Evadare în natură – Stațiunea Fântânele și împrejurimi

Natura își însușește minunatul rol de terapeut atunci când ne invită la introspecție, stare de prezență și relaxare.

Câteva zile petrecute în natură, unde liniștea este la ea acasă, alungă tumultul gândurilor și al emoțiilor care ne încearcă în viața de zi cu zi.

Căutam liniștea atunci când ne-am hotărât să evadăm câteva zile în inima naturii, nu departe de Cluj-Napoca.

Stațiunea Fântânele

Am ales această stațiune pentru că ne doream un loc liniștit, să descoperim o nouă destinație turistică a minunatei noastre țări, dar și datorită lacului Beliș-Fântânele, principala atracție a zonei.

Foto – Dumșe Popa Adrian

Lacul de acumulare acoperă ruinele caselor abandonate de săteni, celebră fiind biserica care mai poate fi zărită atunci când apele lacului scad foarte mult.

Noi nu am avut noroc să vedem ruinele bisericii, dar ne-am bucurat de o plimbare pe lac, cu o barcă cu motor, distracție care a durat în jur de o jumătate de oră, cu un cost de 50 de lei.

Stațiunea are și o pârtie de schi, care o clasifică ca destinație turistică pentru iubitorii sporturilor de iarnă, oferind în fiecare anotimp un spațiu potrivit pentru câteva zile de relaxare.

Răsăritul și apusul de soare oferă o priveliște de vis asupra lacului, noi având privilegiul de a ne bucura de spectacol chiar din balcon, fiind cazați la Hotel Bianca.

Eu m-aș fi mulțumit cu această priveliște și cu o carte bună, dar soțul meu avea nevoie de puțină mișcare, așa că am avut parte și de o aventură de explorare a pădurii și de plimbări pentru a descoperi obiectivele turistice din împrejurimi.

Peștera Vadu Crișului

Până să ajungem în stațiune, am făcut un popas pentru a vizita peștera Vadu Crișului.

Drumul până la peșteră mi-a dat serioase bătăi de cap, fiind de vreo patru ori în postura de a abandona, noroc cu soțul meu care m-a ajutat să-mi stăpânesc cumva frica de înălțime, pentru că, pe alocuri, drumul este abrupt și foarte îngust.

Peștera este una foarte frumoasă, formațiunile din stalactite și stalagmite oferind un tablou demn de a fi admirat de ochii curioși ai vizitatorilor, dar și oportunitatea de a fi numite după diverse animale sau personaje din poveștile pentru copii.

Peștera este străbătută de o apă limpede care, la sfârșitul celor 860 de metri deschiși publicului, poate fi gustată de cei mai îndrăzneți dintre vizitatori.

Unele dintre scări sunt abrupte, pe unele porțiuni fiind necesar să folosești chiar pașii piticilor pentru a trece, dar efortul este unul care merită a fi făcut pentru a călca în Sala Iadului și în cea a Raiului, pentru a analiza Ochiul Dracului ce te privește dintr-un perete al peșterii, pentru ca în final să bifezi o experiență inedită și să te întorci la lumina zilei.

La câțiva pași de peșteră se află cascada Vadu Crișului, pe care soțul meu a surprins-o în câteva fotografii, în timp ce eu îmi trăgeam sufletul și mă pregăteam să fac față drumului de întoarcere.

Cascada Vălul Miresei

Cascada Vălul Miresei se află la 26 de km distanță de stațiunea Fântânele, aproximativ un kilometru necesitând a fi parcurs la pas, pe un drum lipsit de obstacole, care aduce în fața turiștilor căderea de apă ce invită la meditație și relaxare.

Mărturisesc că am încercat să cuprind cu ochii cât mai în amănunt acel tablou. M-am așezat pe o piatră și mi-am antrenat starea de prezență, admirând peisajul și bucurându-mă de sunetul liniștitor al apei.

Evadare în natură – Barajul Vida, Bihor

Omul are nevoie să uite măcar pentru câteva ore de sarcinile de la serviciu, de îndatoriri și de diversele roluri pe care le joacă pe scena vieții, iar natura pare să fie cel mai la îndemână decor al evadării.

Minunata natură ne oferă numeroase lecții, dacă avem deschiderea de a o privi și de a-i asculta povestea, de a ne conecta cu propriul suflet, într-un spațiu care să rezoneze cu felul nostru de a fi, fie că suntem iubitori de mare sau de munte.

Verdele și liniștea dintr-un decor de munte sunt hrană curată pentru minte și suflet, o oază minunată de relaxare, oferind prețiose clipe de pace interioară.

Foto – Dumșe Popa Adrian

La doar câțiva kilometri de Oradea (cam o oră de mers cu mașina) se află Barajul Vida, un loc retras în inima naturii, care se bucură de destul de mult interes, fiind imortalizat tot mai des în postările de pe rețelele de socializare.

M-au atras imaginile și mi-am dorit să simt energia acestui loc descris precum o oglindă în care peisajul pare să-și vadă propria măreție.

Drumul până la baraj este accesibil, dar dacă vă aventurați puțin mai sus, în vederea unei explorări mai amănunțite a zonei, lucrurile stau altfel, și dacă nu aveți în dotare o mașină off-road, v-aș recomanda să alegeți traseul la pas.

Locul este cunoscut pentru lacul care își schimbă culoarea în funcție de anotimp, reflectând imaginea minunatului peisaj precum într-un tablou pictat cu dedicare și adevărată măiestrie.

Însă, în această perioadă, capriciile vremii și-au făcut simțite prezența, iar apa cristalină pe care speram să o găsim aici semăna mai mult cu o veritabilă cafea cu lapte.

Dar nu am lăsat dezamăgirea să ne cuprindă, atracția principală fiind cu siguranță pâlnia din mijlocul lacului, care are rolul de a prelua din debitul apei atunci când plouă abundent, dar care face din acest loc unul desprins parcă dintr-o poveste.

O poveste pe care fiecare vizitator și-o scrie în paginile propriului jurnal de suflet, o poveste despre deconectare, relaxare și timp petrecut alături de cei dragi, despre experiențe care unesc și fac ca timpul să conteze cu adevărat.

Adevărul este că Bihorul este binecuvântat cu locuri magice.

Fie că locuiești în județ sau ești turist pe aceste meleaguri, mai multe informații despre frumusețile Bihorului găsești aici – www.bihorinimagini.ro

Fii un călător prin viață și fă ca fiecare călătorie să conteze!