Privind eu intr-o dimineata
Vad iarna pe geamul casei mele.
Copiii se joaca, zburda prin zapada,
In mine plang, se vaita gandurile mele…
Zapada: binecuvantare si napasta,
E blanda, pura si cereasca,
Vestind o sarbatoare crestineasca
E plapuma celor ce nu au casa!
Zapada ne-ndeamna la visare:
La noaptea de Craciun,
La focul din odaie.
La Mosul ce aduce ceva la fiecare.
Cazand pe noi zapada,
Zambind vrea sa ne spuna:
Ca langa noi exista uitare si minciuna…
Asa ca haideti oameni sa nu uitam de noi!
Sa daruim speranta celor ce au nevoi!
Sarbatori fericite, dragii mei!
Florina Popa Dumse
PS: ,,Speranta de Craciun” face parte din volumul de versuri ,,Colt de suflet”, un volum in scop caritabil.
Colţ de suflet 