Natura își însușește minunatul rol de terapeut atunci când ne invită la introspecție, stare de prezență și relaxare.
Câteva zile petrecute în natură, unde liniștea este la ea acasă, alungă tumultul gândurilor și al emoțiilor care ne încearcă în viața de zi cu zi.
Căutam liniștea atunci când ne-am hotărât să evadăm câteva zile în inima naturii, nu departe de Cluj-Napoca.
Stațiunea Fântânele
Am ales această stațiune pentru că ne doream un loc liniștit, să descoperim o nouă destinație turistică a minunatei noastre țări, dar și datorită lacului Beliș-Fântânele, principala atracție a zonei.
Lacul de acumulare acoperă ruinele caselor abandonate de săteni, celebră fiind biserica care mai poate fi zărită atunci când apele lacului scad foarte mult.
Noi nu am avut noroc să vedem ruinele bisericii, dar ne-am bucurat de o plimbare pe lac, cu o barcă cu motor, distracție care a durat în jur de o jumătate de oră, cu un cost de 50 de lei.
Stațiunea are și o pârtie de schi, care o clasifică ca destinație turistică pentru iubitorii sporturilor de iarnă, oferind în fiecare anotimp un spațiu potrivit pentru câteva zile de relaxare.
Răsăritul și apusul de soare oferă o priveliște de vis asupra lacului, noi având privilegiul de a ne bucura de spectacol chiar din balcon, fiind cazați la Hotel Bianca.
Eu m-aș fi mulțumit cu această priveliște și cu o carte bună, dar soțul meu avea nevoie de puțină mișcare, așa că am avut parte și de o aventură de explorare a pădurii și de plimbări pentru a descoperi obiectivele turistice din împrejurimi.
Peștera Vadu Crișului
Până să ajungem în stațiune, am făcut un popas pentru a vizita peștera Vadu Crișului.
Drumul până la peșteră mi-a dat serioase bătăi de cap, fiind de vreo patru ori în postura de a abandona, noroc cu soțul meu care m-a ajutat să-mi stăpânesc cumva frica de înălțime, pentru că, pe alocuri, drumul este abrupt și foarte îngust.
Peștera este una foarte frumoasă, formațiunile din stalactite și stalagmite oferind un tablou demn de a fi admirat de ochii curioși ai vizitatorilor, dar și oportunitatea de a fi numite după diverse animale sau personaje din poveștile pentru copii.
Peștera este străbătută de o apă limpede care, la sfârșitul celor 860 de metri deschiși publicului, poate fi gustată de cei mai îndrăzneți dintre vizitatori.
Unele dintre scări sunt abrupte, pe unele porțiuni fiind necesar să folosești chiar pașii piticilor pentru a trece, dar efortul este unul care merită a fi făcut pentru a călca în Sala Iadului și în cea a Raiului, pentru a analiza Ochiul Dracului ce te privește dintr-un perete al peșterii, pentru ca în final să bifezi o experiență inedită și să te întorci la lumina zilei.
La câțiva pași de peșteră se află cascada Vadu Crișului, pe care soțul meu a surprins-o în câteva fotografii, în timp ce eu îmi trăgeam sufletul și mă pregăteam să fac față drumului de întoarcere.
Cascada Vălul Miresei
Cascada Vălul Miresei se află la 26 de km distanță de stațiunea Fântânele, aproximativ un kilometru necesitând a fi parcurs la pas, pe un drum lipsit de obstacole, care aduce în fața turiștilor căderea de apă ce invită la meditație și relaxare.
Mărturisesc că am încercat să cuprind cu ochii cât mai în amănunt acel tablou. M-am așezat pe o piatră și mi-am antrenat starea de prezență, admirând peisajul și bucurându-mă de sunetul liniștitor al apei.
Colţ de suflet 