Ce viata! Somn de voie! Doar ca m-am cam plictisit sa ma joc numai cu cordonul asta ce ma inconjoara.
Mami mi-a spus ca nu mai este mult pana cand ne vom cunoaste si o cred pe cuvant.
Pana atunci, incerc sa am rabdare si ma bucur de vocea ei calda ce ma alinta mereu si de mangaierile ce ma alina atunci cand fac miscari si tumbe.
Cand aud sunetul muzicii, stiu ca e ora de culcare si-n cateva minute sunt in lumea viselor, iar la ora de poveste urmeaza ,,Alba ca zapada si cei sapte pitici”, eu fiind primul pitic din familie. Si acum, ma intreb: dupa mine vor urma inca sase?
Tati ma numeste ,,fotbalistul meu” si-mi tot povesteste cum vom bate noi mingea pe terenul de sport. Abia astept, dar, oare, el stie ca mai e ceva timp pana atunci?
Bunica imi vorbeste despre viata la tara, despre vacuta ce-mi va da laptic, despre pasari si mai nou, despre o surpriza numita Manduca. Sunt nerabdator sa descopar surpriza. Oare vom fi cei mai buni prieteni?
Intr-o zi aud o voce firava ce o intreaba pe mama: cand va veni barza cu bebe?
Cum adica barza? Eu voi fi adus de acea pasare, in zbor? Dar mami nu stie ca am rau de inaltime? Ajutor!!!
Peste ceva timp…
Este o zi de plimbare in parc, sunt multi copii, unii se dau pe tobogan, unii se joaca la groapa de nisip, altii bat mingea, asa cum imi povestea tati pe cand eram inca in burtica, iar cei mai mici, asa ca mine, stau cuminti la sanul mamei, sprijiniti de Manduca.
A, am uitat sa va spun, Manduca nu este un copil, asa cum credeam, este un port-bebe, ce ma ajuta sa ma bucur de aceasta plimbare in parc si de noi experiente, chiar de la pieptul mamei.
Experienta este diferita si speciala, fata de plimbarea in carucior. Suntem atat de aproape unul de celalalt, legatura noastra este foarte puternica, mami ma priveste mereu in ochi si-mi povesteste despre fiecare loc pe care-l vizitam, ma alinta si ma mangaie mereu, iar atunci cand Mos Ene apare pe la gene, imi pun capul pe pieptul mamei si somn lin, pe muzica creata de bataile inimii ei, la fel ca atunci cand eram in burtica.
Manduca este un ajutor de nadejde, datorita lui nu ma simt singur si am invatat atat de multe lucruri: cum se prepara lapticul si bunatatea de mar cu biscuiti, chiar si cafeaua de dimineata, desi, eu prefer tot suculetul de morcov.
Am invatat cum se intind rufele la uscat si cum se fac cumparaturile, in magazine cu multe cutii colorate, in timp ce ma dau la intrecere cu alti pitici, ce se mandresc cu Manduca.
Manduca este un port-bebe foarte elegant, de diferite culori, pentru toate gusturile, creat dintr-un material fin si natural, potrivit si pentru sezonul cald, foarte confortabil, oferindu-mi pozitia recomandata pentru dezvoltarea armonioasa, cu piciorusele in forma de M, potrivit atat pentru nou nascuti cat si pentru copiii pana la 4-5 ani, sustinand o greutate de aproximativ 20 de kg.
Cu un design unic, Manduca este foarte usor, avand centuri late pe umeri si sold pentru a se distribui greutatea cat mai bine, asigurand sanatatea spatelui parintilor mei, ce ma poarta mereu cu dragoste si usurinta.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!
Cu drag,
un bebe fericit.
Colţ de suflet 