Cine este femeia din oglindă?

Vocea caldă, controlată și feminină, care seamănă cu a unui ghid bine intenționat umplea încăperea. Ca de obicei, Amanda avea mormanul său de foi în mijlocul patului, doar că acum păreau de-a dreptul abandonate, căci atenția îi fusese captată de seminarul fascinant de feminitate.

– Ce reprezintă pentru tine feminitatea?, întrebă femeia dichisită care se oglindea în ecranul unui laptop și răsuna în creierele hiperactive a peste nouă sute de femei care își dăduseră întâlnire cu sinele într-o seară friguroasă de decembrie.

– O insulă virgină!, exclamă fără să gândească Amanda. Iar părul său vâlvoi și pantalonii de trening păreau să-i dea dreptate, precum și fardurile care zăceau pe etajera din baie, nefolosite de la ultima nuntă din august.

Când își conștientiză răspunsul, un zâmbet adevărat îi puse în mișcare mușchii înțepeniți ai feței, iar imaginația o purtă în copilărie, la clipele în care bunica îi împletea cu bucurie părul bălai și o pregătea cu dedicare pentru slujba de duminică și pentru marile sărbători.

Poate că ar fi cazul să-și sune coafeza și să programeze o ședință de răsfăț, părul său îi va fi recunoscător, la fel și oglinda. Amintind de oglindă, se sincroniză cu vocea din laptop, care le îndemna să o caute și să-și ofere răgazul de a se privi.

– Cine este femeia din oglindă?, întrebarea care marca momentul zero al serii, punea viața pe pauză și pornea călătoria spre suflet.

– Nici toate măștile etalate la Carnavalului de la Veneția nu ar putea să o definească, exclamă Amanda cu hotărâre. Căci am fost și victimă, și salvator, femeia naivă și sinceră, îndrăgostită și furioasă, creativă și pierdută în valurile tristeții, binecuvântată și năpăstuită, o umbră și un curcubeu. Doar foile mele mâzgălite îmi cunosc adevărata față, iar ele sunt confidente adevărate, nu trădează, dar au puterea miraculoasă de a readuce sufletul la viață.

Terapia prin scris este una recunoscută, așa că nu fu cuprinsă de mirare când din papucii de coach priceput, femeia dichisită din laptop le ceru să ia o foaie și să lase să curgă emoții negative adunate în oceanul inimii.

Amanda scrise cu litere hieroglifice și cu o rapiditate dată de exercițiu cuvintele: furie, frustrare, neputință, vinovăție, frică. Privi foaia pentru câteva clipe, apoi o făcu bucățele și o aruncă în focul sobei, moment în care își imagină că fumul, rămășița acelor sentimente, fu înghițit de gerul acelei nopți de iarnă.

Odată scăpate de bagajul greu al inimii, mai ușoare și nițel mai relaxate, femeile fuseseră invitate să treacă pe hârtie cea mai mare realizare și motivația de care s-au lăsat purtate.

Fără strop de ezitare, Amanda amprentă foaia cu trei cuvinte magice: COLȚ DE SUFLET, titlul volumului său de versuri cu scop caritabil, darul inimii sale pentru sufletele greu încercate.

Dorința de a dărui este zestrea pe care a primit-o la naștere, cea pe care ursitoarele o lasă moștenire fiecăruia dintre noi, care nu ține cont de contul din bancă, ci de disponibilitatea de a reduce tumultul vieții pentru a auzi vocea inimii și de deschiderea de a înfrumuseța lumea prin propriile comori interioare.

DĂRUIRE este cuvântul care o definește, cu care încheie seara de feminitate și pe care îl scrie cu mândrie pe sticla oglinzii fermecate.

Povestire creată pentru S.I.M.T.

