Buchet de inspiraţie

Victima si salvatorul! – Povestea vietii de zi cu zi

Am fost si victima, am fost si salvator! Oare cati dintre noi nu am fost?

Victima pare a fi omul bun ce indura asteptand salvarea.

Salvatorul, sufletul sensibil ce viseaza o lume in armonie si iubire si crede ca el o poate crea.

Persecutorul, da, el, fara el tabloul nu ar fi intreg. Omul ce crede ca detine adevarul universal si perfectiunea este calea aleasa de el.

Trei personaje si un tablou dramatic numit viata.

Sunt un suflet sensibil si daca ne-am lua dupa descrierea anterioara ar trebui sa recunosc ca sunt salvatorul, da, cea mai mare parte din viata mea asta am fost, cel ce incerca sa restabileasca echilibrul, intelegerea, cel ce cauta armonia si pentru scurta vreme reusea sa o obtina.

Spun pentru scurta vreme pentru ca, nu poti ascunde mizeria sub pres pentru mult timp, nu poti pune frana unui om cand el apasa pedala de acceleratie, nu poti dresa si nu poti controla un suflet, nu-l poti obliga sa priveasca in aceeasi directie cu tine, nu-i poti impune sa traiasca dupa propriile tale credinte, nu-i poti inradacina propriile tale valori.

Am inteles aceste lucruri dupa multa vreme, dupa prea multa vreme in care m-am invinovatit ca nu stiu ce si cum sa fac, dupa ce nici o solutie nu dadea roadele asteptate, dupa reprosuri si multa suferinta.

Dupa toate acestea ajungi sa obosesti, cauti sa fugi si iti pui obsesiv intrebarea: Unde gresesc, ce sa mai fac?

Abia cand te retragi si privesti ca un spectator, intelegi ca nu esti singur, ca raspunderea nu este doar a ta, realizezi ca fiecare isi joaca propriul rol, iar tu esti unul dintre personaje si nu regizorul.

Fiecare dintre noi este raspunzator pentru propriile actiuni, pentru ceea ce gandeste si pentru ceea ce exprima, pentru felul in care isi traieste viata, suntem liberi si indiferent de situatia in care ne aflam, avem optiunea de a alege.

Alegerile ne definesc si ne transforma, ne pot salva sau ne pot ingropa.

Cred ca este momentul sa constientizam ca traim ceea ce traim pentru ca, am facut alegeri care ne-au adus in acest moment al vietii noastre.

Nu putem sa dam la infinit vina pe altii, ca si cum noi am fi inferiori, ca si cum drepturile noastre nu ar fi recunoscute, ci sa acceptam ca undeva pe acest drum, noi am ales sa dam aceasta impresie si am fost tratati in functie de ceea ce am oferit.

Se aduna atata suferinta, resentimente si ne angajam intr-o lupta a orgoliilor, in care miza nu este armonia ci subjugarea, dupa principiul ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.

Iertarea, oare unde este iertarea?

Unde este acceptarea, s-a pierdut in marea de reprosuri, ura, barfa si dorinta de impunere?

Unde este viata, propria cale, misiunea?

Poate ar fi momentul sa ne oprim si sa ne privim propria viata, sa vedem situatiile care se tot repeta precum o scena de pe platourile de filmare, sa ne intrebam ce avem de invatat, ce putem schimba si sa dorim inainte de orice binele.

Am fost acuzata si inca mai sunt, pentru multe lucruri care nu tin de mine, pentru multe situatii in care am intervenit sau am ales sa ma tin la distanta, dar am inteles ca acest lucru se intampla pentru ca indiferent cum am actiona nu vom multumi pe toata lumea, iar unii ne vor privi mere ca pe o extensie a celor ce ne-au dat viata, ajungand sa ducem in spate bagajul familiei din care facem parte.

Ceea ce primim din partea oamenilor, de foarte multe ori nu tine de noi, tine de ei si de felul in care privesc viata, de propriile credinte si valori pe care, din pacate, foarte multi incearca inca sa si le impuna.

M-a durut si am simtit ca inca doare, inca mai sunt deschise rani ale acelui suflet visator ce dorea o lume perfecta.

Am ales sa iert si sa ma iert, am ales sa renunt la vinovatie si sa-mi traiesc propria viata, lasandu-i pe ceilalti sa faca propriile alegeri.

Am ales sa nu mai fiu arbitru sau salvator, sa nu mai fiu ,,telefonul fara fir” ci personajul principal din viata mea.

Am ales sa renunt la intrebarea: Cu ce am gresit? si sa-mi pun intrebarea: Ce-mi doresc? acceptand ceea ce nu-mi sta in puterea de a schimba.

Fiecare avem propriul drum pe care sa-l urmam, propria lectie pe care sa o invatam si cum am putea fi noi, daca refuzam sa alegem si sa ne asumam raspunderea, pozand in victime, daca alegem sa ne impunem cu orice pret, alegand postura de persecutor, daca alegem sa fin salvatori, sa ne ocupam de vietile altora, in loc sa ne traim propria calatorie.

Alege sa nu oferi solutii ci sa pui intrebarile potrivite, pentru ca cel ce-ti cere sprijinul sa-si gaseasca propriul drum.

Pace si iubire,

Florina Popa Dumse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s