M-am îndrăgostit de Veneția în perioada facultății, atunci când am avut de făcut un proiect, iar în urma cercetării am fost cucerită de imaginile minunatului oraș construit pe apă.
V-am povestit că am ales plaja din Lido di Jesolo tocmai pentru a putea ajunge mai ușor să vizitez orașul canalelor, al gondolelor și cu siguranță al îndrăgostiților.
Într-o zi de miercuri, de dimineață, am renunțat la relaxarea de pe șezlong și am urcat în vaporașul ce își aștepta turiștii chiar pe malul mării, la câțiva pași de locul unde eram cazați, aventurându-ne astfel într-o călătorie ce a durat aproape două ore, cu un cost de 30 de euro pe persoană.
Am salutat cu bucurie Veneția și cu energia și încântarea unor copii am pornit la pas spre Piața San Marco, acolo unde ne așteptam să fim întâmpinați de celebrii porumbei, dar am dat nas în nas cu o mare de turiști din toate colțurile lumii.
Toată lumea era dornică să cuprindă cu ochii și să surprindă în fotografii memorabile Basilica San Marco, Palatul Dogilor și Turnul Clopotelor, cele trei impunătoare obiective turistice ale Veneției.
Nu am uitat nici de Podul Rialto și de Canal Grande, dar până a ajunge acolo mai e ceva de mers pe străduțe întortocheate, printre magazine cu suveniruri din ce în ce mai colorate și mai atrăgătoare, însă cu prețuri destul de piperate.
Am admirat Basilica San Marco doar din exterior, asta după ce ne-am așezat la coadă și când să intrăm am fost atenționată că trebuie să-mi acopăr picioarele și să renunț la rucsac. În acel moment am renunțat la ideea de a vedea interiorul, timpul presându-ne și așa destul de mult, imposibil fiind să descoperim frumusețile Veneției în doar patru ore, atât cât am avut noi la dispoziție.
Mă cuprinsese deja panica, voiam să simt energia acestui loc, să am o imagine de ansamblu, așa că am hotărât să urcăm în Turnul Clopotelor. Coada nu era foarte mare, iar experiența merită cu siguranță cei 8 euro investiți în biletul de intrare.
De la înălțime, Veneția îți dă sentimentul de pace, întinderea de apă și vaporașele care o brăzdează vorbesc despre farmecul natural al unui loc pe care foarte mulți îl visează, iar cei mai norocoși ajung să-l descopere cu ochii minții și ai sufletului.
Veneția vorbește despre povești de dragoste, despre plimbări liniștite cu gondola pe Canal Grande, despre trăiri pe care le împarți cu cei dragi sau pe care alegi să ți le faci cadou într-o călătorie a descoperirii de sine.
Mărturisesc că am plecat de acolo cu o ușoară tristețe în suflet, cu regretul că nu am reușit să mă bucur mai mult de acest loc magic, că nu am putut să-i ascult mai mult povestea și să-i descopăr împrejurimile, in special insulele Murano și Burano.
Am promis că mă voi întoarce, cu gândul de a desluși secretul meșterilor sticlari și de a lua acasă măcar o vază care să-mi completeze colecția.
Până atunci însă, mă bucur de suvenirurile luate pe fugă și de amintirile adunate în suflet, afirmând cu credință că orașul ce-și oglindește măreția în apele cristaline ale mării merită măcar un city break, indiferent de anotimp sau starea vremii, pentru că așa cum spune draga mea prietenă, ,,Veneția este mereu o încântare!”.
Colţ de suflet 