Imagine articol Pixabay.com

7 lecții oferite de anul 2016

La pragul dintre ani, când facem un bilanț al călătoriei noastre pe cărările vieții, vreau să îți transmit, sub formă de urare pentru anul viitor, motto-ul după care mă ghidez în viață.

sursa foto

De asemenea, las, drept buchet de inspirație, conștientizările/lecțiile pe care anul 2016 mi le-a oferit:

1. Soarele răsare în fiecare dimineață și apune în fiecare seară, indiferent dacă noi suntem fericiți sau nefericiți. Și ce lecție minunată ne oferă, dacă ne oprim puțin și ne permitem să reflectăm.

2. Cât de frumos este cerul dimineața, ce răcoros și relaxant este aerul dimineții, câtă lumină aduce soarele și cât de norocoși suntem că ne putem bucura de toate minunile acestei lumi. Să fim recunoscători!

3. Uneori suferința este cea care ne aduce mesajul atât de necesar evoluției. Care ne scoate din rutina zilnică, din amorțeală și din falsa neputință.

4. Oamenii sunt călătorii alături de care pășim pe drumul vieții. Uneori în armonie, alteori în mult zgomot, generat de orgolii și dorință de control, fie din postura omului egoist, fie din postura omului care crede că așa e mai bine, iar acceptarea și urmarea propriului drum pare alegerea cea mai inspirată.

5. Viața poate pune punct în orice moment, indiferent de vârstă și tot ce mai contează este bucuria drumului parcurs până atunci, momentele unice, amintirile și iubirea ce nu moare niciodată.

6. ,,Nu ai dreptul să intervii în destinul unui om”, sunt cuvintele ce mi-au adus claritatea într-un moment dificil, când credeam că eu trebuie să fac totul, că de mine depinde totul, reprezentând cea mai de preț lecție pe care am învățat-o anul acesta.

7. Dacă ai curajul să fii sincer cu tine însuți, poți evita să te învârți în viată precum într-un carusel. Astfel, nu vei mai porni pe drumuri care nu te reprezintă, indiferent de presiunea exterioară, de rugăminți, amenințări sau șantaj emoțional. Vei ști că ai drumul tău, chiar dacă încă nu ți se deschide în față o câmpie plină cu flori. Vei avea răbdarea și curajul de a începe chiar tu să le plantezi, cu pasiune, dăruire și multă iubire.

Anul 2017 să îți aducă ințelepciunea de a trăi frumos și inspirația de a crea frumosul!

La mulți ani!

Florina Popa Dumșe

Ce faci? Unde vrei sa ajungi?

Care este drumul meu?

O intrebare pe care mi-o pun de ceva vreme si pe care, observ ca incep sa si-o puna tot mai multi dintre noi.

Cand ajungem sa ne punem aceasta intrebare?

De regula, cand ceva nu merge bine in viata noastra. Cand oboseala isi face simtita prezenta, cand locul de munca nu ne mai multumeste, cand simtim ca viata trece pe langa noi, realizand ca azi este un ieri repetat, iar maine va fi un azi la indigo, cand bucuria pare sa fi plecat in vacanta, in acea vacanta in care noi nu ne-am permis de ceva vreme sa mergem.

Avem tresariri de prezenta, dupa care, hotaram ca suntem datori sa rezistam, sa mergem mai departe.

Datori, fata de cine? Fata de ceilalti? Si cu datoria fata de noi insine cum ramane?

Cat crezi ca-ti vei mai putea aduce la tacere vocea interioara? Acea voce care tipa sa faci o schimbare, sa te ocupi de tine, de viata ta, sa traiesti autentic.

Vei rezista pana in momentul in care si trupul tau va incepe sa urle, sa doara, sa te strige disperat sa-ti indrepti atentia spre tine, sa te regasesti, sa schimbi directia.

Atunci intri in panica, simti o frica puternica pentru ca nu stii ce sa faci si incepi sa te plangi, cersesti atentie, ceri cu disperare solutii si ajungi sa fii criticat, neinteles si marginalizat.

