Daca viata este un dar de la Dumnezeu merita sa ne bucuram de ea, sa iubim si sa fim fericiti, sa traim fiecare clipa, sa traim prezentul si sa visam la un viitor pe care noi insine ni-l semanam astazi, iar in acest drum sa avem grija sa ne hranim sufletul cu momente frumoase si sentimente pure pentru ca el este cufarul in care punem comorile adunate in aceasta lume, cea mai pretioasa comoara a lui si a noastra fiind cu siguranta copiii nostri.
Si pentru ca in ultima perioada m-am aflat in preajma copiilor, in familie aparand noi membrii, doi nepotei frumosi si sanatosi, m-am gandit ca azi sa povestim despre copii, aceste fiinte mici si minunate care oricat de tristi am fi reusesc magia de a ne rasari zambetul pe buze.
Am auzit cu totii zicala conform careia, omul intr-o viata trebuie sa planteze un pom, sa scrie o carte si sa faca un copil, un copil fiind cea mai mare binecuvantare, darul cel mai de pret pe care ni-l da Dumnezeu si pe care noi il dam vietii, iar bucuria si mandria unui tata ce-si prezinta printesa nu poate fi egalata de nici o alta realizare, implinirea unei mame ce-si ia in brate fetita crestinata din bratele preotului, momente unice daruite noua de o fiinta atat de mica care poate produce atat de multa fericire.
Un copil poate totul in puritatea si gingasia lui, ba poate fi chiar el insusi o surpriza, astfel de Dragobete pe cand asteptam sa ne marim familia cu o fetita, bebele si-a salutat mamica din postura de baiat voinic, probabil o bucurie mai mare pentru fratiorul lui care va avea un partener de joaca cu care sa-si imparta masinutele.
Exista insa oameni care nu cunosc bucuria de a fi parinte dar care lupta cu toate resursele pentru a putea trai aceasta experienta, pentru ca un sufletel langa tine schimba totul, acestea fiind cuvintele unei femei care a incercat diferite tratamente fara rezultat si care se pregateste sa incerce in strainatate sperand ca intr-un final sa poata trai frumosul vis de a tine in brate o particica din fiinta ei.
Admir puterea si hotararea femeilor care fac totul pentru a deveni mame, insa admir mult mai mult femeile care aleg varianta de a avea grija de un suflet in a carui istorie de viata a fost scris crudul cuvant abandon, femei care infiaza un copil, fie pentru ca nu pot avea unul, fie ca hotarasc sa dea sansa unui suflet nevinovat la o viata mai frumoasa, un gest minunat, minunati fiind si acei copii si mi-a fost dat sa cunosc unul care-mi va ramane mereu in suflet si care mi-a dat o lectie de daruire si iubire pura, care dupa ce i-am daruit ceva dulce mi-a rupt o bucatica dintr-o hartie ce o avea de la o papusa si mi-a zis ,,uite asta sa-ti aminteasca de mine” si desi a trecut ceva timp de atunci cand privesc acea bucatica de hartie retraiesc acel moment de emotie profunda.
Copiii, acele fiinte mici si fragile, cu sufletelele lor pure ne ofera de multe ori adevarate lectii de viata, de iubire adevarata fiind adevaratele comori din viata noastra.
Colţ de suflet 