Furnici în copac

Când prin iarbă mă plimb desculță

Și-o furnică de talpă mă pișcă,

Schimb direcția grăbită,

Iarba umedă alină.

Dar când în suflet o las să pătrundă

Și furnica cu sete mă mușcă,

Vreau s-o strivesc, dar ea stă ascunsă.

Chem și uitarea, nimic n-o alungă,

Iar rugăciunea mea, parcă, este surdă

Și cerul cu stele nu poate răspunde,

Atâtea întrebări și vise pierdute.

În minte, imagini cu mine, flămândă

De răzbunare și parcă de-o supă,

Un pește și orez cu legume,

Un dulce, amarul din suflet să mi-l mai aline.

Pierdută în noapte, precum o nălucă,

Pașii par să mă poartă pe-o potecă abruptă.

WU XING știe! Pare o călăuză.

Și vocea din minte e brusc întreruptă,

Mirosul mă poartă spre necunoscut,

Încredere oarbă, dar doar pentru o clipă,

Mâncare gustoasă și e felurită!

Decide înțelept, mintea se ridică.

Ia ce îți dorești, sufletul replică.

Ochii se fac mari, piele de găină,

Furnici în copac, ăsta-i semn, nu glumă!

 

Și de-o scot din suflet și-o bag în stomac,

Durerea se alină, pot să-i vin de hac?

Mă ia amețeala, da-mi revin instant,

Primesc și comanda și m-am așezat.

Până nu demult, aș fi devorat,

Chiar cu fulgi cu tot, acum m-am calmat.

Spaghete de soia și carne tocată,

Gustul lor picant mă trezește, iată.

Câte-am mai ratat, fiind doar supărată,

Câte-am învățat, pot să scriu o carte.

Am devenit fan mâncare chinezească!

Prietenii mei, pe loc au aflat

Și colegii toți s-au alăturat,

Cu un telefon ai și comandat,

Chiar și la birou, prânzu-i rezolvat.

Și de-ar fi să spun câte am gustat,

Doar v-aș face poftă, trebuie încercat.

Chiar în București, de pe la amiază,

Este alt miros, WU XING este peste tot!

Până și cel mic este încântat

Și meniul Panda îl cere constant.

Pachețele de primăvară, preparatul preferat!

Și cum în post am intrat, meniul e variat,

Iar de ai tu pofte-n noapte, WU XING ți le satisface!

 

Versuri pentru SuperBlog 2016.