Momente de prezență

Viața este de cele mai multe ori o cursă contra cronometru, o alergătură continuă între multiplele sarcini pe care le avem de îndeplinit, o bătălie pentru roluri, recunoșteri sau trofee.

Uneori suntem copleșiți de întregul tablou, ne simțim obosiți, apatici, ajungând până la momentul în care nu ne mai recunoaștem, nu mai știm cine suntem și ce ne reprezintă cu adevărat.

Cu toții avem visuri, aspirații și valori care ne ghidează în viață, iar atunci când urmăm vocea mulțimii, alergând după validare, ne putem îndepărta destul de mult de propriile obiective, de acea cale care ne aduce împlinirea.

Am spus mereu că singura noastră datorie este față de noi înșine, să ne ascultăm vocea inimii și acea înțelepciune care ne ghidează spre o viață trăită la cel mai înalt nivel.

Nu mă îndoiesc nicio secundă că fiecare dintre noi este înzestrat cu un talent sau o abilitate care poate fi folosită pe calea autenticității, aducând o schimbare și o amprentă personală pe drumul vieții.

Dar ce facem când totul pare mult prea greu, când nu mai știm ce ne dorim cu adevărat?

Aș putea părea ușor superficială dacă spun că ar fi indicat să luăm o pauză, să ne oprim din alergat și, într-un mod intenționat, să ne îndreptăm atenția spre noi, să ne ascultăm gândurile, să ne validăm emoțiile, să fim atenți la semnalele pe care corpul nostru încearcă să ni le transmită.

Iată doar câteva căi pentru reconectarea cu propriul sine:

1. Clipe de singurătate

Sunt numeroase persoane care fug de singurătate și persoane care se încarcă din momentele de solitudine.

Cu siguranță că în momentele în care suntem singuri vocea interioară se aude mult mai clar, iar dacă gândurile noastre ne sperie, tendința este să fugim, însă trebuie să fim conștienți că în singurătate ne putem acorda maximum de atenție pentru a ne cunoaște cu adevărat.

Metoda scrierii în jurnal poate fi una eliberatoare și cu adevărat revelatoare pentru fiecare dintre noi.

2. Întâlniri cu oameni dragi

Suntem ființe sociale și simțim nevoia să avem relații armonioase, să ne deschidem sufletul în fața unor persoane de încredere și să sprijinim la rândul nostru alte suflete minunate care ne înconjoară.

Exprimarea gândurilor care ne încearcă ne va oferi cu siguranță o experiență eliberatoare, iar cuvintele potrivite spuse într-un moment de cumpănă pot fi magie curată pentru fiacre dintre noi.

Trebuie să fim atenți în fața căror persoane ne deschidem inima, nu doar pentru că riscăm să nu fim înțeleși, dar se poate ca în loc de acceptare să primim chiar reversul medaliei.

3. Atenție acordată pasiunilor

Ne tot spunem ,,într-o zi … atunci când…”, punând de cele mai multe ori pasiunile și plăcerea personală pe ultimul loc.

Adevărul este că avem cu toții pasiuni, talente și visuri care ne dau energie, ne fac să zâmbim, ne oferă acel sentiment de unicitate.

Așadar, întreabă-te ce-ți place cu adevărat, ce-ți face inima să vibreze și zâmbetul să răsară, și nu mai amâna, treci la acțiune și oferă-ți măcar un moment de răsfăț pe săptămână.

4. Plimbări în natură

Se tot spune că unele afecțiuni ne dau târcoale tocmai pentru că ne-am îndepărtat de natură, de sursa inepuizabilă de energie vindecătoare.

Adierea vântului, un peisaj magnific, o plimbare la răsărit sau apus de soare ne pot modifica instant starea de spirit, oferindu-ne acea pace interioară de care avem cu toții atât de multă nevoie.

Natura ne oferă lecții valoroase, dintre care cea mai de preț pare să fie conștientizarea faptului că nimic nu este veșnic, că timpul este trecător și că fiecare moment are propria sa măreție.

Tu cum alegi să-ți petreci timpul? Care sunt activitățile care îți fac plăcere și îți încarcă bateriile?

110 TREPTE DE CUNOASTERE – Irina Gherghilescu

Dragii mei, ne bate la usa luna august, luna in care majoritatea dintre noi dam o fuga la malul marii, aici sau pe alte meleaguri, dupa buget.

Luni m-am intalnit cu un suflet frumos si am facut schimb de carti.

I-am oferit cu drag volumul meu ,,Colt de suflet” si am primit cu bucurie volumul ei ,,110 Trepte de cunoastere”.

I-am marturisit ca abia astept sa citesc cartea si ca o voi lua cu mine in vacanta, ma si vedeam cu ea pe malul marii doar ca, nu am rezistat tentatiei de a o deschide cand am ajuns acasa si am fost atat de captivata incat am citit-o pe toata.

