele spre Sfinx și Babe, am ținut să mai fac o încercare urcând în Turnul Belvedere din Sovata, pentru o priveliște la înălțimea așteptărilor. Apoi am coborât cu picioarele pe pământ și ne-am plimbat în jurul lacului Ursu și prin oraș, unul extrem de animat în comparație cu Praid. Aici oamenii vin pentru tratament și relaxare, iar muzica de odinioară răsună în difuzoare.

Am plecat luni și ne-am întors sâmbătă, a fost scurt, dar intens. Mi-ar fi plăcut să avem timp și pentru un popas la Castelul Cantacuzino și să dăm o fugă până la Vulcanii Noroioși, obiective pe care le trec pe lista următoarei aventuri prin minunata noastră patrie. Ne-am bucurat să descoperit colțuri de România și vă invităm și pe voi să o faceți. Avem o țară atât de frumoasă, să punem reflectoarele pe ea!

Evadare în natură – Stațiunea Fântânele și împrejurimi

Natura își însușește minunatul rol de terapeut atunci când ne invită la introspecție, stare de prezență și relaxare.

Câteva zile petrecute în natură, unde liniștea este la ea acasă, alungă tumultul gândurilor și al emoțiilor care ne încearcă în viața de zi cu zi.

Căutam liniștea atunci când ne-am hotărât să evadăm câteva zile în inima naturii, nu departe de Cluj-Napoca.

Stațiunea Fântânele

Am ales această stațiune pentru că ne doream un loc liniștit, să descoperim o nouă destinație turistică a minunatei noastre țări, dar și datorită lacului Beliș-Fântânele, principala atracție a zonei.

Foto – Dumșe Popa Adrian

Lacul de acumulare acoperă ruinele caselor abandonate de săteni, celebră fiind biserica care mai poate fi zărită atunci când apele lacului scad foarte mult.

Noi nu am avut noroc să vedem ruinele bisericii, dar ne-am bucurat de o plimbare pe lac, cu o barcă cu motor, distracție care a durat în jur de o jumătate de oră, cu un cost de 50 de lei.

Stațiunea are și o pârtie de schi, care o clasifică ca destinație turistică pentru iubitorii sporturilor de iarnă, oferind în fiecare anotimp un spațiu potrivit pentru câteva zile de relaxare.

Răsăritul și apusul de soare oferă o priveliște de vis asupra lacului, noi având privilegiul de a ne bucura de spectacol chiar din balcon, fiind cazați la Hotel Bianca.

Eu m-aș fi mulțumit cu această priveliște și cu o carte bună, dar soțul meu avea nevoie de puțină mișcare, așa că am avut parte și de o aventură de explorare a pădurii și de plimbări pentru a descoperi obiectivele turistice din împrejurimi.

Peștera Vadu Crișului

Până să ajungem în stațiune, am făcut un popas pentru a vizita peștera Vadu Crișului.

Drumul până la peșteră mi-a dat serioase bătăi de cap, fiind de vreo patru ori în postura de a abandona, noroc cu soțul meu care m-a ajutat să-mi stăpânesc cumva frica de înălțime, pentru că, pe alocuri, drumul este abrupt și foarte îngust.

Peștera este una foarte frumoasă, formațiunile din stalactite și stalagmite oferind un tablou demn de a fi admirat de ochii curioși ai vizitatorilor, dar și oportunitatea de a fi numite după diverse animale sau personaje din poveștile pentru copii.

Peștera este străbătută de o apă limpede care, la sfârșitul celor 860 de metri deschiși publicului, poate fi gustată de cei mai îndrăzneți dintre vizitatori.

Unele dintre scări sunt abrupte, pe unele porțiuni fiind necesar să folosești chiar pașii piticilor pentru a trece, dar efortul este unul care merită a fi făcut pentru a călca în Sala Iadului și în cea a Raiului, pentru a analiza Ochiul Dracului ce te privește dintr-un perete al peșterii, pentru ca în final să bifezi o experiență inedită și să te întorci la lumina zilei.

La câțiva pași de peșteră se află cascada Vadu Crișului, pe care soțul meu a surprins-o în câteva fotografii, în timp ce eu îmi trăgeam sufletul și mă pregăteam să fac față drumului de întoarcere.

Cascada Vălul Miresei

Cascada Vălul Miresei se află la 26 de km distanță de stațiunea Fântânele, aproximativ un kilometru necesitând a fi parcurs la pas, pe un drum lipsit de obstacole, care aduce în fața turiștilor căderea de apă ce invită la meditație și relaxare.

