Călătorind prin aer, pe apă, pe uscat

În fiecare dintre noi se află un etern călător, un explorator îndrăgostit de frumos, de locuri pitorești, de peisaje magice, de destinații culturale, de locuri încărcate de istorie.

Să călătorești este o libertate și un mare dar cu care am fost înzestrați, iar în aceste vremuri cu numeroase restricții și un inamic invizibil, o carte despre călătorii poate fi cadoul ideal pentru adevărații pasionați.

,,Călătorind prin aer, pe apă, pe uscat” este o carte scrisă cu pasiune de autorul Dan Manușaride, care folosește propriile lentile ale cunoașterii, un strop de umor și priceperea alăturării cuvintelor pentru un efect autentic care să cucerească cititorul.

Aș putea spune că, pe alocuri, este o carte sub formă de jurnal, presărată cu numeroase detalii și întâmplări povestite cu sinceritate și naturalețe, dar și o importantă sursă de inspirație și cunoaștere, cuprinzând pagini din istoria unor locuri care vor spune întotdeauna o poveste impresionantă.

,,Puțini dintre cei care se perindă prin jurul Turnului Eiffel știu că gigantica structură din oțel, măsurând 320,75 de metri (după montarea antenei), a fost construită cu titlu provizoriu, pentru a marca deschiderea Expoziției Universale de la Paris (1889).”

,,Nimeni altul nu a reușit să-și pună amprenta pe un oraș în modul în care Gaudi însuși a făcut-o la Barcelona. Nu numai dantelăria ce se împletește formând turlele majestoasei Sagrada Familia, dar și restul orașului, cum ar fi cartierul Eixample, au devenit nu numai realizări de manual ale suprarealismului său vizionar, ci și simboluri care au depășit granițele Cataloniei, ale Spaniei și continentului nostru.”

,,Ei bine, capitala Cehiei nu este nici Paris și nici Viena, și are, cum să spun, un aer aparte, de bătrânică cochetă care însă folosește pudră din plin și are izmenuțe pe sub corset. Dar este o femeie frumoasă. Întotdeauna am admirat, la femeile frumoase, mândria cu care își poartă, la bătrânețe, ridurile. Praga este în această situație, Praga a fost orașul de aur, dar mă întreb dacă nu cumva, între timp, nu a devenit de… argint sau de bronz. Oricum, a rămas pe podium.”

,,Plimbarea pe Portobello a fost extraordinară, ca și cum ai fotografia ani de zile alb-negru și, dintr-o dată, ai descoperi fotografia color. Căci despre culori și vorbesc, de la cele pale, vintage, la culorile calde, chiar țipătoare. Portobello are aerul Parisului, cârciumioare înlocuind puburile, artiști profesioniști sau amatori evoluând în plină stradă, iar târgul de vechituri din capătul străzii aducându-ne aminte de magazinele second-hand din România.”

,,Eu cred cu tărie că nu poți, nu ai cum să înțelegi sau chiar să îți placă ori nu o țară, fără să-i cunoști oamenii, să vorbești cu ei, să le observi traiul de zi cu zi, bucuriile și tristețile.”

,,Pentru mine, Italia, în întregul ei, nu există. Există doar dealurile Toscanei, viile, pinii marini cocoțați pe culmi, oamenii calzi din Emilia-Romagna, minunățiile Florenței, laguna înecată a Veneției și câteva orașe și orășele extraordinare, parcă desprinse din altă epocă. Pentru că asta am văzut până acum. Restul poate că urmează. Dar, poate, mai important este că am descoperit o lume de cu totul altă culoare ca în restul țărilor occidentale, niște oameni dispuși să stea de vorbă, să bea o bere, să facă un grătar, să râdă și să te primească bucuroși la ei în casă. ”

,,Cei care se încăpățânează să călătorească nu o fac doar pentru că suntem o specie migratoare, ci și pentru că unii dintre noi avem un simț ascuns, un fel de atracție aproape fizică, emoțională față de lucruri și oameni noi. Nu vorbim aici despre acea dulce plictiseală pe care ți-o consumi pe o plajă aglomerată pe care bubuie muzica latino și sar stropi din cocktailurile multicolore, ci despre senzația pe care o ai când pipăi zidurile Bazilicei San Pietro din Vatican, spre exemplu, pe care le-au atins sute de mâini de Papi binecuvântați de Dumnezeu.”

Citește cartea ,,Călătorind prin aer, pe apă, pe uscat” și fă planul viitoarelor călătorii!