Malul marii ma asteapta, probabil cu o alta carte.

Daca va pregatiti de concediu va recomand cu toata inima aceasta carte, o sa vedeti de ce, in randurile urmatoare.

110 Trepte de cunoastere – o carte pe care mi-a fost greu sa o las din mana.

In aceasta carte, Irina Gherghilescu, face o trecere lina dinspre povestea personala spre titlurile care i-au imbogatit cunoasterea, carti de adevarata valoare, prezentate in cele 11 capitole: Spiritualitate, Dezvoltare personala, Comunicare, Relatii, Succes, Leadership, Afaceri, Marketing, Vanzari, Financiar, Gestionarea timpului.

Citind cartea si asimiland in ritmul meu cele prezentate in ea, m-am surprins de multe ori zicand: ce interesanta idee, asta mi-a atins sufletul sau cred in asta, amintindu-mi de carti ce mi-au trecut prin mana, lasand aroma lor in sufletul si viata mea si aducandu-mi in atentie alte carti pe care doresc sa le citesc, captivata fiind de prezentarea facuta cu atata daruire de Irina Gherghilescu.

Din punctul meu de vedere, cartea este un ghid ce poarta cititorul prin mai multe etape: aducere aminte, scantei ce nasc intrebari si raspunsuri, redescoperire de sine, pasi concreti pentru a calca pe drumul tau.

Multumesc, Irina, pentru darul numit Cunoastere.

Pe Irina Gherghilescu o gasiti pe urmeazatiinima.ro

Vacanta minunata, relaxare si (auto)cunoastere.

Pace si iubire!

Florina Popa Dumse

APARENTE…

Ne plimbam pe pamant mult prea ocupati pentru a ne pune intrebarea:,, Cine sunt?’’

Avem momente in care ne trezim dar tristetea realiatatii ne face sa ne pierdem in ceea ce numim viata, aparnte, insa in spatele tuturor se ascunde un suflet, am aflat asta pe propria piele si de atunci am invatat ce inseamna indulgenta, toleranta si acceptarea celorlalte aparente cu trup si suflet, un suflet mult prea ascuns pe care doar in momentele de singuratate, cand ne permitem sa simtim siroaie pe obraji, iese la suprafata, din teama , neputinta sau lipsa de curaj, traim pentru ziua de maine care in cel mai fericit caz poate sa semene cu cea careia cu greu i-am facut fata de la inceputul existentei noastre pana in ziua de azi.

Nu degeaba se spun ca omul poate mult mai mult din momentul in care urla de durere ,,nu mai pot’’, dar ce bine ar fi totusi sa putem pentru noi, nu sa putem pentru acelas eu, care ma doare astazi.

Suntem oare mult prea lasi pentru a parasi turma, tiparele sau asa numitul normal?

De multe ori ne dorim sa facem ceva si totul pare atat de nebunesc incat toti ceilalti ne-ar critica, noi ne-am critica pentru ca noi suntem acei oameni, ce usor e sa pui etichete sa judeci, sa acuzi si cat de greu e sa fii tu inconjurat de reguli idioate create de tine, de om, ma intreb acum ce inseamna om, as putea sa consult dex-ul insa explicatia nu m-ar multumi, nu caut asta, vreau sa privesc omul dincolo de aspect, actiuni si aparente, omnul prin prisma acelui lucru invizibil care ne conduce pe prea putini si ne chinuie pe majoritatea pentru ca nu avem taria de a-l urma, sufletul, la el ma refer, tipa, urla si nu il auzim, unii spun ca nu e bine sa faci ce simti pt ca poti face multe nebunii, se mai spune cu atata tarie ca e bine sa-l urmezi in dragoste, pe principiul mai bine regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai avut curaj sa faci si totusi se face atat de mult referire la ratiune, gandeste si apoi actioneaza, da, daca nu am gandi nu am putea sa ne numim oameni insa fara a simti am fi astazi omul robot, si totusi ce facem in situatia cand mintea si sufletul nu ne spun acelas lucru, pe cine sa ascultam?

Se mai spune ca ne putem intoarce mereu in locul in care ne aflam acum dar nu vom stii ce ne asteapta pe acel drum ce se deschide spre noi daca nu vom avea curajul sa pasim pe el, nimic mai adevarat si totusi omul sa fie atat de fricos, e si asta o modalitate de a te scuti de suferinta pentru ca de fapt asta se ascunde in spatele tuturor lucrurilor, teama de durere, suferinta, neacceptare, inutilitate, cu totii am trecut prin ele si cu totii am vrea sa le alungam din viata noastra si totusi acest lucru nu este posibil ca prin vraja.

Daca am avea mai multa grija la alegerile pe care le facem azi, am putea spera la un altfel de maine.

Actioneaza mereu prin forta iubirii, cu curajul de a fi TU.