Mărturisesc că am încercat să cuprind cu ochii cât mai în amănunt acel tablou. M-am așezat pe o piatră și mi-am antrenat starea de prezență, admirând peisajul și bucurându-mă de sunetul liniștitor al apei.

Vacanță în inima munților

Atunci când vorbim despre vacanță, ne gândim fie la o plajă însorită și la valurile agitate ale mării, fie la o pârtie de schi și un decor de basm pictat cu măiestrie într-un alb strălucitor.

Eu iubesc marea, lenevitul pe șezlong, răsăritul care mângâie cu ale sale raze valurile mării, în timp ce soțul meu este un împătimit al sporturilor de iarnă, adoră aventura oferită de pârtia de schi și nu se satură niciodată să admire natura și să fotografieze spectacolul iernii.

Vacanța la malul mării este deja istorie, iar în ceea ce o privește pe cea de iarnă, am fost anunțată deja că anul acesta vom poposi voioși chiar în Poiana Brașov.

De această dată nu vom merge doar noi doi, nașii noștri intră și ei în joc, alături de fiul lor, un copil tare drăgălaș, curios și bineînțeles fascinat de zăpadă și săniuș.

Și cum fiecare are sarcini clar stabilite, așa cum îi șade bine oricărei familii, la noi lucrurile se desfășoară cam așa: el dă banul, eu fac planul.

Primul punct din planul de vacanță îl reprezintă cazarea în Poiana Brașov, iar după ce va fi bifat, îmi voi permite să visez cu ochii deschiși, adevărul este că nimeni nu se pricepe mai bine ca mine la asta.

Un decor de basm, un peisaj care să ne taie respirația, locul unde să realizăm cele mai reușite fotografii, care să ne rămână amintiri neprețuite peste ani, alături de trăirile pe care le vom așeza cu drag în comoara propriului suflet.

Pârtia de schi va fi atracția principală pentru cei mai curajoși dintre noi, în timp ce eu și cel mic ne vom mulțumi să testăm viteza de alunecare a saniei pe pârtie, să ne bucurăm de o priveliște de vis de la înălțime, într-o plimbare mult visată cu telecabina, să ne plimbăm cu sania trasă de cai și să facem fotografii memorabile.

Fiecare zi va fi o nouă aventură, iar atunci când seara va așterne a sa mantie, este important să ne retragem într-un spațiu care să ne ofere tot confortul propriului cămin, unde să facem o baie caldă și să ne lăsam purtați pe aripi de poveste privind un film bun la televizor sau să petrecem timp de calitate împreună, desfășurând diverse activități distractive care să ne unească și să ne bucure sufletele.

După intense căutări și analize, am ales Hotel Royal Poiana Brașov, datorită amplasamentului în inima munților, în apropierea lacului Miorița și a confortului oferit de camerele spațioase destinate familiilor cu copii, hotelul asigurând și o parcare gratuită și spațiu de depozitare pentru echipamentele de schi, dar și diverse facilități de agrement și relaxare.

Îmi doresc să-mi încep fiecare dimineață cu un ceai cald și aromat servit în barul hotelului, admirând peisajul și descifrând schimbările pe care natura le-a țesut cu măiestrie de-a lungul nopții, reușind să ofere de fiecare dată un nou și minunat tablou ce-mi servește drept sursă de inspirație pentru versuri cu tâlc, care vor atinge cu iubire sufletele sensibile și frumoase ale celor care le vor citi cândva.

Abia aștept să inițiem un mic campionat la masa de biliard, la jocul de darts  sau fotbal de masă, învingătorul având privilegiul de a plasa porunci hazlii care să umple de culoare decorul mohorât al serilor de iarnă.

În săptămâna pe care o vom petrece în ținutul falnicilor brazi, ne vom face timp să vizităm și împrejurimile, destinațiile vizate fiind Castelul Bran, locul unde suntem siguri că vom fi cu adevărat surprinși și Mănăstirea Caraiman, unde liniștea și simplitatea specifică lăcașurilor de cult ne va determina să aruncăm o privire spre interior, la semnificația vieții, la propriile valori și la misiunea personală care să lase o lume mai bună și mai frumoasă pe acolo pe unde trecem.

Mizăm pe o vacanță reușită, măsurată în zâmbete adevărate și în sentimentul de fericire pe care îl vom putea accesa și peste ani și ani.

---

Articol pentru SuperBlog 2017.