Ti se pune intrebarea: Ce-i cu tine? Doar ai tot ce-ti trebuie!

Privind din exterior poate parea ca ai totul: cariera, sot, familie.

Dar oare viata inseamna doar atat? Si daca este asa, de ce nu suntem fericiti?

Poate pentru ca am uitat de noi, ne-am lasat antrenati de cei din jur, de vocea celor apropiati ce ne-a purtat pe un traseu batatorit ce promitea sa ne aduca siguranta.

Am fost manati de ,,trebuie” si am uitat complet de ,, imi doresc” ,, imi place” ,, ma bucur”.

Traim asemeni unor roboti ce uneori din disperarea situatiei in care ne aflam sfidam tehnologia si lasam lacrimile sa curga, ne scuturam de incarcatura negativa, alegand, din pacate, sa face loc unui nou val de suferinta.

De ce nu alegem schimbarea?

De teama, de frica de nou, de necunoscut, de esec, de neacceptare, din lipsa increderii in fortele proprii, din lipsa informatiilor de care avem nevoie, pentru ca situatia financiara nu ne permite si lipseste si acel sprijin emotional de care avem atata nevoie.

Da. Schimbarea este grea, cere prezenta, cere implicare, cere curaj, dar mai ales cere hotarare si perseverenta.

Cere mult dar ofera infinit!

Cand schimbi directia esti liber sa scoti la lumina comoara ta interioara si crede-ma ca ea exista in fiecare din noi.

Cand ai in sfarsit curajul sa spui ca vrei sa-ti urmezi pasiunea, talentul, dorinta inimii,misiunea sau cum vreti sa o numesti, te trezesti ca tot mai multa lume iti spune ca e o nebunie, ca dai pasarea din mana pe cioara de pe gard, ca trebuie sa ai un loc de munca sigur, ca munca nu o faci de placere, ea fiind de fapt o suferinta obligatorie pe care o primesti in viata ta.

Pentru ce, pentru ati asigura traiul zilei de maine?

Si atunci ma intreb: traim doar ca sa mancam? Asta sa fie sensul vietii?

Cu siguranta nu!

Din punctul meu de vedere viata este o calatorie a evolutiei, iar a trai inseamna a te bucura de acest dar, de minunile ce ne inconjoara, de natura si de oamenii minunati din viata noastra, inseamna de asemenea a darui lumii comoara ta interioara, a infrumuseta lumea prin ceea ce esti capabil sa oferi.

Te lasi descurajat sau mergi mai departe?

Te intorci in locul caldut ce-ti asigura traiul zilei de maine si ,,iubirea” celor din jur sau indraznesti sa fii tu, sa-ti lasi sufletul sa vibreze frumos, sa incepi sa faci pasi mici ce-ti vor reda energia de mult pierduta, sa fii poate singur si neinteles dar multumit de tine, de ceea ce faci, de viata ta?

Nu putem obliga oamenii sa ne inteleaga, sa ne sprijine, sa ramana langa noi daca credintele noastre sunt diferite, daca valorile noastre nu sunt compatibile, daca drumul ne duce in directii opuse.

Dar as putea spune ca, suntem datori fata de noi insine sa ne urmam calea, suntem datori sa traim dupa propriile principii, infrumusetand prin calitatile si pasiunile noastre lumea in care traim.

Pe acest drum, in aceasta noua calatorie spre cunoastere si desavarsire, poate ar fi de ajutor sa pornim constientizand ca oamenii ne privesc prin proprii ,,ochelari”, ne vad cum vor sa ne vada, ne recunosc sau ne reneaga, in functie de esenta ce exista in fiecare din noi.

Viata este o alegere, o alegere ce defineste si transforma, ce inalta sau duce la ruina.Depinde doar de tine!

Fii calatorul ce-si urmeaza propria harta, amintindu-ti mereu ca intre ieri si maine sa-l alegi pe azi!

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse