Ce va crede LUMEA? – Inchisoarea existentei noastre

Ce va crede lumea? De cate ori ne-a fost dat sa auzim aceste vorbe, din partea parintilor, a bunicilor, a oamenilor in general, de cate ori ne-am intrebat noi insine acest lucru, de multe ori, de mult prea multe ori am lasat acest gand sa ne conduca in viata, sa ne faca sa apasam frana in locul pedalei de acceleratie care sa ne conduca pe propriul drum, spre noi insine si descoperirea misiunii noastre in aceasta existenta.

Suntem oameni, avem aceeasi natura, avem in noi Esenta Divina, suntem toti creatii ale Divinitatii, suntem unici prin felul in care gandim si simtim, prin felul in care aratam ori actionam, nu suntem roboti sa ne lasam manevrati de ceilalti, nu suntem trasi la indigo pentru a obtine aceleasi lucruri, ori a avea aceeasi atitudine, dorinte sau vise, suntem liberi de a actiona cum forta interioara ne-o cere, insa uitam din pacate, de foarte multe ori, aceste lucruri.

Lumea, de a carei parere ne este atat de teama uneori, acea lume, este formata din oameni si atunci de ce ne este teama de noi, cand normal ar fi sa ne iubim, sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne sprijinim reciproc?

In tumultul vietii am uitat aceste lucruri, ne-am centrat pe exterior si am lasat in plan secund interiorul, acel izvor de unde revarsa Scanteia Divina, frumusetea, puritatea, iubirea, am ajuns sa ne vedem in separare, sa judecam, sa comparam, sa ne lasam purtati de invidie si de teama si doar reintoarcerea la iubire ne va face sa ne vedem locul si rolul in aceasta existenta, sa-i acceptam pe ceilalti pentru ca sunt perfecti exact asa cum sunt, pentru momentul in care se afla, pentru ca avem un rol cu totii, fara fiecare din noi, lumea ar arata diferit, suntem purtatori de mesaje divine, depinde de noi daca alegem sa le vedem, sa le auzim, sa le urmam, pentru ca totul se intampla cu un rost, iar critica acceptata fara resentimente poate fi constructiva, la fel cum urmarea propriului drum poate sa inspire, sa trezeasca, sa lumineze, sa elibereze suflete.

Am fost crescuti in spiritul lui ,,nu e voie” si al lui ,,nu poti” , ne-au fost impuse, principii, conceptii, limite, am fost invatati sa nu iesim din tipare, sa urmam turma pentru ca asa este firesc si normal, sa ascultam, sa ne adaptam, sa ne resemnam si astfel am ajuns sa ne cenzuram, sa ne multumim cu putin, sa facem ce fac altii sau ce se asteapta de la noi, chiar daca sufletul ne spune altceva, ajungand sa privim existenta ca pe propria inchisoare unde exista granite, ne sunt trasate limite, pe care daca le depasim , ne asumam riscul de a fi renegati.

Ne dorim cu totii sa fim placuti, sa fim apreciati, insa nu putem multumi pe toata lumea, scopul nostru este de a ne multumi pe noi, de a ne fi fideli propriilor vise, dorinte, aspiratii si vocii interioare ce ne poarta spre expresia cea mai inalta a propriei existente.

Gura lumii nu va tacea niciodata, nu o voi putea opri nici eu, nici tu, nici nimeni altcineva, depinde de fiecare cum se raporteaza la ea, cata importanta ii da, cata dreptate, cat o lasam sa ne influenteze deciziile.

Gura lumii ne poate paraliza sau ne poate da aripi, depinde doar de noi, de increderea pe care o avem in noi insine si de cat de mult ne lasam purtati de vocea inimii, de unicitatea propriei fiinte.

Atunci cand alegem sa fim autentici, sa ne urmam visul, oricat de nebunesc ar parea, foarte des se intampla sa nu mai fim placuti, sa fim certati, criticati, marginalizati, insa cei ce ne iubesc cu adevarat vor putea vedea stralucirea din noi atunci cand ne urmam drumul, pentru ca cel ce iubeste nu poate fi invidios, iar cand te lasi purtat de iubire atragi iubire si cand alegi sa-ti exprimi valoarea, vei atrage in viata ta oameni valorosi.

,, Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa simti ca si tu poti deveni mare”- Mark Twain.

Tu, ce-ti doresti, sa urmezi lumea sau calea propriului suflet?

Pace si iubire,

Florina Popa Dumse

 

 

OAMENII DE LANGA NOI

Traim in lume, intr-o lume inconjurati de alte suflete, suntem o particica din intregul numit viata.

Viata este o calatorie, pe a carei cai, suntem insotiti de alte fiinte, fara de care viata noastra nu ar mai fi la fel si a caror viata, ar avea cu siguranta o nuanta diferita fara a noastra existenta.

Nu ne-a fost dat sa traim singuri, ci inconjurati de alte fiinte minunate, unice si valoroase, care sa ne insoteasca, sa ne sprijine si alaturi de care sa invatam, sa crestem si sa traim in armonie, iubire si fericire, calatoria numita Viata pe pamant.

Cu totii avem un rol bine stabilit in filmul vietii, astfel ca nu ne ramane decat sa fim deschisi oportunitatilor ce ne apar in cale si sa rugam Ghidarea Divina sa aduca in viata noastra oamenii de care avem nevoie si pe noi sa ne ajute sa ajungem in vietile oamenilor care au nevoie de noi, pentru ca ne aflam aici spre a trai viata prin iubire, daruire si deschidere deplina catre darurile vietii.

Oamenii de langa noi, oamenii din viata noastra, au puterea pe care noi le-o dam, ei putand ajunge pana unde noi le permitem, ne pot sprijini daca noi suntem deschisi sa primim ajutorul, totul depinde de noi pentru ca noi suntem pionul principal din viata noastra, iar atunci cand ne simtim raniti, dezamagiti, este pentru ca am ales sa ascultam si sa credem cuvintele lor spuse in momente de tensiune, ori pentru ca ne-am facut asteptari cu privire la ei, ori am proiectat asupra lor propriile noastre dorinte, iar daca ei au ales sa actioneze altfel, ne simtim lezati, insa sa nu uitam ca nimic nu este intamplator, in Ordinea Divina, totul este bine aranjat pentru binele nostru cel mai inalt, asa ca haideti sa deschidem ochii pentru a vedea, urechile pentru a auzi, mintea pentru a intelege si sufletul pentru a simti si sa alegem sa iertam, sa ne iertam pe noi si pe cei ce uneori din prea multa suferinta, dezamagire ori inconstienta, aleg o forma de exprimare lipsita de iubire, sa ne eliberam pe noi si sa eliberam acele suflete, trimitand spre ei toata iubirea noastra, pentru ca iubirea transforma totul, deschide totul si uneste totul.

Fiecare situatie din viata noastra ne vorbeste, sa ascultam glasul schimbarii, a evolutiei noastre spirituale.

Sa alegem sa vedem si sa apreciem frumusetea fiecarui suflet, sa ne inconjuram de oameni frumosi, pozitivi, care sa ne inspire si sa ne fie modele demne de urmat, alegand sa nu ne lasam trasi in jos de oameni, care fara voia lor,  datorita nivelului de evolutie in care se afla, aduc negativism, neincredere, critica, sa nu ne simtim vinovati pentru alegerile pe care le facem cu privire la oamenii alaturi de care hotaram sa calatorim, ori pentru directia pe care o dam vietii noastre.

Nimic nu este vesnic, iar daca o prietenie, o relatie, o viata, se incheie, sa intelegem ca rolul acelei persoane in viata noastra, precum si a noastra in viata ei, a luat sfarsit si este momentul sa mergem mai departe, eliberand tristetea ca s-a terminat, traind bucuria ca s-a intamplat, pasind increzatori, cu inima deschisa, pentru ca o viata implinita, este o viata traita prin vocea si muzica iubirii.

In fiecare fiinta de langa tine, te oglindesti chiar TU !