Când aud de spitale, părul se zbârlește pe mine, revin amintiri neplăcute din copilărie, chipurile oamenilor dragi care au avut mari probleme de sănătate, imagini cu pereți albi și fețe triste.
Din păcate, trupul este precum un vehicul, uneori cedează, dă semne de slăbiciune, și dacă suntem atenți la ele putem să-i acordăm din timp îngrijirea de care are nevoie.
Medicii pot fi adevărați îngeri, în unele cazuri, însă sunt și ei oameni supuși greșelilor, uneori ignoranți din lipsă de experiență sau din prea multă încredere în propria părere, iar pacienții pot fi tratați exemplar, traumatizați pe viață sau chiar mutilați, cazuri s-au tot vehiculat de-a lungul timpului.
Să fii medic nu e deloc ușor, să fii pacient e o adăvarărată provocare, într-o lume în care diagnosticele și tratamentele se luptă între ele, în funcție de cadrul medical ales.
În copilărie, am scos pe coridor toate persoanele dintr-o secție a unui spital de copii, am urlat cât m-au ținut plămânii, m-am simțit efectiv răpită, dusă cu forța de niște oameni care nu au știut să explice pe înțelesul unui copil ce înseamnă o operație de apendice.
Țipam cu putere că nu am nimic, că nu vreau acolo, vreau la mine acasă, și mare dreptate am avut, într-un final dovedindu-se că marea mea criză de apendice fusese doar o criză de rinichi, iar operația a fost una inutilă, dar cât se poate de reală, care a lăsat o cicatrice fizică și una emoțională, o mare frică în sufletul meu de copil, o teamă care continuă să se simtă și din papucii adultului din ziua de azi.
Atunci nu se acorda atât de multă atenție emoțiilor pacienților, nu se punea accent pe detalii care să ofere un cadru prietenos copiilor, iar vestimentația medicilor era parcă trasă la indigo. Aveau halate medicale albe, dar lipsite de strălucire, peste care mai aruncau uneori un halat gros, dintr-un material ce părea mai mult sau mai puțin scămoșat, într-o culoare bordo spălăcit.
Acum, îmi dau seama că lucrurile puteau sta altfel, că întreaga experiență putea fi creionată sub formă de poveste, că personajul meu preferat din desene putea fi prezent, că decorul putea fi mult mai prietenos, iar lumea medicală mult mai colorată, un univers care să rezoneze cu inimile minunate de copii.
Din fericire lumea a evoluat, iar astăzi se acordă din ce în ce mai multă atenție acestor aspecte, majoritate spitalelor pentru cei mici având pe pereți personaje celebre din desene sau din cărțile cu povești, locuri de joacă și cadre medicale ce poartă în suflet empatia atât de necesară mai ales când vine vorba de copii.
Nici imaginea personală nu trece astăzi neobservată, și se pare că tot mai multe cadre medicale au înțeles că în confortul propriilor pacienți, vestimentația joacă un rol foarte important, halatele monotone fiind tot mai des înlocuite de bluze medicale cu imprimeuri.
Adevărati magneți pentru copii pot fi halatele cu flori multicolore, cu personaje din povesti, cu fluturi și alte imprimeuri colorate, care pot servi și drept subiect de discuție pentru destinderea atmosferei, pentru deschiderea canalului de comunicare cu cel mic, pe lângă faptul că aduc o stare de normalitate, reflectând naturalețe, alungând frica de celebra injecție cu care mulți dintre noi am fost amenințati în copilărie.
Magicele culori au impact grantat asupra stării de spirit a fiecăruia dintre noi, copii și adulți deopotrivă, cadrele medicale putând alege varianta preferată dintr-un magazin online de costume medicale si echipamente de lucru, unde vestimentația destinată celor care se preocupă de sănătatea noastră și a celor dragi primește atenția cuvenită, empatia, armonia, siguranța și priceperea putându-și da mâna precum într-un dans pentru o lume medicală din ce în ce mai colorată în bine.
Articol pentru SuperBlog, la proba propusă de eHalate.ro
Colţ de suflet 